Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2292/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 314
Ședința publică de la 9 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea plângerii formulată de petenta împotriva Rezoluției din 13 august 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul de urmărire penală nr. 296/P/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petenta personal, lipsind intimatul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la dosar a fost depusă Rezoluția nr. 1411/II-2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Petentaavând cuvântul, solicită admiterea plângerii și desființarea rezoluțiilor procurorilor date în dosarul de urmărire penală nr.296/P/2009 ca fiind nefondate și a se dispune începerea urmăririi penale împotriva intimatului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea, ca legale și temeinice, a rezoluțiilor atacate întrucât din actele premergătoare nu au rezultat probe care să conducă la faptul că intimatul ar fi amenințat-o sau determinat-o prin șantaj pe petentă să semneze declarația olografă pe care aceasta a dat-o în cauză. Așa fiind, apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI față de comisarul șef de poliție G este legală. Referitor la încălcarea atribuțiilor de serviciu de către intimat cu prilejul audierii numitei se constată că declarația acesteia nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, care să conducă la concluzia că lucrătorul de poliție ar fi exercitat presiuni și amenințări sau că ar fi avut o atitudine agresivă verbal și susținută în timp, în scopul de aod etermina să renunțe la plângerea penală formulată împotriva numitului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a penală sub nr- din data de 28.09.2009, petenta a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr.296/P/2009 din 13.08.2009 și nr.1411/II-2/2009 din 08.09.2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În motivarea plângerii formulate, petenta a învederat următoarele aspecte:
1. Intimatul din dosarul instrumentat de comisarul Gaa vut posibilitatea să administreze înscrisuri înainte de a i se aduce oficial la cunoștință faptul că a fost formulată plângere penală pe numele său, înainte de a fi audiat în dosar și înainte ca petenta să fie audiată în dosar ca urmare a înregistrării plângerii penale.
2. Intimatul Gap rocedat la intimidarea petentei în scopul determinării acesteia la renunțarea susținerii și motivării plângerii formulate; a insistat agresiv și sistematic să o determine pe petentă să scrie în declarație exact cuvintele: "nu am viză de flotant" sau "locuiesc fără forme legale în B"; nu a întreprins absolut niciun demers de a se raporta la lege, nu a făcut absolut nimic pentru a clarifica cerințele legii și, mai ales, pentru a stabili dacă "forme legale sau fără forme legale", respectiv, "viza de flotant" este sau nu o condiție impusă de lege ca obligatorie, opțională sau ca excepție cu aplicare la cazul în speță.
3. Comisarul G avea obligația să desfășoare "acte premergătoare" și să obțină dovezi/probe ale caracterului "cu" sau "fără forme legale", cu sau fără "viza de flotant", după caz, a domiciliului în B, dar nu a înțeles să se achite de această obligație.
4. Susținerea procurorului din rezoluția atacată cu privire la existența "condiției" de a avea "domiciliul stabil pe raza municipiului B" pentru preschimbarea permisului este falsă și nu este fundamentată pe nicio prevedere legală.
La prezenta cauză au fost atașate dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în care s-au pronunțat rezoluțiile atacate.
Analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția nr.296/P/2009 din data de 13.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în baza art.10 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul G, motivat de faptul că, nu s-a putut reține că ofițerul de poliție ar fi amenințat-o sau determinat-o prin șantaj ori în altă modalitate pe petentă să consemneze altceva decât aceasta ar fi dorit, cu atât mai mult cu cât declarația sa a fost una olografă și, ca atare, în cauză nu a fost comisă nicio faptă prevăzută de legea penală.
Prin rezoluția nr.1411/II-2/2009 din 08.09.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în baza art.275-278 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta împotriva soluției pronunțată în dosarul nr.296/P/2009 al aceleiași instituții, reținându-se, în esență, împrejurarea că audierea petentei în dosarul penal nr.14332/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Baf ost efectuată anterior audierii numitului, respectiv, la 30.01.2009, parte din înscrisuri fiind depuse de aceasta în susținerea plângerii penale, iar celelalte documente au fost solicitate și înregistrate la dosar ulterior datei de 30.01.2009, precum și faptul că declarația petentei nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză care să conducă la concluzia că intimatul ar fi exercitat presiuni, amenințări, în scopul de aod etermina să renunțe la plângerea penală formulată sau că ar fi dictat conținutul declarației olografe dată de către petentă.
Curtea apreciază că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în considerarea următoarelor argumente:
Petenta a formulat plângere penală, înregistrată sub nr.- din 04.02.2009 pe rolul - Secția 6 Poliție, prin care reclama încălcarea atribuțiilor de serviciu de către intimatul G, în calitatea sa de comisar șef în cadrul Secției 6 Poliție - Biroul Cercetări Penale, cu ocazia audierii acesteia, la data de 30.01.2009, în calitate de persoană vătămată, în dosarul nr.14332/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
Curtea constată că, potrivit art.202 Cod procedură penală organul de urmărire penală - conform principiului rolului activ statuat de dispozițiile art.4 Cod procedură penală - este obligat să strângă probele necesare aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a cauzei, probe pe care le adună atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului.
Potrivit art.224 alin.1 Cod procedură penală, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, iar conform art.228 alin.4 Cod procedură penală, dacă, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii ori al denunțului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art.10 Cod procedură penală, cu excepția celui de la lit.1, organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.
Ori, în cadrul actelor premergătoare efectuate în cauză, în condițiile art.224 Cod procedură penală, intimatul Gap rocedat, în dosarul nr.14332/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, la audierea petentei, a numitului, precum și la ridicarea și depunerea la dosar a unor înscrisuri necesare soluționării cauzei.
Contrar celor susținute de către petentă în cuprinsul plângerii adresată instanței (pct.3), actele premergătoare au menirea fie de a completa informațiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie, numai, să verifice aceste informații spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale.
Ori, după efectuarea acestor "investigații prealabile", arătate mai sus, comisarul șef Gap ropus, în baza art.228 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de numitul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, înaintând procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.
Prin rezoluția nr.14332/P/2008 din 28.05.2009, în baza art.228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bac onfirmat propunerea, motivat.
În ceea ce privește pct.1 din motivele plângerii, Curtea constată că audierea petentei în dosarul nr.14332/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Baf ost efectuată anterior ascultării numitului din 03.02.2009, respectiv, la data de 30.01.2009, parte din înscrisuri fiind depuse, de către petentă, în susținerea plângerii penale, la data de 30.01.2009, iar celelalte documente au fost solicitate și înregistrate la dosar ulterior datei audierii petentei din 30.01.2009, respectiv, corespondența cu instituțiile implicate în cauză (27.02.2009).
În ceea ce privește încălcarea atribuțiilor de serviciu de către intimat, Curtea constată că declarația petentei nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, care să conducă la concluzia că organul de cercetare penală al poliției judiciare ar fi exercitat presiuni, amenințări sau ar fi "insistat agresiv și sistematic" în scopul de aod etermina să renunțe la plângerea penală formulată împotriva numitului și, totodată, nu există dovezi din care să rezulte că intimatul a dictat conținutul declarației olografe dată în fața acestuia, la data de 30.01.2009, petenta, menționând, la finele declarației: "Aceasta este declarația pe care o dau, o susțin și o semnez", fără a insera vreo altă mențiune.
Deasemenea, în ceea ce privește ultimul motiv al plângerii, în sensul că "susținerea procurorului din rezoluția atacată cu privire la existența condiției de a avea domiciliul stabil pe raza municipiului B pentru preschimbarea permisului este falsă și nu este fundamentată pe nicio prevedere legală", Curtea reține că dispozițiile legale referitoare la eliberarea permisului de conducere se aplică, prin analogie, și în cazul preschimbării permisului de conducere, deoarece, evident, aceleași servicii publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor sunt competente să se pronunțe asupra cererii de preschimbare a permisului de conducere.
Astfel, potrivit art.32 alin.1 din Regulamentul pentru aplicarea nr.OUG195/2002, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.1391/2006, autoritățile competente care examinează persoanele în vederea obținerii permisului de conducere sunt serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul instituției prefectului pe raza căreia candidații își au domiciliul sau reședința.
Conform art.37 din același act normativ, permisul de conducere se eliberează de către serviciile publice comunitare regim permise de conducere a vehiculelor la care candidații au susținut examinarea, potrivit art.32.
Potrivit art.231alin.1 din nr.OUG195/2002, persoanele cu domiciliul sau reședința în România, precum și cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene care se află la studii în România pentru o perioadă de cel puțin 6 luni sau care au rezidența normală în România pot solicita obținerea permisului de conducere la autoritățile competente să le examineze, iar conform dispozițiilor art.24, examinarea pentru obținerea permisului de conducere și eliberarea acestuia se realizează de către autoritatea competentă pe raza căreia solicitanții își au domiciliul, reședința ori rezidența normală.
Este adevărat că, potrivit art.231alin.2 din nr.OUG195/2002, prin rezidență normală se înțelege locul unde o persoană locuiește în mod obișnuit, adică cel puțin 185 de zile într-un an calendaristic, datorită unor legături personale și profesionale sau, în cazul persoanelor fără legături profesionale, datorită unor legături strânse între acestea și locul în care locuiesc, însă petenta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, deși sarcina probei în revenea acesteia din urmă, ca și persoană solicitantă, iar nu autorității.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art.2781alin.8 lit. a Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, plângerea și va menține rezoluțiile atacate, ca legale și temeinice.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală petenta va fi obligată la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781alin.8 lit. a Cod procedură penală respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta împotriva rezoluțiilor nr.296/P/2009 din 13.08.2009 și nr.1411/II-2/2009 din 08.09.2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petentă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Dact. 4 ex./24.11.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu
