Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(3016/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 8
Ședința publică de la 4 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați și - ambii în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurenților inculpațiavând cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Arată că recurenții au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există temerea că odată lăsați liberi, inculpații vor influența bunul mers al judecății.
Concluzionând, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost susținute.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se constata că în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest a celor doi inculpați, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptelor și din circumstanțele personale ale recurenților, împrejurări față de care apreciază că se impune cercetarea judecătorească a acestora în continuare în stare de arest preventiv.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a suferit două condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și fals material în înscrisuri oficiale, iar inculpatul se află în stare de recidivă postexcecutorie - atrasă de o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune.
Recurentul inculpat,vând ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Arată că are doi copii minori în întreținere și a săvârșit infracțiunea pentru ca unul dintre copii era bolnav și avea nevoie de bani.
Recurentul inculpat,vând ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor formulate, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 09.12.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, G și.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile inculpaților și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, iar mijloacele de probă care au justificat pronunțarea unei soluții de condamnare justifică și la acest moment presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
O altă condiție pentru a se dispune măsura arestării preventive se referă la existența unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerile formulate de inculpați, conform cărora faptele pentru care sunt cercetați nu ar prezenta acel grad de pericol social concret pentru menținerea arestării preventive, pe motivul că faptele nu au fost comise cu violență, iar uneltele folosite în săvârșirea actelor de sustragere nu demonstrează o amplă specializare în comiterea acestui gen de fapte, tribunalul va reține că acestea sunt infirmate de ansamblul probatoriu administrat în cauză. Astfel probele administrate justifică presupunerea rezonabilă, conform cu care inculpații aflați în stare de arest preventiv ar fi pătruns prin efracție în sediile unor societăți comerciale, de unde au sustras bunuri folosite în desfășurarea activității specifice. Din analiza succintă a actelor dosarului de urmărire penală rezultă că inculpații au acționat pe baza unui plan bine stabilit, discutând anterior despre modalitatea de procurare a acelor instrumente care să le asigure pătrunderea cât mai ușoară și mai rapidă în locul de unde urmau a fi sustrase bunuri. De asemenea în cazul fiecărui act reținut în sarcina inculpaților rezultă că aceștia au acționat având fiecare un rol bine stabilit, fiind clar determinat modul de pătrundere și persoana care va pătrunde precum și persoana care va asigura paza în exterior. În consecință, simplul fapt că inculpații nu sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni cu violență împotriva persoanei nu poate demonstra lipsa de pericol social concret, în contextul în care inculpații arestați sunt cunoscuți cu antecedente penale iar recrudescența tară precedent a acestui gen de fapte impune o reacție cel puțin exemplificativă din partea societății față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Natura infracțiunii care se presupune că a fost săvârșită de inculpați, modul în care aceștia se reține că ar fi acționat - pe timp de noapte, organizat, împreună cu alte persoane, consecințele acțiunilor lor, constând în valoarea ridicată a prejudiciului material cauzat părților vătămate, modul de operare folosit constând în pătrunderea prin efracție a două persoane cu ajutorul unui complice, care denotă existența unui început de specializare în comiterea acestui tip de fapte în condițiile în care faptele de genul celei pentru care inculpații sunt cercetați au luat amploare, conturează gradul ridicat de pericol social generic al faptei reținute în sarcina acestora.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal,inculpații și,care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpații au arătat, în esență, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive deoarece, față de atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat întemeiat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurenților-inculpați subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că, în noaptea de 25/26.02.2009, cei doi recurenți-inculpați au pătruns prin efracție în incinta unei societăți comerciale de unde au sustras aparatură electronică, iar în noaptea de 28.02./01.03.2009, împreună cu inculpatul G, a săvârșit o faptă similară.
De altfel, ambii recurenți-inculpați au fost condamnați în primă instanță la pedepse de 4 ani și, respectiv, 3 ani și 6 luni închisoare, cauza aflându-se în prezent în calea de atac a apelului.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, are în vedere elementele de ordin real reținute de către instanța de apel, respectiv natura și modalitatea de comitere a faptei, modul de operare folosit, care evidențiază un început de specializare în comiterea infracțiunilor de acest gen, dar și circumstanțele personale ale celor doi inculpați, care relevă o anumită perseverență a acestora în comiterea unor fapte contra patrimoniului.
Astfel, Curtea reține că ambii recurenți au fost condamnați anterior pentru fapte de furt ( ) sau tâlhărie ( ) și nu aveau o ocupație stabilă anterior arestării preventive, împrejurări ce legitimează temerea că modalitatea aleasă de recurenți pentru a-și asigura mijloacele de trai a fost comiterea de fapte antisociale.
În acest context, tulburarea pe care lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar aduce-o ordinii publice este actuală și semnificativă și justifică prevalența acordată interesului protejării acestei ordini în detrimentul dreptului inculpaților la libertate individuală.
Poziția procesuală a recurenților-inculpați nu este de natură să justifice, în mod izolat, luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, în condițiile în care ea a fost avută în vedere la stabilirea tratamentului sancționator și urmează a fi valorificată, eventual, cu ocazia soluționării apelurilor.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din data de 09.12.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurent la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /13.01.2010
Dact. 2 ex./13.01.2020
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Florică Duță
