Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 1192/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1647/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1192/
Ședința publică de la data de 06 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Camelia Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Silvia
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 590 din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc: recurentul petent și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Parchetului.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea, ca fiind nefondat, a recursului declarat în cauză de către petent. Consideră că, Parchetul a dispus în mod corect soluția de netrimitere în judecată, la fel instanța de judecată, cenzurând această rezoluție pronunțată de Parchet și de Primului Procuror, a considerat că este legală și temeinică. În esență, s-a considerat că cele invocate de către petent constituie elemente ale unui litigiu civil ce pot fi soluționate numai la instanța civilă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.590 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.3027/P/2007 din 28.01.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pe care a menținut-
A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că la data de 27.03.2009 pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală a fost înregistrată sub nr- plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr.3027/P/2007 din 28.01.2009 de neîncepere a urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.215 alin.l, 3 și 5 Cod penal și a rezoluției nr.343/11-2/2009 din data de 03.03.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin care s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr.3027/P/2007 din 28.01.2009.
In motivarea plângerii petentul a arătat, în esența, că nici persoana vătămata și nici numita nu au fost chemate la audieri în fața procurorului în vederea susținerii declarațiilor și că, din probele de la dosar, a rezultat fără dubiu că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, întrucât încă de la momentul încheierii contractului de împrumut numita a avut intenția de a-l înșela, fapt confirmat de aceea că după primirea sumei de 251.000 Euro a achitat creditul la BCR SA, putând astfel să ridice ipoteca și să înstrăineze imobilul fără a constitui ipoteca în favoarea sa, așa cum se obligase în contractul de împrumut și a solicitat o reanalizare a dosarului și începerea urmăririi penale împotriva numitei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.215 alin. 1,3 și 5 Cod penal.
Petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.278/1 alin.l Cod procedură penală.
Analizând plângerea formulată în conformitate cu dispozițiile art. 2781al. 7 Cod procedura penala, în baza actelor de urmărire penală și a înscrisurilor noi depuse la dosar, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin plângerea formulata la data de 16.03.2007, persoana vătămata a solicitat organelor de politie din cadrul Secție 17 B, efectuarea de cercetări față de numita, sub aspectul, săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin 1, 3 si 5 Cod penal.
În motivarea plângerii s-a arătat că la data de 16.02.2007 între persoana vătămata și numita s-a încheiat un contract de împrumut, prin care persoana vătămata se obliga să-i împrumute celei de-a doua suma de 301.000 Euro, iar aceasta din urmă să instituie în favoarea primei o ipotecă asupra unui imobil din orașul Câmpina, pentru suma de bani primită, fapt care însă nu s-a mai întâmplat, deși persoana vătămată a susținut că și-a achitat obligația prevăzuta în contract.
Prin rezoluția nr. 3027/P/2007 emisa la data de 28.01.2009 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus, în temeiul disp. art. 228 al. 6 rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut ca la data de 16.02.2007 prin încheierea de autentificare nr.284, la biroul Notarului Public - s-a încheiat contractul de împrumut între și -, prin care primul se obliga față de al doilea să-i împrumute suma de 301,000 Euro, cu obligația împrumutatului ca suma să fie restituită cel mai târziu la data de 15.02.2008.
Prin același contract de împrumut Numita s-a obligat, ca pentru suma primita sa instituie în favoarea împrumutătorului o ipoteca pentru imobilul situat în Câmpina,-, județul P, după ce va fi radiată cea instituita în favoare BCR - Sucursala P existenta la momentul încheierii contractului de împrumut.
Audiata fiind de către organele de politie numita a confirmat situația de fapt expusa mai sus și a precizat că a primit de la doar suma de 255.000 Euro, iar datorită faptului că nu a primit și restul de bani până la suma de 301.000 Euro a fost nevoită să vândă casa din Municipiul Câmpina pentru a achita creditul pe care îl avea la banca.
In declarația dată în fața organelor de politie, persoana vătămata a arătat că i-a achitat făptuitoarei suma de 50.000 Euro la momentul încheierii contractului de împrumut, aproximativ 251.000 Euro prin doua ordine de plată emise către SC Transport SRL firma numitei iar restul pana la 301.000 Euro într-adevăr nu i l-a mai dat deoarece l-a considerat contravaloarea unor bijuterii pe care i Ie dăduse acesteia în Belgia.
Cu aceeași ocazie, persoana vătămată a mai declarat că a căutat-o pe numita și a stabilit să se întâlnească cu aceasta în Municipiul Câmpina la data de 12.03.2007 pentru a lamuri situația cu ipoteca, însă, deși aceasta i-a spus ca va veni, nu s-a prezentat la întâlnire iar de la acea data nu a mai reușit sa o contacteze.
A arătat persoana vătămata, în continuarea declarației ca, în urma verificărilor efectuate prin intermediul doamnei notar, a aflat ca numita a vândut la data de 13.03.2007 imobilul situat în Câmpina,-, Județul P,
La dosarul cauzei s-a depus sentința civila nr.808/05.03.2008 a Tribunalului Prahova, prin care a fost respinsa acțiunea reclamantului privind rezoluțiunea contractului de împrumut nr.284/16.02.2007, ca netimbrata.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, procurorul a constatat că nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni în sarcina numitei -, deoarece activitatea desfășurata de către aceasta în dauna numitului nu reprezintă o faptă de natură penală.
Având în vedere ca între cele doua părți exista un contract de natura civilă, între acestea se vor aplica regulile materiei civile și nu cele ale dreptului penal, deoarece nu se poate constata existenta în cauza a infracțiunii prev de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal, atâta timp cât între părți a existat în realitate o executare necorespunzătoare a unui contract civil si nu o acțiune de inducere sau menținere în eroare astfel cum o cer dispozițiile textului de lege mai sus indicat.
Împotriva rezoluției anterior menționate, numitul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, arătând, pe de o parte că părțile nu au fost chemate la audiere de către procuror, iar pe de altă parte că numita ar fi avut intenția să-1 înșele încă de la data încheierii contractului, fapt probat de împrejurarea că, luând banii dați de reclamant, făptuitoarea a achitat creditul la bancă și nu a mai instituit o ipotecă în favoarea creditului pe imobilul pe care ulterior 1-a înstrăinat.
Prin rezoluția nr. 343/11-2/2007 din 03.03.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a dispus respingerea plângerii formulate de numitul împotriva rezoluției nr. 3027/P/2007 din 28.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a dispune astfel parchetul a constatat că plângerea este neîntemeiată din următoarele motive:
- părțile au fost audiate de către organele de poliție în cadrul actelor premergătoare efectuate în cauză;
- nu se poate proba intenția ilicită a numitei, atât la momentul încheierii contractului, cât și pe parcursul derulării acestuia, cauza prezentând toate elementele unui litigiu civil.
Examinând motivele invocate de către petent în plângerea formulata în fața instanței în raport cu actele dosarului, Tribunalul a constatat că acestea sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește susținerea în sensul că nici persoana vătămată și nici numita nu au fost chemate la audieri în fața procurorului în vederea susținerii declarațiilor, Tribunalul a constatat că aceste doua persoane au fost audiate de către organele de poliție în cadrul actelor premergătoare (file 16-17, 19-20, 40-41 ), situație în care nu mai este necesara audierea acestora de către procuror în condițiile în care infracțiunea reclamata nu face parte dintre cele pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.
Cu privire la susținerea în sensul ca fapta pentru care petentul s-a plâns împotriva intimatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal, Tribunalul a constatat-o ca fiind nefondata pentru următoarele considerente:
La momentul încheierii contractului de împrumut, intimata a prezentat petentului situația juridica reala a imobilului cu care s-a dorit să se garanteze împrumutul, respectiv i s-a adus la cunoștința petentului faptul ca asupra imobilului era instituita o ipoteca in favoarea BCR SA Sucursala P pentru garantarea unui împrumut contractat de intimata, astfel ca petentul putea sa prevadă că este posibil ca imobilul să fie înstrăinat pentru a restitui împrumutul contractat cu banca.
Astfel fiind, nu se poate retine că la momentul încheierii contractului de împrumut, petentul a fost indus în eroare de intimata pentru a-l determina să încheie respectivul contract.
Nici pe parcursul executării contractului nu se poate reține că petentul a fost indus în eroare de către intimata, ci petentul a fost cel care nu și-a executat corespunzător obligația asumata prin contractul de împrumut, fapt ce a determinat-o pe intimata să vândă imobilul ce urma să fie ipotecat în favoarea petentului pentru a achita creditul acordat de către banca.
Astfel, deși prin contractul de împrumut petentul se obliga să dea intimatei cu titlu de împrumut suma de 301.000 Euro, suma necesara achitării creditului contractat la BCR SA Sucursala P și radierii ipotecii instituite asupra imobilului intimatei, în fapt i-a dat acesteia numai suma de 255.000 Euro, suma insuficienta pentru achitarea creditului și radierea ipotecii, neexecutându-și astfel corespunzător obligația asumata prin contractul încheiat.
In atare situație, neexecutându-și corespunzător propria obligație nu poate pretinde părtii cocontractante să-și execute la rândul sau obligația asumata.
Astfel fiind, Tribunalul a constatat că în speța nu suntem în prezenta unei inducerii in eroare, ci în prezenta unei executări necorespunzătoare, respectiv a unei neexecutări a obligațiilor asumate printr-un contract civil, litigiu ce excede materiei dreptului penal.
Împotriva sentinței penale nr.590/2009 a declarat recurs petentul care a solicitat casarea acesteia, desființarea rezoluțiilor parchetului și începerea urmăririi penale împotriva intimatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal.
Recurentul petent a mai arătat că intimata a urmărit să-l înșele, fapt ce rezultă din aceea că nu a mai instituit ipoteca promisă, după ce a primit suma de 255.000 euro.
Deși legal citate părțile nu s-au prezentat la termenul din 6.08.2009.
Analizând recursul declarat de către petentul, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod justificat instanța de fond a respins plângerea formulată de petent deoarece fapta comisă de intimată nu este prevăzută de legea penală, având caractere civil.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 Cod penal este necesară folosirea unui mijloc fraudulos sau inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Intimata, la încheierea contractului de împrumut cu petentul nu a folosit nici un mijloc fraudulos și nici nu a indus în eroare pe numitul.
Faptul că ulterior petenta nu și-a ținut promisiunea de a institui ipotecă, nu transformă această faptă în infracțiunea de înșelăciune.
Susținerea petentului că intimata a avut tot timpul intenția de a nu institui ipoteca promisă, nu este dovedită cu nicio probă și nu se poate condamna penal o persoană doar pe intuiția că aceasta ar fi avut permanent în gând să înșele.
La momentul încheierii contractului de împrumut, intimata a prezentat petentului situația juridică reală a imobilului, respectiv i-a adus la cunoștință acestuia că imobilul este ipotecat în favoarea SA - Sucursala
Rezultă din faptele care au fost probate că la momentul încheierii contractului de împrumut intimata nu a indus în eroare pe petent pentru a-l determina să încheiere respectivul contract.
Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul împotriva sentinței penale nr.590 din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția penală.
Obligă recurentul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./11.08.; 8.09.2009
- - jud.:
Președinte:Camelia Nicoleta GrigorescuJudecători:Camelia Nicoleta Grigorescu, Dumitru Mirancea, Silvia
