Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 102/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 102
Ședința publică din data de 2.11.2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, domiciliat în com., sat, județul D, împotriva sentinței penale nr. 359 din data de 23 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat faptă prev. și ped. de art. 20 rap. la disp. art. 174 și art. 175 alin.1 lit. c cod penal, cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și c și alin. 2 și a disp. art. 76 al.1 lit.a
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul - inculpat, personal și asistat de avocat, în substituire pentru avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, intimatul - parte vătămată, personal, lipsă fiind intimata - parte civilă Spitalul Județean de Urgență Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
S-a audiat inculpatul, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că hotărârea atacată este netemeinică.
Instanța de fond nu s-a orientat în mod corect asupra stabilirii cuantumului pedepsei. Astfel, i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani și 6 luni, mult sub minimul special prevăzut de 7 ani și 6 luni.
Odată cu reținerea de circumstanțe atenuante personale se creează o situație favorabilă condamnatului însă reducerea pedepsei conduce la un sentiment de frustrare și insatisfacție pentru victimele - subiecte pasive - insuficient protejate de organele judiciare.
Tentativa la infracțiunea de omor calificat este o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, îndreptată împotriva dreptului la viață.
Or, în aceste condiții intervenția autorităților este necesară a fi eficientă pentru că astfel s-ar încuraja săvârșirea acestui gen de infracțiuni, iar gradul de insecuritate socială raportat la valorile ocrotite, ar fi mărit.
Instanța de judecată trebuia a aprecia în concret asupra dozării pedepsei pronunțate pentru că în aplicarea instituțiilor ce vizează individualizarea pedepsei este necesar a fi avut în vedere în ce măsură se realizează scopurile ce se circumscriu dispozițiilor art. 52 alin.1
Împrejurările comiterii faptei - noaptea - pe fondul consumului de alcool, intensitatea și numărul leziunilor cauzate victimei, toate acestea denotă și justifică aplicarea unei pedepse mai mari printr-o soluție de condamnare mai fermă.
Față de toate acestea solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale în parte și pronunțarea unei hotărâri temeinice prin înlăturarea circumstanțelor atenuante.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței în principal, admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 al.2, aplicarea unei pedepse de cel mult 3 ani și de asemenea aplicarea dispoz. art. 81
Precizează că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptei, care a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool, părțile s-au îmbrâncit, partea vătămată este cea care la provocat pe inculpat, sunt frați iar în prezent s-au împăcat.
Mai arată că inculpatul are numai 21 de ani, are un copil minor în întreținerea sa, soția nu lucrează și el este singurul întreținător al familiei.
Referitor la partea vătămată arată că aceasta nu s-a constituit parte civilă.
În subsidiar, solicită instanței redozarea pedepsei în sensul aplicării unei sancțiuni sub limita specială prevăzută de lege.
În ceea ce privește apelul declarat de parchet solicită instanței respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat, încadrarea juridică a faptei fiind corectă aceea de tentativă la omor calificat și nu cea prev. de art. 182, având în vedere obiectul folosit, zonele vizate etc.
Intimatul - parte vătămată, având cuvântul personal arată că nu are pretenții de la inculpatul cu care de altfel s-a și împăcat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită instanței admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice a faptei, astfel cum s-a solicitat și de către apărătorul său.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.359/23 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA s-a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din art.20 rap. la art.174 și 175 alin.1 lit.c Cod penal în art.182 alin.2 Cod penal, formulată de către apărătorul inculpatului.
În baza disp. art.20 rap. la disp. art.174 și 175 alin.1 lit.c Cod penal, cu aplicarea disp. art.74 alin.1 lit.a și c și alin.2 Cod penal și a disp. art.76 alin.1 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 26.03.1988 în localitatea M, jud.D, domiciliat în comuna, sat, jud.D, CNP -, aflat în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare și potrivit disp. art.65 alin.2 rap. la disp. art.175 alin.1 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de disp. art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară, care va începe să fie executată după executarea pedepsei principale.
În conformitate cu disp. art. 71 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de disp. art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei principale.
În baza disp. art.14 alin.2 și 346 alin.1 Cod procedură penală, rap. la disp. art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în sănătate, a fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D a sumei de 634,851 lei cu titlu de daune materiale.
În baza disp. art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului iar în conformitate cu disp. art.88 alin.1 Cod penal s-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu 23.02.2009 la zi.
Potrivit disp. art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 320 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza întregului material probator administrat în cauză, în sensul disp. art.63 alin.2 Cod proc.pen. că în noaptea de 22/23.02.2009, în jurul orei 1,45 -2,00, pe fondul unor discuții în contradictoriu despre evenimente anterioare despre care și-au amintit cu ocazia participării la botezul fiicei vărului lor, în domiciliul acestuia situat pe raza comunei, inculpatul l-a lovit cu un cuțit pe fratele său de 4 ori în afara imobilului, după care au avut loc îmbrânceli între cei doi, în încercarea celui înjunghiat de a se apăra și de a-l poseda pe agresor de arma pe care o folosise în exercitarea violențelor.
a reușit în cele din urmă să-l împingă pe la pământ și să-i imobilizeze brațul drept, în așa fel încât să-l dezarmeze de cuțit, care mai târziu a fost ridicat de către organele de poliție ca mijloc de probă.
Inculpatul a aplicat fratelui său loviturile în zona spatelui, a brațului drept, după și pe obraz.
a perceput în mod direct altercația dintre și, aflându-se în curtea casei sale în preajma acestora. Martorul a putut să vadă că inițiatorul conflictului a fost inculpatul, care l-a lovit pe fratele său, după care cei doi au început să se îmbrâncească, în cursul incidentului fiind înjunghiat.
Martorul a precizat că cei doi frați au căzut de mai multe ori la pământ, în timp ce se îmbrânceau și că l-a imobilizat pe, moment în care el a reușit să-i smulgă cuțitul pe care-l avea în mâna dreaptă, pe care acesta îl luase din bucătăria sa.
În mod evident, varianta reală a derulării incidentului este cea descrisă de către, singurul martor care a văzut toate secvențele acestuia.
Tribunalul a înlăturat apărările inculpatului care a încercat să acrediteze ideea că cel care a declanșat conflictul ar fi fost fratele său care l-ar fi lovit în mai multe rânduri cu pumnii și picioarele, provocându-l astfel să reacționeze violent, în acest mod urmărind atenuarea răspunderii penale care urma să-i fie stabilită de către organele judiciare.
Martorul a arătat că într-adevăr a aruncat cu o sticlă de plastic înspre fratele său înainte de a se îndrepta spre ieșire, fără să-l lovească, și că în curte acesta nu a făcut altceva decât să se apere și să încerce să-l dezarmeze pe agresorul său, împrejurare în care este posibil ca și reacția să fi fost de natură să contracareze măcar în parte violențele la care era supus.
Declarația martorei, dată la 23.02.2009, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, confirmând că altercația a fost declanșată de către care și-a lovit fratele, fiind ulterior dezarmat de cuțitul pe care-l avea în mână, ea, martora, constatând că era înjunghiat în zona gâtului, a obrazului și a spatelui.
Situația de fapt descrisă mai sus a rezultat și din analiza procesului-verbal de cercetare la fața locului, a procesului-verbal de ridicare a cuțitului utilizat la comiterea faptei, a raportului de constatare nr.152/V/23.02.2009 al Serviciului de Medicină Legală D privind pe și a procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În cursul nopții de 22/23.02.2009, a fost transportat la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale, întrucât una dintre loviturile care-i fuseseră aplicate cu cuțitul - situată în zona spatelui - hemitorace drept, a fost penetrantă în cavitatea pleurală, consecința fiind crearea unui hidropneumatorax care a necesitat potrivit foii de observație nr.9745/23.02.2009, "drenaj pleural 400 ml lichid hemoragic".
Raportul de constatare nr.152/V/23.02.2009 atestă că a fost internat în secția - chirurgie toracică - cu diagnosticul insuficiență respiratorie acută, hemopneumotorax drept posttraumatic, plagă înjunghiată penetrantă în cavitatea pleurală dreaptă, politraumatism produs prin agresiune cu armă albă, plagă înjunghiată braț stâng retroauricular stâng și obraz stâng, intervenindu-se chirurgical cu pleurotomie minimă dreapta.
Au fost constatate, cu ocazia examinării, 4 plăgi înjunghiate la nivelul feței posterioare a hemitoracelui drept, penetrantă în cavitatea pleurală dreaptă, pe brațul drept, retroauricular stâng și în zona obrazului.
Medicul legist a concluzionat că a prezentat leziuni de violență, care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător și lovire cu corp dur (în privința echimozei retroauriculară stânga), care pot data din data de 23.02.2009, necesitînd 16-18 zile de îngrijiri medicale în condițiile unei evoluții favorabile și au pus în primejdie viața victimei.
În faza urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Fapta a fost stabilită prin: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, procesul verbal de ridicare a cuțitului folosit la comiterea faptei, declarațiile părții vătămate, ordonanța pentru efectuarea unei constatări medico-legale din 23.02.2009 privind pe partea vătămată, copie, raport de constatare nr.152/V/23.02.2009 a Dp rivind pe, declarațiile martorilor, fișa de cazier judiciar a inculpatului, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, ordonanța pentru efectuarea unei constatări medico-legale privind pe inculpatul, raportul de constatare nr. 153/V/23.02.2009 privind pe inculpatul și declarațiile inculpatului.
În drept, tribunalul a constatat că acțiunile inculpatului, care în noaptea de 22/23.02.2009, în jurul orelor 2,00, pe fondul unui conflict spontan a aplicat fratelui său 4 lovituri cu un cuțit, cauzându-i leziuni de violență care i-au pus viața în primejdie întrunesc elementele tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de disp. art.20 rap. la disp. art. 174 și 175 alin.1 lit.c Cod penal, text de lege în baza căruia acesta va fi condamnat.
Tribunalul a respins cererea formulată de către apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din art.20 rap. la disp. art. 174 și 175 alin.1 lit.c Cod penal în art.182 alin.2 Cod penal, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a aplicat fratelui său, lovituri repetate cu un obiect vulnerant - cuțit cu o lungime totală de 20 cm. din care lungimea lamei de 10 cm. cu vârf ascuțit și o singură muchie tăietoare, dintre care una cu o intensitate deosebită, dispusă într-o regiune vitală, cu un potențial letal ridicat - la nivelul feței posterioare a hemitoracelui drept, la aproximativ 5 cm de coloana vertebrală, cu lungime de aproximativ 3 cm, penetrantă în cavitatea pleurală dreaptă, care i-a pus viața în primejdie, necesitând intervenție chirurgicală și drenaj pleural 400 ml lichid hemoragic. La toate acestea se adaugă amenințarea cu moartea pe care agresorul a făcut-o ulterior producerii loviturilor cu cuțitul fratelui său și faptul că acțiunile sale de o violență ridicată au fost întrerupte doar la intervenția vărului său și a celui agresat, care în încercarea disperată de a se salva, a imobilizat brațul său drept în care acesta ținerea obiectul vulnerant.
Sunt elemente care atestă că intenția inculpatului nu a fost aceea de a pricinui integrității corporale a victimei vătămări care să-i pună viața în primejdie, ci aceea de a ucide, el prevăzând rezultatul faptei pe care nu l-a urmărit, acceptând însă posibilitatea producerii lui.
În cazul dedus judecății, fapta a rămas în forma tentativei, ceea ce înseamnă că inculpatul a pus în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă datorită intervenției vărului său.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de disp. art.72 Cod penal - dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea sa specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, luând în considerare și împrejurările concrete în care acțiunile inculpatului s-au desfășurat - noaptea, pe fondul consumului de alcool, folosind un obiect cu un potențial letal extrem de ridicat, precum și numărul, intensitatea și configurația leziunilor cauzate victimei.
Instanța nu a dispus confiscarea cuțitului pe care inculpatul l-a folosit în comiterea infracțiunii motivat de faptul că disp. art.118 alin.1 lit.b Cod penal, reglementează posibilitatea dispunerii unei asemenea măsuri de siguranță doar în situația în care obiectul ar fi fost al inculpatului sau dacă aparținând altei persoane, aceasta ar fi cunoscut scopul folosirii lui.
Din declarațiile martorilor și a rezultat în mod cert că obiectul folosit de către inculpat în agresarea fratelui său, le aparținea și că ei nu au cunoscut scopul utilizării lui, cuțitul fiind luat din bucătăria imobilului proprietatea lor personală, atunci când unul se afla deja în curte, iar celălalt într-o altă cameră împreună cu copilul, nefiind îndeplinite astfel condițiile pe care textul care reglementează luarea măsurii le presupune.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul Parchetului se susține că prima instanță a realizat o greșită individualizare a pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea acesteia mult sub limita minimă, fără a se ține cont de natura și de gravitatea faptei deduse judecății - tentativă de omor - și de împrejurările comiterii acesteia - noaptea, pe fondul consumului de alcool - prin ignorarea numărului și intensității leziunilor produse victimei și a valorii sociale lezate, infracțiunea fiind îndreptată împotriva vieții persoanei.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și înlăturarea circumstanțelor atenuante aplicate de instanța de fond.
Inculpatul apelant a criticat sentința, sub un prim aspect, în ce privește greșita încadrare juridică a faptei, susținând că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa comiterea tentativei la infracțiunea de omor, iar încadrarea juridică corectă era cea prevăzută de art.182 cod penal, respectiv infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și schimbarea încadrării juridice a faptei în disp.art.182 cod penal și, raportat la noua încadrare, reducerea pedepsei precum și aplicarea disp. art.81 cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
C de-al doilea motiv de apel invocat de inculpat privește de asemenea greșita individualizare a pedepsei, susținându-se că nu s-a dat eficiența cuvenită disp.art.74 și 76 cod penal și solicitându-se reducerea mai accentuată a pedepsei, raportat la atitudinea sinceră a inculpatului, la relația de rudenie dintre părți, acestea fiind frați, dar și față de vârsta tânără a inculpatului, de numai 21 de ani și de faptul că acesta este unic întreținător de familie.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 al.2 și C.P.P. în limitele impuse de art. 373 C.P.P. constată că apelurile sunt nefondate după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a administrat în totalitate mijloacele de probă concludente și utile soluționării cauzei, care au fost corect interpretate și apreciate, situația de fapt reținută fiind corect încadrată în drept, iar vinovăția inculpatului just stabilită.
Au fost avute astfel în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat de lucrătorii de poliție, planșele fotografice, anexă ale acestui proces verbal, procesul verbal de ridicare a cuțitului, raportul de constatare medico-legală nr. 152/2009 întocmit de L D,a privind pe partea vătămată și raportul de constatare medico-legală nr. 153/2009 privind pe inculpatul, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului fișa de cazier judiciar a acestuia.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 22/23.02.2009 în jurul orelor 2,00, inculpatul, pe fondul unui conflict spontan cu fratele său, i-a aplicat acestuia patru lovituri cu un cuțit, cauzându-i leziuni în zona toracică ce a determinat internarea sa medicală în cadrul Spitalului Județean Târgoviște și supunerea la o intervenție chirurgicală.
Raportul de constatare medico-legală a constatat că leziunile produse victimei s-au produs cu un corp tăietor, înțepător și au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, însă aceste leziuni au pus în primejdie viața victimei.
Inculpatul a recunoscut, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, săvârșirea faptei, declarația sa coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate.
Situația de fapt reținută de prima instanță nu a fost criticată și este confirmată în totalitate de mijloacele de probă administrate, așa cum au fost precizate mai sus, iar vinovăția inculpatului rezultă fără putință de tăgadă, tot din coroborarea acestor mijloace de probă, confirmate și de declarația de recunoaștere a inculpatului.
Încadrarea juridică a faptei este de asemenea corectă, curtea observând că, sub acest aspect criticile formulate de inculpat nu sunt fondate.
Prima instanță a înlăturat argumentat apărările inculpatului, formulate în privința greșitei încadrări juridice a faptei, observând că încadrarea juridică corectă este cea a tentativei la infracțiunea de omor calificat.
Este adevărat că fapta comisă a necesitat un număr relativ redus de zile de îngrijiri medicale, respectiv 16-18, însă potrivit raportului de constatare medico-legală, leziunile produse au pus în primejdie viața victimei.
În mod constant doctrina și practica judiciară au stabilit că în ceea ce privește intenția de suprimare a vieții victimei, aceasta este relevată de o serie de circumstanțe reale ale săvârșirii faptei, respectiv numărul și intensitatea loviturilor aplicate, regiunea corpului vizată, obiectul vulnerant folosit.
În speță, inculpatul a folosit un cuțit în lungime totală de 20 cm, din care lungimea lamei de 10 cm, obiect vulnerant să produsă moartea victimei, consecință care nu s-a produs doar datorită faptului că victima a fost transportată de urgență la spital și supusă unei intervenții chirurgicale.
De asemenea, regiunea corpului lovită - regiunea toracică - este o zonă cu organe vitale, intens vascularizată, prin lovirea căreia în mod evident se poate produce suprimarea vieții victimei, iar numărul loviturilor aplicate de inculpat semnifică în mod cert intenția indirectă a acestuia în legătură cu urmarea imediată produsă prin săvârșirea faptei.
Așa fiind, nu se poate susține că încadrarea juridică corectă ar fi aceea prevăzută de art. 182 p, vătămare corporală gravă, câtă vreme din analiza tuturor elementelor descrise mai sus reiese cu claritate intenția indirectă în săvârșirea tentativei de omor, aceasta fiind rezultată din examinarea tuturor condițiilor enumerate mai sus.
Cât privește individualizarea pedepsei principale, curtea observă că în mod judicios prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 și respectiv art. 76, iar reducerea pedepsei sub limita minimă specială poate asigura în mod eficient scopul pedepsei.
În acest sens, prima instanță a observat că părțile se află în raporturi de rudenie fiind frați, că la rândul său inculpatul a fost lovit în cadrul aceluiași conflict, prezentând potrivit raportului de constatare medico-legală de la fila 35 dosar urmărire penală, leziuni de violență, chiar dacă s-a stabilit că pentru vindecarea acestora nu sunt necesare îngrijiri medicale, dar și faptul că actualmente atât inculpatul cât și victima s-au împăcat, dată fiind relația lor de rudenie.
Nu în ultimul rând, prima instanță a avut în vedere și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, conduita sa procesuală sinceră și regretul manifestat față de fapta comisă, dar și faptul că inculpatul este unicul întreținător al familiei, având și un copil minor.
Toate aceste elemente, în mod judicios au fost examinare de către prima instanță în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, curtea observând că reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante este pe deplin justificată, chiar dacă în cauză este o vorba despre o infracțiune îndreptată împotriva vieții, însă în mod concret raportat la modul și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, dar și la persoana inculpatului, scopul preventiv educativ avut în vedere de legiuitor poate fi atins în cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei dispusă de prima instanță.
Așa fiind, criticile formulate sub acest aspect atât de către parchet, cât și de către apelantul inculpat sunt apreciate ca nefondate, curtea constatând că nu se impune nici înlăturarea acestor circumstanțe atenuante și deci, aplicarea unei pedepse situate la limita minimă specială care, chiar și în aceste condiții, ar apărea excesivă raportat la ansamblul împrejurărilor comiterii faptei.
De asemenea, nu se impune nici reducerea mai accentuată pedepsei și schimbarea modalității de executare, așa cum a solicitat inculpatul în motivele de apel, întrucât procedându-se în acest mod, s-ar ignora însăși scopul educativ al sancțiunii.
În consecință, curtea constată că se impune respingerea ambelor apeluri ca nefondate, conform art. 379 al.1 lit. b C.P.P. urmând să compută din pedeapsă perioada arestării preventive a inculpatului de la 23 februarie 2009 la 28 august 2009, data punerii în libertate a acestuia prin decizia penală nr. 2868/28.08.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Văzând si disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și de inculpatul, domiciliat în com., sat, județul D, împotriva sentinței penale nr. 359 din data de 23 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA.
Conform art. 88 cod penal, compută din pedeapsă arestarea preventivă a inculpatului de la 23 februarie 2009 la 28 august 2009.
Obligă apelantul - inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.11.2009.
Președinte, Judecător,
Fiind în concediu medical
Semnează
Președintele instanței
Grefier,
Red.
4 ex./18.11.2009
f-
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu
