Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 367/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31 martie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 707/PI din 07.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul recurent în stare de deținere asistat de apărător din oficiu avocat, lipsind intimatul.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al petentului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări arătând că petentul a fost reținut în mod ilegal pe 48 ore.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că petentul a fost audiat la parchet și a spus că nu are probe de propus.
Petentul recurent solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor arătând că la parchet nu i s-a luat declarație, nu a avut mandat de reținere și nu a declarat la parchet că își retrage plângerea.
CURTEA
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 707/PI din 07.12.2007, pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 2781lit. a C.P.P. a respins plângerea formulată de petentul, născut la data de 20.01.1975, deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, din data de 04.07.2007, dată în dosar nr. 301/P/2007, și a rezoluției prim procurorului aceluiași parchet, cu nr. 667/II/2/2007.
În temeiul art. 192 alin.2 C.P.P. a obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 847/II/2/2007 din 18.10.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrată pe rolul tribunalului, sub nr. - din 22.10.2007, a fost înaintată spre soluționare plâmgerea petentului împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, din data de 04.07.2007, dată în dosar nr. 301/P/2007, și a rezoluției prim procurorului aceluiași parchet, cu nr. 667/II/2/2007.
Petentul nu și-a motivat plângerea.
Au fost atașate dosarul nr. 301/P/2007 și lucrarea 667/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 04.07.2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus, în baza art. 10 lit. a C.P.P. neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție.
În conținutul rezoluției, s-a reținut că la data de 23.05.2007, numitul, deținut în Penitenciarul Timișoara. Fiind în executarea unei pedepse de 14 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș cu o plângere penală formulată împotriva agentului de poliție din cadrul Poliției orașului, reclamând comiterea, de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 246.
Cod PenalS-a mai arătat că fiind citat și audiat în legătură cu aspectele reclamate, persoana vătămată a precizat că a formulat plângere penală împotriva agentului de poliție întrucât acesta, în cursul anului 2000 procedat la reținerea sa în mod ilegal, fără a avea emisă pe numele său ordonanța de reținere. De asemenea, petentul a mai relatat că în mod neadevărat s-a menționat în cuprinsul procesului verbal, întocmit cu ocazia percheziționării sale că acesta s-a realizat în prezența a doi martori asistenți, în realitate martorii semnând ulterior respectivul act. Un alt motiv pentru care a fost formulată plângerea de către petent, a constat în aceea că agentul de poliție ar fi exercitat acte de violență asupra sa pentru a-l determina să recunoască fapta de tâlhărie, deși el nu a fost autorul acesteia. În fine, persoana vătămată a mai precizat că, în aprecierea s, a fost arestat în mod abuziv pentru o faptă pe care nu a comis-
În final, parchetul a menționat că plângerea părții vătămate nefiind susținută de vreo probă, se impune a se dispune neînceperea urmăririi penale față de lucrătorul de poliție.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la prim procuror.
Prin rezoluția nr. 667/II/2/2007 din 23.08.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișa fost respinsă plângerea petentului.
Analizând soluțiile parchetului, prin prisma actelor existente la dosarul nr. 301/P/2007, instanța a considerat că acestea sunt temeinice și legale, pentru următoarele motive.
Urmare formulării plângerii penale, la data de 27.06.2007, parchetul a procedat la audierea persoanei vătămate, petentă în prezenta cauză. În cuprinsul declarației sale, după ce arătat încă o dată motivele plângerii, a menționat a menționat că nu are de propus nici un fel de probe în susținerea aspectelor pe care le reclamă.
Așa fiind, nu s-a putut reproșa parchetului că nu a cercetat faptele invocate de petent, de vreme ce acesta nu a indicat nici un fel de probă în susținerea afirmațiilor sale.
În consecință, reținând că soluțiile parchetului sunt legale și temeinice, plângerea petentului a fost respinsă.
Împotriva sentinței penale nr. 707/PI din 7.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs petentul, solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare să se trimită dosarul la parchet pentru continuarea cercetărilor.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea penală recurată în raport cu solicitările recurentului și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că atât parchetul cât și instanța atunci când a soluționat plângerea împotriva rezoluției pronunțate de parchet, au apreciat corect starea de fapt.
Astfel, petentul a adus mai multe acuzații împotriva agentului de poliție, din cadrul Poliției orașului, privitor la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În urma audierii petentului, acesta a arătat că nu deține probe și nici nu înțelege să propună probe spre dovedirea celor afirmate. De asemenea, a fost audiat și agentul de poliție, care a arătat că întreaga sa activitate privitor la petent s-a desfășurat într-un cadru legal.
Față de materialul probator existent, s-a apreciat, în mod corect, că plângerea petentului nu este susținută și nu se coroborează cu nici o altă probă în măsură să facă dovada comiterii, de către lucrătorul de poliție, a vreunei fapte de natură penală.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. recursul declarat de petent va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 C.P.P. petentul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 707/PI din 07.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. - ca nefondat.
Dispune plata sumei de 40 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. petentul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 31.03.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
GREFIER,
Red /16.04.08
Dact P 2.ex./23.04.2008
Prima inst.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
