Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 5/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A II-A PENAL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(3005/2009)
DECIZIA PENAL NR. 5/
Ședința public de la 4 ianuarie 2010
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de APEL BUCURE ȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL BUCURE ȘTI și inculpatul împotriva OG sentinței penale nr. 952 din 17 noiembrie 2009, pronunțat de TRIBUNALUL BUCURE ȘTI - Secția a II-a Penal în dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public s-au prezentat recurentul inculpat OG, în stare de arest și asistat de aprtor din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - emis de Baroul Bucure ști - Serviciul de Asistenț Juridic și intimatele prți civile și, lipsind intimatele prți civile și.
Procedura de citare legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care;
Recurenta parte civil se legitimeaz cu CI seria - nr. - emis de Secția 15 Poliție - CNP -, iar recurenta parte civil se legitimeaz cu CI seria - nr. - emis de Secția 15 Poliție - CNP -.
Recurentul-inculpat precizeaz OG c este de acord cu asistența juridic din oficiu, iar recursul su vizeaz doar dispoziția de menținere a strii de arest preventiv.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține oral motivele de recurs astfel cum au fost dezvoltate în scris și depuse la dosar, considerând hotrârea instanței de fond nelegal faț de dispozițiile art. 300 Cod procedur penal rap.la art. 263 Cod procedur penal.
Apreciaz c procurorul a efectuat toate actele procedurale impuse și reglementate de lege relativ la infracțiunea de tâlhrie, astfel: exist o rezoluție de începere a urmririi penale, o ordonanț de punere în mișcare a acțiunii penale și s-a luat msura arestrii preventive avându-se în vedere, pe lâng infracțiunea de omor deosebit de grav, și cea de tâlhrie și fiind prezentat materialul de urmrire penal și cu privire la aceast din urm infracțiune. În continuare, susține c procurorul a descris în cuprinsul rechizitoriului fapta de tâlhrie (fila 24 - paragraful 2) și faț de toate cele artate mai sus apreciaz c aceste elemente pot fi primite de instanț, nefiind pertinente considerentele instanței de fond, în sensul c nu a fost descris fapta de tâlhrie.
Dac instanța - în urma administrrii tuturor probatoriilor - va constata c nu exist infracțiunea de tâlhrie, va dispune o soluție de achitare. Nu se poate spune c instanța nu a fost legal sesizat, cât timp și în dispozitiv exist mențiunea trimiterii în judecat și pentru comiterea acestei infracțiuni.
Faț de motivele expuse mai sus și avându-se în vedere și cele dezvoltate în scris, solicit admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului la TRIBUNALUL BUCURE ȘTI pentru continuarea judecrii cauzei.
Aprtorul din oficiu al recurentului inculpat,având cuvântul, solicit respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea sentinței instanței de fond. În mod temeinic și legal instanța a apreciat - cu ocazia verificrii legalitții sesizrii instanței, c se impune trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmririi penale în ceea ce privește comiterea infracțiunii de tâlhrie.
În ceea ce privește recursul inculpatului, solicit admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței instanței de fond și a se dispune revocarea msurii arestrii preventive și continuarea cercetrii judectorești cu recurentul în stare de libertate.
Arat c dup comiterea faptei inculpatul s-a prezentat cu victima la spital, chiar dac ulterior a încercat s se sustrag, astfel c apreciaz c cercetarea inculpatului se poate face fr privarea acestuia de libertate.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, solicit respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat și apreciaz c în mod corect a fost menținut starea de arest a acestuia în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecat, modalitatea concret în care au fost comise. În ceea ce privește circumstanțele personale ale recurentului, susține c acesta a fost sancționat administrativ anterior pentru svârșirea unor infracțiuni de pericol în mai multe rânduri. Pentru aceste motive, consider c lsarea în libertate inculpatului prezint pericol concret pentru ordinea public, motiv pentru care solicit menținerea strii de arest.
Intimata parte civilarat c inculpatul a ucis victima - fratele su - și a dus-o la spital dup ce a decedat. Solicit respingerea recursului su ca fiind nefondat.
Intimata parte civilsolicit respingerea recursului inculpatului și menținerea strii de arest.
Recurentul inculpatvând ultimul cuvânt, arat c este de acord cu susținerile aprtorului s
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rmas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constat urmtoarele:
Prin sentința penal nr. 952/17.11.2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Bucure ști - Secția a II-a Penal s-a dispus, în baza art. 300 alin. 1 și 2.C.P.P. restituirea cauzei privind pe inculpatul la Parchetul de pe lâng TRIBUNALUL BUCURE ȘTI pentru refacerea rechizitoriului.
În baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esenț, c inculpatul a fost trimis în judecat pentru svârșirea infracțiunilor prevzute de art. 174-176 lit. d și Cod Penal art. 211 alin. 2 lit. a și alin. 21lit. c cu Cod Penal aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, situația de fapt reținut prin actul de sesizare fiind expus pe larg în cuprinsul hotrârii.
Constatând din aceast expunere a faptelor c instanța a fost sesizat cu o infracțiune - cea de tâlhrie - care nu apare a fi fcut obiectul urmririi penale, care nu este descris în nici un fel, tribunalul - verificând din oficiu regularitatea actului de sesizare în baza art.300 alin.l și 2 Cpp - a constatat c sesizarea nu este fcut potrivit legii, fiind înclcate astfel dispozițiile imperative ale art.264 alin. 1 Cpp.
Sancțiunea procesual care poate avea incidenț asupra rechizitoriului este -conform art.197 alin.2 Cpp - nulitatea absolut, întrucât regularitatea conținutului rechizitoriului - ca act de sesizare a instanței - se plaseaz în domeniul normei procesual penale imperative, de ordin public.
Sesizarea instanței în prezenta cauz s-a fcut prin rechizitoriu, care sub
incidența prevederilor art.263 Cpp trebuie s cuprind, în mod imperativ, pe lâng
datele prevzute de art.203 alin.l Cpp, "datele privitoare la persoana inculpatului,
fapta reținut în sarcina sa, încadrarea juridic, probele pe care se întemeiaz
învinuirea".
Tot astfel, art.263 alin.3 Cod procedur penal dispune c "în cazul când urmrirea penal este efectuat de procuror, rechizitoriul trebuie s cuprind și datele suplimentare prevzute de art.260 Cpp" și anume: "mijloacele materiale de prob și msurile luate referitor la ele în cursul cercetrii penale".
Aplicând aceste dispoziții asupra actului de sesizare cu care a fost investit tribunalul, s-a constatat urmtoarele:
Rechizitoriul se concentreaz, neîndoielnic, asupra faptei de omor de care este acuzat inculpatul, aceasta fiind singura descris amnunțit; atât victima, cât și inculpatul au achiziționat împreun droguri pentru consum, iar împrejurarea c aceștia s-au certat relativ la cantitatea de drog ce urma s revin fiecruia, ceart care a declanșat acțiunea violent a inculpatului, nu este prezentat în rechizitoriu ca infracțiune de tâlhrie(e presupunerea instanței c aceasta ar fi avut în vedere procurorul când a reținut și tâlhria!),ci ca o situație de fapt, premergtoare înjunghierii victimei de ctre inculpat.
Deși nu se descrie în rechizitoriu mai mult decât s-a artat, în încadrarea juridic se reține c infracțiunea de tâlhrie a fost comis de "o persoan mascat, deghizat sau travestit" (?), împrejurare care nici mcar nu mai poate fi presupus de instanț citind rechizitoriul.
În plus, rechizitoriul nu face trimitere la lucrrile de urmrire penal referitoare la infracțiunea de tâlhrie, nici la mijloacele de prob administrate în acest sens în faza de urmrire penal.
Constatând prezența unor discordanțe majore între actul de sesizare a instanței și lucrrile de urmrire penal, precum și sesizarea instanței cu o infracțiune pentru care se d o încadrare juridic - oricum greșit - tar a se descrie fapta în sine, tribunalul a constatat astfel înclcate dispozițiile relative la sesizarea instanței, nulitatea absolut a rechizitoriului și în consecinț, va restitui cauza la parchet pentru refacerea acestuia.
Împotriva acestei hotrâri au formulat recurs, în termen legal,Parchetul de pe lâng TRIBUNALUL BUCURE ȘTIșiinculpatulOG,care au criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Ministerul Public a invocat nelegalitatea hotrârii sub aspectul restituirii cauzei la procuror artând, pe de o parte, c niciunul dintre argumentele instanței referitoare la "sesizarea sa cu o infracțiune care nu apare a fi fcut obiectul urmririi penale", "nedescrierea faptei" ori "greșita încadrare juridic" nu justific restituirea cauzei la procuror iar, pe de alt parte, c fiecare dintre aceste motive este netemeinic.
Sub acest aspect, s-a artat c procurorul a efectuat toate actele procedurale reglementate de art. 228-263.C.P.P. relativ la infracțiunea de tâlhrie, existând la dosar rezoluția de începere a urmririi penale, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, procesul verbal de aducere la cunoștinț a învinuirii și alte acte procedurale referitoare la aceast infracțiune. Totodat, s-a artat c fapta a fost descris în cuprinsul rechizitoriului, iar procurorul a indicat mijloacele de prob pe care s-au sprijinit învinuirile, dispozițiile art. 263.C.P.P. neimpunând o eventual enumerare în secțiuni diferite a mijloacelor de prob pentru fiecare infracțiune pentru care inculpatul este trimis în judecat. În final, s-a susținut c o încadrare juridic greșit reclam aplicarea dispozițiilor art. 334.C.P.P. îns nu justific restituirea cauzei la procuror, solicitându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanț pentru continuarea judecții.
Inculpatul OG a criticat soluția instanței exclusiv sub aspectul menținerii strii de arest preventiv, susținând c faț de atitudinea sa dup comiterea faptei, concretizat în transportarea victimei la spital, nu se mai impune cercetarea sa în stare de arest.
Examinând actele dosarului și hotrârea recuratatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea reține urmtoarele:
Critica Ministerului Public este fondat, niciunul dintre argumentele instanței de fond nejustificând restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare în condițiile prevzute de art. 300.
C.P.P.Din interpretarea coroborat a dispozițiilor aliniatului 2 al acestui text de lege, rezult c restituirea cauzei la procuror nu poate fi dispus în mod automat, indiferent de natura înclcrii legii constatat de ctre instanț, ci numai în situația în care neregularitatea respectiv nu poate fi înlturat nici de îndat, nici prin acordarea unui termen în acest scop. Drept urmare, numai o înclcare a legii de o anumit gravitate poate legitima o soluție de restituire, gravitate care, dac în cazul nulitților absolute este prezumat de lege în mod absolut, trebuie dovedit îns în cazul altor înclcri ale legii care ar putea fi înlturate în condițiile prevzute de art. 197 alin. 4.
C.P.P.Or, în cauza de faț, considerentele instanței de fond fac trimitere la urmtoarele cauze de neregularitate a rechizitoriului: nedescrierea faptei de tâlhrie în cuprinsul actului de sesizare, neindicarea mijloacelor de prob și a actelor de urmrire penal efectuate sub acest aspect și greșita încadrare juridic a faptei.
Din examinarea conținutului actului de sesizare rezult c infracțiunea de tâlhrie a fost descris, chiar dac succint și parțial echivoc, în secțiunea"Desfșurarea evenimentelor", dar și la capitolul "În drept" al actului de sesizare, iar mijloacele de prob pe care se sprijin învinuirea au fost de asemenea enumerate. În acest sens, se poate reține c, la data de 05.03.2009, pe fondul unor neînțelegeri referitoare la cantitatea de drog ce ar reveni fiecruia, inculpatul a OG amenințat victima cu un briceag pentru aod etermina s îi remit cantitatea de drog dorit.
Desigur c, în spiritul unei corecte aplicri a prevederilor art. 263.C.P.P. s-ar fi impus o descriere riguroas a faptei de tâlhrie reținut în sarcina inculpatului OG(prin indicarea circumstanțelor de timp și de loc și a modalitții de comitere), dar și o analiz critic a probelor în acuzare valorificate de procuror la dispunerea soluției de trimitere în judecat.
Lipsa de concizie în exprimare a procurorului nu poate fi echivalat îns cu absența descrierii faptei de tâlhrie reținute în sarcina inculpatului ori cu neindicarea mijloacelor de prob avute în vedere sub acest aspect, astfel cum eronat a reținut instanța de fond.
Pe de alt parte, în msura în care instanța aprecia, așa cum s-a întâmplat în speț, c fapta este insuficient descris în cuprinsul rechizitoriului, avea posibilitatea s cear procurorului s complineasc aceast lacun, și numai dup aceea s concluzioneze în ce msur descrierea faptei satisface exigențele art. 263.C.P.P. și se poate circumscrie obiectului judecții.
Or, din examinarea încheierilor de ședinț rezult c instanța de fond nu a apreciat necesare alte demersuri pentru a înltura neregularitatea constatat sub acest aspect, limitându-se la a dispune în mod direct restituirea cauzei la procuror. O atare soluție este lipsit de temei atât prin prisma considerentelor expuse anterior cu privire la existența unei descrieri a faptei, cât și prin raportare la prevederile art. 197 alin. 2.C.P.P. care nu sancționeaz cu nulitatea absolut descrierea lipsit de rigurozitate ori extrem de succint a faptei ce face obiectul judecții.
Aceleași considerente sunt pe deplin valabile și sub aspectul pretinsei omisiuni de a indica mijloacele de prob pe care se sprijin învinuirea, absența unei analize critice a acestora nefiind de natur s atrag nulitatea absolut a rechizitoriului sau o vtmare atât de important a intereselor inculpatului, încât ea s nu poat fi înlturat decât prin refacerea actului de sesizare.
În ceea ce privește argumentul instanței referitor la neindicarea actelor de urmrire penal efectuate sub aspectul infracțiunii de tâlhrie (ceea ce ar releva neincluderea acestei fapte în obiectul urmririi penale), Curtea îl apreciaz lipsit de orice suport în lucrrile dosarului. Astfel, prin rezoluția din data de 06.03.2009, s-a dispus începerea urmririi penale faț de pentru OG svârșirea, printre altele, a infracțiunii de tâlhrie, constând în aceea c, la data de 05.03.2009, în locuința situat în Popești, a sustras victimei suma de 400 lei (fila 39 vol. 1 dup).
Prin ordonanța nr. 688/P/2009 din data de 07.03.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale faț de inculpatul pentru OG svârșirea aceleiași fapte de tâlhrie, care a fost încadrat juridic în prevederile art. 211 alin. 2 lit. a și alin. 21lit. c C.P.P.(fila 40 vol. 1 dup).
Dup efectuarea altor acte de urmrire penal și subsecvent depistrii inculpatului, cu ocazia aducerii la cunoștința a învinuirii, procurorul a reținut c omorul pentru care a fost cercetat de asemenea a OG fost svârșitîn scopul de a-și însuși o cantitate de droguri, inculpatul fiind audiat în raport de aceast învinuire.
Desigur c o expunere detaliat a circumstanțelor de timp și loc în care a fost comis infracțiunea de tâlhrie ori a obiectului material al acesteia ar fi fost necesar în spiritul unei corecte aplicri a prevederilor art. 6.C.P.P. referitoare la garantarea dreptului la aprare. Totuși, Curtea constat c inculpatul însuși OG, în interesul cruia legiuitorul a reglementat obligația organelor judiciare de a-i aduce la cunoștinț învinuirea, nu a apreciat c aceast expunere extrem de succint a faptei de tâlhrie ar fi de natur s îi prejudicieze drepturile procesuale și nu a invocat o atare împrejurare nici pe parcursul urmririi penale și nici cu ocazia verificrii regularitții actului de sesizare de ctre instanța de judecat.
Dincolo de acest aspect, Curtea reține c fapta de tâlhrie a fcut obiectul urmririi penale în limitele și în condițiile anterior expuse, existând îns inadvertențe între actele procurorului sub aspectul bunului mobil reținut ca obiect material al acestei infracțiuni.
O atare inadvertenț putea fi înlturat prin solicitarea unor lmuriri suplimentare în condițiile prevzute de art. 300 alin. 2.C.P.P. numai dup aceea urmând a se aprecia în ce msur se impune restituirea cauzei și refacerea rechizitoriului.
În ceea ce privește greșita încadrare juridic a faptei, Curtea se limiteaz la a sublinia c o atare împrejurare nu poate constitui motiv de restituire a cauzei, instanța având posibilitatea s uzeze de procedura prevzut de art. 334.C.P.P. pentru a înltura erorile existente sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, concluzioneaz c aspectele de neregularitate reținute de ctre tribunal nu justific restituirea cauzei și refacerea actului de sesizare, instanța urmând ca, în msura în care apreciaz insuficient descrierea faptei ori a mijloacelor de prob în cuprinsul rechizitoriului, s solicite procurorului înlturarea acestor neregularitți în conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. 2.
C.P.P.Drept urmare, Curtea apreciaz c se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre continuarea judecții la aceeași instanț, context în care menținerea strii de arest preventiv a inculpatului este necesar și justificat, iar critica acestuia din urm, nefondat.
Astfel, recurentul nu OG a contestat existența indiciilor temeinice de svârșire a faptelor pentru care a fost trimis în judecat, limitându-se la a invoca oportunitatea punerii sale în libertate ca urmare a atitudinii pozitive avute dup înjunghierea victimei, concretizat în transportarea acesteia la spital.
Curtea constat c în cauz subzist temeiul prevzut de art. 148 lit. f ce C.P.P. a stat la baza lurii msurii arestrii preventive, deoarece exist în continuare probe c lsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea public.
În acest sens, are în vedere toate circumstanțele de ordin real în care au fost svârșite faptele, gravitatea extrem a infracțiunii de omor, împrejurarea c ea a fost comis pe fondul dependenței inculpatului de droguri, dar și circumstanțele personale ale acestuia din urm, care nu are ocupație și s-a sustras de la urmrire penal, date ce relev caracterul necesar al menținerii strii de arest preventiv pentru a se asigura nu doar înlturarea unei stri de pericol pentru ordinea public, ci și prezentarea inculpatului la judecat și desfșurarea în bune condiții a procesului penal.
Conduita avut de inculpatul imediat OG dup comiterea faptei nu este de natur a evidenția, prin ea însși, o schimbare a temeiurilor ce au justificat detenția preventiv, cât timp ea a fost deja avut în vedere la alegerea acestei msuri și nu înltur periculozitatea pe care o relev modul de comitere a faptei ori încercarea inculpatului de a se sustrage urmririi penale.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaz c menținerea arestrii preventive a inculpatului este OG justificat de motive pertinente și suficiente, iar critica acestuia este neîntemeiat.
În consecinț, în baza art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lâng TRIBUNALUL BUCURE ȘTI, va casa în parte sentința recurat, numai sub aspectul dispoziției de restituire a cauzei la procuror și va trimite cauza spre continuarea judecții la aceeași instanț - TRIBUNALUL BUCURE ȘTI.
În baza art. 350.C.P.P. constatând c temeiurile care au stat la baza lurii msurii arestrii preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului OG, va menține starea de arest preventiv a acestuia.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva OG aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ctre stat, din care onorariul aprtorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avanseaz din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lâng TRIBUNALUL BUCURE ȘTI.
Caseaz în parte sentința penal nr.952 din 17.11.2009, pronunțat de TRIBUNALUL BUCURE ȘTI - secția a II-a penal, numai cu privire la dispoziția de restituire a cauzei la procuror și rejudecând trimite cauza spre continuarea judecții la aceeași instanț, respectiv TRIBUNALUL BUCURE ȘTI.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
OGRespinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Oblig recurentul la OG plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ctre stat, din care onorariul aprtorului desemnat din oficiu, în sum de 100 lei, se avanseaz din fondul Ministerului Justiției.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public azi, 4 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
GREFIER,
Red. /14.01.2010
Dact. 2 ex./14.01.2010
- II. - jud.:
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Florică Duță
