Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1712/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2803/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 1712
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Bogdan Corneliu
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentată de procuror.
Pe rol, se află soluționarea RECURSULUI declarat inculpatul G împotriva încheierii din data de 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I -a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat G, personal, aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, asistat de apărător ales, avocat, cu Împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, prin recursul declarat, critică încheierea de ședință din data de 27.11.2009 prin care Tribunalul Bucureștia menținut măsura arestării preventive față de inculpatul G, respingând, totodată, și cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Apreciază încheierea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, sens în care, solicită instanței de recurs să constate că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului au încetat, iar temeiuri noi, care să justifice pe mai departe privarea de libertate a acestuia, nu au intervenit.
În opinia sa, odată cu încheierea fazei de urmărire penală și sesizarea instanței, au intervenit temeiuri care-l îndreptățesc pe inculpat să solicite revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
În ceea ce privește temeiurile impuse prin dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, astfel cum sunt reglementate și prin disp. art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, de natură să formeze instanței presupunerea rezonabilă ca inculpatului Gas ăvârșit infracțiunea de tentativă de omor, solicită instanței de recurs să aibă în vedere depozițiile martorilor, audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească. La termenul din 27.- au fost audiați doi martori, pe situația de fapt, unul dintre aceștia, în opinia apărării, având o depoziție hotărâtoare în ceea ce privește stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpatului - si face referire la martorul. În fața instanței, acest martor își menține declarația dată în faza de urmărire penală, și arată pe larg, și în amănunt, modul în care s-au derulat evenimentele în urma cărora partea vătămată a ajuns să primească o lovitură de cuțit din partea inculpatului. Acest martor, de altfel, este singurul care a asistat la întreaga desfășurare a evenimentelor din acea seară; relatează martorul împrejurarea că partea vătămată, înarmată cu un cuțit, a venit împreună cu un prieten, le-a ținut calea (lui și inculpatului G ), și i-a aplicat o lovitură de cuțit inculpatului, cea de-a doua lovitură fiindu-i de altfel, fatală, lovitură de care inculpatul a încercat să se apere, aplicând, la rândul său, o lovitură părții vătămate.
Față de toate aceste considerente solicită instanței de recurs ca, din întreg materialul probator administrat în cauză, să constate că nu se conturează presupunerea rezonabilă ca inculpatul Gas ăvârșit infracțiunea de tentativă de omor, nu a făcut altceva decât să-și apere viața, în momentul în care s-a aflat față în față cu o persoană înarmată cu un cuțit, persoană care este cunoscută ca fiind o persoană extrem de violentă, condamnată, la rândul său, pentru o infracțiune de omor.
Totodată, solicită să se constate că nici temeiurile reglementate prin disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală nu se mai regăsesc la acest moment.
Deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, solicită instanței să aprecieze că lăsarea acestuia în stare de libertate nu constituie un pericol concret și imediat pentru ordinea publică.
Sunt de reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, era încadrat în muncă, la o societate de pază, la momentul la care s-a reținut în sarcina sa că prezintă pericol concret pentru ordinea publică; la dosar, fila 71 dosar, se regăsește o caracterizare de la locul de muncă al inculpatului. Si martorul face tot o caracterizare pozitivă inculpatului, în conținutul declarației pe care acesta a dat-o în fața Tribunalului București, și în care, pe larg, arată ca inculpatul este o persoană extrem de calmă, pe care niciodată nu a văzut-o implicată în vreun scandal.
Față de toate aceste considerente, în opinia apărării, există îndeplinite toate condițiile pentru ca instanța să poate aprecia că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu constituie un pericol concret și imediat pentru ordinea publică.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, rejudecândîn principalsă se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului;în subsidiar,în măsura în care Curtea va aprecia că se impune a fi luată o măsura preventivă față de inculpat, văzând și disp. art. 136 alin. final Cod procedură penală, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că, acea măsură de excepție a privării de libertate nu este de natură să producă consecințele scontate în ceea ce-l privește pe inculpatul G.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul G ca fiind nefondat și să se mențină dispozițiile încheierii atacate, încheiere pe care o apreciază legală și temeinică.
Apreciază că, în mod corect instanța de fond a constat legală și temeinică măsura arestării preventive și a menținut această măsură, constatând că și la acest moment procesual subzistă toate temeiurile inițiale și, în continuare, se impune privarea de libertate, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, respectiv tentativă la omor calificat, faptă prev. de art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i Cod penal, în fapt.
În fapt, s-a reținut că, în data de 13/14.05.2009, în jurul orelor 22:00, pe strada - -, inculpatul l-a înjunghiat pe cu un cuțit, provocându-i acestuia un traumatism prin agresiune, care i-a pus în pericol viața.
Apreciază că, față de natura infracțiunii pentru care este cercetat, în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul G, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul - inculpat G -, având cuvântul, recunoaște fapta, însă precizează că doar s-a apărat de partea vătămată când aceasta l-a atacat cu cuțitul, fiind bine cunoscută agresivitatea acestuia. A încercat să fugă, însă în acest timp a fost lovit prima dată de către partea vătămată, cu cuțitul, iar când aceasta a încercat să-i aplice și cea de-a doua lovitură, l-a lovit pe acesta, doar în încercarea disperată de a se apăra. Se raliază concluziilor apărătorului său, și solicită instanței să dispună continuarea cercetării judecătorești cu el în stare de libertate; nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și din lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G și s-a menținut această măsură, cu motivarea că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că, nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, în sensul că nu există probe că, la acest moment, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul nr.1358/P/2009 al Parchetului de pe Tribunalul București, inculpatul G a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. și ped. de art.20 rap. la art. 174-175 lit.i Cod penal constând în aceea că, în data de 13/14.05.2009, în jurul orei 2200, pe strada - - din Municipiul B, Sector 3, inculpatul -a înjunghiat pe cu un cuțit, provocându-i un traumatism prin agresiune, plagă înjunghiată petentrantă hemitorace stâng, spațiul VIII intercostal pe linia axială posterioară cu interesarea diafragmului și splinei, hemoperitoneu masiv, ce a necesitat internarea urgentă în spital și intervenția chirurgicală, procedându-se la splenectomie.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din data de 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul în -, emițându-se nr.141/UP/2009.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv faptul că pentru această infracțiune, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În plus, circumstanțele personale ale recurentului G nu pot conduce, doar prin ele însele, la lipsa pericolului pentru ordinea publică, acestea urmând a fi valorificate în cadrul unei individualizări judiciare a pedepsei, dacă se va dovedi cu certitudine că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei.
În condițiile în care există indicii temeinice că recurentul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și având în vedere împrejurarea că fenomenul infracțional, în general, și faptele de genul celor pentru care este cercetat recurentul-inculpat, în special, cunosc o creștere îngrijorătoare, apărările invocate de inculpat nu pot fi primite.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății, iar față de momentul procesual al speței nu a fost depășit termenul rezonabil.
Prin urmare, soluția adoptată de prima instanță, corespunde exigențelor consacrate de textele de lege precitate, așa încât - în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - Curtea va respinge, ca nefondat, recursul promovat de inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, Curtea îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul la 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Președinte:Ion Tudoran Bogdan CorneliuJudecători:Ion Tudoran Bogdan Corneliu, Dumitrița Piciarcă
