Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1187/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1866/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1187/
Ședința publică de la data de 06 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Camelia Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Silvia
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București -Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, lăsarea în libertate a recurentului inculpat, apreciind că în cauză nu mai sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f, teza a II-a Cod procedură penală. Astfel, în prezent, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică, se va prezenta la termenele de judecată și nu va impieta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat.
Consideră că, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, precum și relația pe care acesta o avea cu victima, respectiv de concubinaj, așa încât, în mod temeinic s-a menținut starea de arest preventiv, lăsarea în libertate prezentând un pericol pentru ordinea publică.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția penală, în dosarul nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală s-a constat legală și temeinică măsura arestării preventive și a fost menținută starea de arest a inculpatului - fiul lui și, ns.6.03.1976, în prezent deținut în arest J T, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.183 Cod penal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost arestat în cauză prin încheierea nr.7/C din 12 martie 2009 a acestei instanțe și s-a reținut că sunt întrunite cerințele art. 143,146, 148 lit. f în C.P.P. sensul că din probele administrate a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat - omor asupra victimei, prin lovituri repetate cu pumnul în zona capului.
Măsura arestării preventive a fost prelungită în condițiile art.155 apreciindu C.P.P.-se de instanță că temeiurile inițiale care au determinat măsura arestării preventive a inculpatului subzistă.
Prin ordonanța nr. 68/P/2009 parchetul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de omor, prev. de art. 174 Cp. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cp. faptă cu care a fost sesizată instanța cu rechizitoriu.
Pe timpul cercetării judecătorești măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută fiind constatată ca temeinică și legală.
La data verificării, din 14 iulie 2009, tribunalul a apreciat că măsura dispusă în cauză este legală și temeinică urmând să fie menținută.
Astfel, s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii privative de libertate a inculpatului se mențin.
Din actele medico-legale, declarațiile inculpatului a rezultat că acesta este autorul infracțiunii prev. de art. 183 Cp.
Cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, fiind necesare relațiile de la SML T pentru încadrarea juridică corectă a faptei, de asemeni s-a apreciat necesară și utilă cauzei audierea martorului, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Cum fapta prev. de art. 183 Cp. este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, cerințele art. 148 lit. f Cp.p., în temeiul căruia s-a dispus luarea măsurii, aceasta a fost menținută.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și punerea în libertate.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În sarcina inculpatului s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal constând în aceea că la dat de 11.03.2009, în jurul orelor 19,00, în timp ce se afla în locuință, în mod repetat, a lovit-o cu pumnii pe concubina sa, de 26 de ani, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Relevante în acest sens sunt declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor precum și actele medico-legale.
Prin urmare, Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul au fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 din Codul penal pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv de la 5 la 15 ani închisoare.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana acestuia.
Or, gravitatea concretă a faptei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiune de violență, îndreptată împotriva unor valori fundamentale, cum sunt viața, integritatea corporală și sănătatea persoanei, rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii acesteia, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu și sunt relevate de probatoriul administrat.
Datele ce țin de persoana inculpatului și anume, lipsa antecedentelor penale, prin raportare la gravitatea infracțiunii comise, sunt insuficiente pentru a convinge instanța că lăsarea lui în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Nu trebuie neglijat sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența, în stare de libertate, inculpatului care prin activitatea lui infracțională pune în pericol siguranța cetățenilor, impunându-se o atitudine fermă din partea statului, prin organele judiciare.
Curtea apreciază că, în această cauză, este pe deplin justificată menținerea stării de arest preventiv, existând temerea că pus în libertate inculpatul ar putea comite și alte infracțiuni de violență.
Totodată, constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC/ 07.08.2009
Dact.EA/07.08.2009/2ex
. Penală- Jud-.
Președinte:Camelia Nicoleta GrigorescuJudecători:Camelia Nicoleta Grigorescu, Dumitru Mirancea, Silvia
