Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 465/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 465 /

Ședința publică din 24 aprilie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 57/CC/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv; inc., asistat de avocat; in. asistat de av. și av., inc. asistat de avocat.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorii aleși ai inculpaților recurenți, depun la dosar împuternicirile avocațiale.

Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Apărătorul ales al inculpaților și, avocat, solicită admiterea recursurilor, și în principal, în baza prevederilor art. 385¹⁵, pct. 2, lit. c) Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 385⁹alin.1, pct. 3 și 5, Cod procedură penală, casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare la prima instanță; în subsidiar, în baza prevederilor art. 385¹⁵pct. 2, lit.d Cod procedură penală raportat la prevederile art. 385⁶alin.3 Cod procedură penală, casarea încheierii și în rejudecare, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive și cercetarea inculpaților în stare de libertate. În cazul în care se va constata că se impune luarea unei măsuri restrictive de libertate, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea ori țara. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate ridicată în fața instanței, în baza prevederilor art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992 republicată, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 159 alin.2 Cod procedură penală. În fapt, arată că încheierea din data de 18.04.2008, prin care fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător, a fost dată cu încălcarea prevederilor art.52 alin.2 Cod procedură penală, întrucât aceasta a fost dată fără ascultarea procurorului, deși acesta a fost prezent. Mai arată că greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin.2 Cpp, întrucât aceasta excepție are legătură juridică cu cauza,m vizează procedura prelungirii măsurii arestării preventive. Excepția nu se referă la acte de urmărire penală, ci la o cauză penală dată spre soluționare instanței de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând cauza, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Solicită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale întrucât dispozițiile procesual penale considerate neconstituționale au legătură profundă cu cauza dedusă judecății, iar Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat asupra unei astfel de excepții în sensul admiterii acesteia și considerării neconstituționale a dispozițiilor invocate. In subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu obligația de a nu părăsi localitatea ori țara.

Apărătorul ales al inculpatului,avocat, a solicitat casarea încheierilor penale din data de 18.04.2004 cu trimitere spre rejudecare în ceea ce privește prelungirea stării de arest preventiv, pentru încălcarea esențială a legii; să se dispună punerea sa în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă întrucât o astfel de măsură nu se mai impunea a fi prelungită cu încă 30 zile; respectiv sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 159 al. 2.C.P.P. în raport cu art. 16, 20, 21, 23, 24 și 53 din Constituția României, susținând că prima instanță s-ar fi substituit Curții Constituționale în aprecierea constituționalității prevederilor legale atacate, când de fapt era chemată să analizeze admisibilitatea cererii în raport cu cele două condiții impuse de Legea nr. 47/1992, anume ca articolul contestat să aibă legătură cu cauza iar pe de altă parte să nu fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară. Totodată, s-a invocat nelegalitatea judecării cererii de prelungire a măsurii arestării preventive în camera de consiliu de către Tribunalul Timiș, menționându-se hotărârea Bocellari și Rizza Italia din 13.11.2007 a Curții Europene a Drepturilor Omului; nelegalitatea soluționării cererii de recuzare în lipsa procurorului, precum și refuzul nejustificat de a i se permite prezența la dezbaterea cererii de recuzare, susținând că au fost încălcate prevederile art. 52.C.P.P. și dreptul la apărare prev. de art. 172.C.P.P.; incompatibilitatea de a soluționa cererea de prelungire a stării de arest preventiv de către judecătorul care s-a pronunțat asupra cererii având în vedere incidența art. 47 al. 2.C.P.P. Sub acest aspect, inculpatul a susținut că judecătorul și-ar fi exprimat părerea în data de 17.04.2008 cu privire la necesitatea prelungirii stării de arest pentru alți 3 inculpați cercetați în același dosar penal și în mod evident aparența de imparțialitate ar fi fost încălcată. În ce privește fondul cauzei, inculpatul a reclamat durata excesivă a arestului preventiv și lipsa oricăror probe rezonabile din care ar rezulta vinovăția sa, susținând că s-au încălcat prevederile art. 5 și 6 CEDO. Totodată, inculpatul a învederat că nu are antecedente penale, că nu este acuzat de săvârșirea vreunei infracțiuni cu violență și nici nu a zădărnicit în nici un fel mersul anchetei penale, că nu s-a făcut dovada pericolului social concret ce ar impune menținerea stării de arest, că pericolul concret pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social al faptelor, nu rezultă din natura acestuia și nici din împrejurările de comitere ori din întinderea valorii prejudiciului cauzat. Depune la dosar motivele de recurs.

Procurorul arată că instanța a fost sesizată legal de către procuror cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive, această propunere s-a făcut pentru toți inculpații, dar la tribunal s-a înregistrat sub două numere de dosar. Cu privire la soluționarea cererii de recuzare a doamnei judecător, arată, că nu era necesară prezența procurorului. Mai arată că, corect a fost respoinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, întrucât acerata nu are legătură cu cauza. Pe fond pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive fiind întemeiată având în vedere complexitatea cauzei, faptul că subzistă și în prezent temerile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv și necesitatea administrării tuturor probelor necesare trageri la răspundere penală a inculpatului, în cauză fiind necesare obținerea rapoartelor de expertiză neuropsihiatrică de la INML șli IML T pentru inc. și; obținerea de la BRD Cad ocumentației de control; efectuarea desecretizării interceptărilor telefonice respectiv proceselor verbale de transformare în probe a interceptărilor discuțiilor purtate de membrii grupului infracțional respectiv de inculpații, și; efectuarea prezentării materialului de urmărire penală tuturor inculpaților și întocmirea actului de sesizare a instanței de judecată.

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, întrucât a spus adevărul real în cauză, nu știa de proveniența ilicită a banilor.

Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 57/CC din 18 aprilie 2008 dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. 2 Cpp, formulată de apărătorul ales al inculpatului, av..

S-a respis ca neîntemeiată excepția nulității absolute a sesizării instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de apărătorul ales al inculpatului, av..

În baza art. 159 Cod procedură penală, s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.

S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații:

-, născut la 15.11.1967, în localitatea T, județul T, fiul lui și, cu domiciliul în T, str. - -, -. B, 2,. 8, județul T, CNP -, arestat preventivă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 23.04.2008 până la data de 22.05.2008 inclusiv;

-, fiul lui și, născut la data de 16.12.1963 în, CNP --2875, cu reședința în C,-, jud., posesor al pașaportului nr. -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/26.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 23.04.2008 până la data de 22.05.2008 inclusiv;

-, fiul lui și, născut la data de 10.03.1975 în, Turcia, CNP -, domiciliat în C, str. -. - nr. 2, - 30,. 1,. 2, jud. D, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 23.04.2008 până la data de 22.05.2008 inclusiv;

-, născut la 18.02.1964, în localitatea C, județul D, fiul lui și, cu domiciliul în C,-, județul D, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data de 23.04.2008 până la data de 22.05.2008 inclusiv.

În baza art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și art. 145¹Cpp, s- respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpații, prin apărător ales, av. -.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru dispune astfel, tribunalul, deliberând asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpații, și formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, a constatat următoarele:

Prin propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Timiș, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 16.04.2008 sub număr unic de dosar -, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații, și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.04.2008 până la data de 22.05.2008.

În motivarea propunerii, s-a arătat că acești 4 inculpați sunt cercetați alături de alți inculpați sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, furt calificat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 208 al. 1 209 alin. 1lit. a și al. 4. art.42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003, art.49 din Legea 161/2003, art.23 lit.a,b,c din Legea 656/2002, art.27 alin.1 din Legea 365/2002.

În sarcina inculpaților s-a reținut că la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, au sustras fără drept prin transfer bancar fără autorizare, aproximativ 8.000.000 lei RON aflați în posesia BRD General Din această suma, - lei RON a fost transferată din dispoziția inc. de către inc., în contul numitului, iar diferența în aceleași împrejurări numitului la BRD, "Agenția " T, din care au fost utilizate parțial aproximativ - lei, prin ridicare numerar. Banii ridicați de inc. au fost predați inc. care i-a predat mai departe înv., iar acesta mai departe către inc.. O parte din bani, au fost transferați de inc. în contul înv., deschis la Banca Transilvania. . ajutat de înv. ar fi încercat în data de 1.02.2008 și în data de 4.02.2008 să ridice suma de 4.000.000 lei din BRD B, pentru a fi predată inc. și care așteptau preluarea banilor în mașina aflată parcată pe bulevardul din fața sediului Agenției BRD cel M -

Ministerul Publica apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive față de cei patru inculpați, în raport cu faptele reținute în sarcina acestora, având în vedere complexitatea cauzei, faptul că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, și necesitatea administrării tuturor probelor necesare tragerii la răspundere penală a inculpaților, în cauză mai fiind necesare următoarele acte procesuale și procedurale: obținerea rapoartelor de expertiză neuropsihiatrică de la INML B și IML T pentru inculpații și; obținerea de la BRD C a documentației de control solicitată de parchet; efectuarea desecretizării interceptărilor telefonice respectiv proceselor verbale de transformare în probe interceptărilor discuțiilor purtate de membrii grupului infracțional respectiv de inculpații, și; efectuarea prezentării materialului de urmărire penală tuturor inculpaților; întocmirea actului de sesizarea instanței de judecată.

Totodată, s-a arătat că aceasta este ultima prelungire de arest solicitată în prezenta cauză, învederându-se că în perioada scursă de la ultima prelungire a arestului preventiv și până în prezent au fost administrate în M parte probele propuse și altele pe lângă acestea, după cum urmează: au fost obținute listingurile telefonice respectiv cele de la operatorii, și; au fost reaudiați membri grupului infracțional; au fost întocmite mai multe procese verbale de constatare; au fost audiați mai mulți martori; au fost aplicate sechestre asigurătoare pe bunurile inculpaților.

În probațiune, a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 12/D/P/2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.

Instanta fiind sesizata cu solutionarea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive luata de cei patru inculpati si avand a se pronunta asupra cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la exceptia de neconstitutionalitate invocata de aparare s-a pronunta in sensul respingerii acestei cereri ca inadmisibila.

Contrar opiniei formulate de aparare, instanta a apreciat ca nepublicitatea procedurii de solutionare a propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive nu indeplineste in mod cumulativ cele doua conditii de admisibilitate prev. de art. 29 din Legea 47/1992 in sensul ca acest aspect nu poate avea o înrâurire asupra solutionarii cauzei.

Obiectul cauzei il constituie verificarea mentinerii sau nu a temeiurilor care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, iar caracterul nepublic al acestei proceduri nu poate conduce la o perceptie diferita de catre instanta a mentinerii sau nu a acestor temeiuri.

Pe de alta parte, instanta a retinut ca procedura prevazuta de art. 159 cod pr pen este o procedura corespunzatoare fazei de urmarire penala, faza premergatoare judecatii, iar dispozitiile procedurale aplicabile, inclusiv privitoare la invocarea exceptiilor, nu sunt specifice fazei de judecata. de pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 6 CEDO in sensul ca invinuirea inculpatilor trebuie sa se faca in sedinta publica, instanta a retinut ca acestea de asemenea nu au legatura cu obiectul cauzei, intrucat aducerea la cunostinta a invinuirii in faza de judecata se face in alt moment procesul si cu respectarea prevederilor textului invocat, respectiv la primul termen de judecata prin citirea actului de sesizare in conformitate cu dispozitiile art 322 cod pr pen, or in cazul solutionarii propunerii de, instanta verifica daca mai subzista acele indicii temeinice avute in vedere cu privire la presupunerea rezonabila ca inculpatii au savarsit fapte de natura penala precum si in ce priveste pericolul pentru ordinea publica, precum și dacă au apărut temeiuri noi.

In ce priveste exceptia nulitatii actului prin care a fost sesizata instanta in vederea solutionarii propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive pe considerentul ca aceasta s-a facut diferit de cei patru inculpati prezenti raportat la ceilalti trei inculpati implicati in cauza instanta s-a pronuntat de asemenea prin respingerea acesteia.

Incalcarea textului prevazut de art. 156 alin 5 cod pr penala nu poate fi considerat un caz de nulitate absoluta dintre cele reglementare de art. 197 alin 2 cod penal atat prin aceea ca nu priveste o dispozitie de legalitate a actului de sesizare in sensul descris de art. 197 alin 2 cod penal, cat si prin aceea ca norma prevazuta de textul de mai sus nu poate fi privita ca una imperativa. Mai mult, din lecturarea textului, se poate constata ca acesta are in vedere situatia cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, aspect care nu este incident in cauza.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, s-a constatat următoarele:

Prin ordonanța din data de 03.02.2008 emise de DIICOT - Biroul Teritorial Timiș în dosarul nr. 12/D/P/2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a, b, c din Legea nr. 656/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, reținându-se în sarcina acestuia că împreună cu mai multe persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care la data de 01.02.2008 prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C au transferat și ridicat fără autorizare suma de 8.000.000 lei din care 4.000.000 lei au fost transferați în contul inculpatului, care a ridicat suma de 1.500.000 lei folosind fără drept instrumente de plată electronice. O parte din bani au fost transferați de inculpatul în contul său și cel al numitei, deschise la Banca Transilvania Sucursala

Prin ordonanța din data de 12.02.2008 emisă de DIICOT - Biroul Teritorial Timiș în dosarul nr. 12/D/P/2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a, b, c din Legea nr. 656/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, împreună cu mai multe persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care la data de 01.02.2008 prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C au transferat și ridicat fără autorizare suma de 8.000.000 lei din care 4.000.000 lei au fost transferați în contul inculpatului, care a ridicat suma de 1.500.000 lei folosind fără drept instrumente de plată electronice. Această sumă a fost predată de către inculpatul inculpatului, care la rândul său a predat-o mai departe inculpatului.

Având a se pronunța asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, prin prisma motivelor invocate de procuror și în raport cu actele și lucrările din dosarul de urmărire penală, s-a constatat următoarele:

de inculpatii a fost luata masura arestarii preventive, retinandu-se ca exista presupunerea rezonabila cu acestia au savarsit fapte prevazute de legea penala sanctionate de lege cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani si exista probe ca lasarea in libertate a inculpaților prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Instanta a apreciat ca cererea formulata de procuror este intemeiata cu privire la toti cei patru inculpati.

de inculpati a fost luata masura arestarii preventive, retinandu-se de catre magistrati ca exista indicii temeinice de natura a convinge un observator independent de posibilitatea ca acestia sa fi comis faptele pervezute de legea penala si sanctionabile cu inchisoarea mai M de 4 ani.

Totodata s-a retinut, de amploarea operatiunii in care ar fi implicati inculpatii, de intinderea prejudiciului, de natura infractiunilor ce fac obiectul cercetarilor, de conduita inculpatilor, de modalitatea de savarsirea a infractiunilor, ca lasarea in libertatea acestora este de natura sa creeze o stare de pericol pentru ordinea publica, stare de pericol care se repercuteaza direct asupra increderii populatiei in sistemul financiar bancar, asupra increderii populatiei in realizarea actului de justitie.

De asemenea aceste temeiuri au fost avute in vedere de magistrati si cu prilejul altor prelungiri a masurii arestarii preventive, constatandu-se ca starea de pericol pentru ordinea publica subzista in ce priveste toti cei inculpati.

Urmand a se pronunta cu privire la propunerea de, instanta a apreciat ca in prezent nu s-au modificat temeiurile care au fost avute in vedere de magistrati la luarea, respectiv prelungirea masurii arestarii preventive.

Probele administrate pana in prezent, respectiv inscrisuri, declaratii de martori si declaratiile coinculpatilor, formeaza convingerea instantei ca, in continuare, exista indicii temeinice in ce priveste savarsirea de catre inculpati faptelor penale imputate. De asemenea sunt incidente si dispozitiile art. 148 lit. f cod pr penala, in sensul ca limita de pedeapsa pentru infractiunile care se banuieste ca au fost savarsite de inculpati este mai M de 4 ani închisoare si totodata este probata starea de pericol pentru ordinea publica, prin amploarea activitatii infractionale a inculpatilor, prin lezarea unor valori sociale foarte importante, prin crearea unei tulburari importante in randul persoanelor vatamate datorita activitatii ilicite a inculpatilor.

Pe de alta parte, s- retinut ca sunt indeplinite exigentele textului prevazut de art. 155 alin. 1 cod pr pen, respectiv prelungirea duratei arestarii preventive este motivata de procuror prin necesitatea efectuarii actelor procesuale si procedurale enumerate mai sus.

de considerentele de mai sus, s-a apreciat ca propunerea formulata de procuror este intemeiata si in consecinta, în baza art. 159 Cod procedură penală, a fost admisa, dispunându-se prelungirea masurii arestarii preventive luata de cei patru inculpati pentru înca 30 de zile.

Pentru acelesi considerente, în baza art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și art. 145¹Cpp, s- respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpații și, prin apărător ales.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva încheierii penale nr. 57/CC/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 23.04.2008.

În motivarea recursului său, inculpatul, a solicitat casarea încheierilor penale din data de 18.04.2004 cu trimitere spre rejudecare în ceea ce privește prelungirea stării de arest preventiv, pentru încălcarea esențială a legii; să se dispună punerea sa în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă întrucât o astfel de măsură nu se mai impunea a fi prelungită cu încă 30 zile; respectiv sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 159 al. 2.C.P.P. în raport cu art. 16, 20, 21, 23, 24 și 53 din Constituția României, susținând că prima instanță s-ar fi substituit Curții Constituționale în aprecierea constituționalității prevederilor legale atacate, când de fapt era chemată să analizeze admisibilitatea cererii în raport cu cele două condiții impuse de Legea nr. 47/1992, anume ca articolul contestat să aibă legătură cu cauza iar pe de altă parte să nu fi fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară. Totodată, s-a invocat nelegalitatea judecării cererii de prelungire a măsurii arestării preventive în camera de consiliu de către Tribunalul Timiș, menționându-se hotărârea Bocellari și Rizza Italia din 13.11.2007 a Curții Europene a Drepturilor Omului; nelegalitatea soluționării cererii de recuzare în lipsa procurorului, precum și refuzul nejustificat de a i se permite prezența la dezbaterea cererii de recuzare, susținând că au fost încălcate prevederile art. 52.C.P.P. și dreptul la apărare prev. de art. 172.C.P.P.; incompatibilitatea de a soluționa cererea de prelungire a stării de arest preventiv de către judecătorul care s-a pronunțat asupra cererii având în vedere incidența art. 47 al. 2.C.P.P. Sub acest aspect, inculpatul a susținut că judecătorul și-ar fi exprimat părerea în data de 17.04.2008 cu privire la necesitatea prelungirii stării de arest pentru alți 3 inculpați cercetați în același dosar penal și în mod evident aparența de imparțialitate ar fi fost încălcată. În ce privește fondul cauzei, inculpatul a reclamat durata excesivă a arestului preventiv și lipsa oricăror probe rezonabile din care ar rezulta vinovăția sa, susținând că s-au încălcat prevederile art. 5 și 6 CEDO. Totodată, inculpatul a învederat că nu are antecedente penale, că nu este acuzat de săvârșirea vreunei infracțiuni cu violență și nici nu a zădărnicit în nici un fel mersul anchetei penale, că nu s-a făcut dovada pericolului social concret ce ar impune menținerea stării de arest, că pericolul concret pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social al faptelor, nu rezultă din natura acestuia și nici din împrejurările de comitere ori din întinderea valorii prejudiciului cauzat.

Inculpații și nu au formulat în scris motivele de recurs, ci doar concluzii scrise, motivele fiind dezvoltate oral cu ocazia susținerii recursurilor și fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385⁶alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:

În ce privește soluționarea cauzei în camera de consiliul, instanța de recurs constată că în acest mod s-au respectat dispozițiile art. 159 alin. 2.C.P.P. inculpații neputând invoca vreo vătămare a unui drept câtă vreme în fața primei instanțe nu au solicitat ca propunerea de prelungire a arestării preventive să fie judecată în ședință publică. Este adevărat că în cauza Bocellari și Rizza contra Italia din 13.11.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit caracterul public al procedurilor privind impunerea unor măsuri preventive în cursul procesului penal, dar trebuie avut în vedere că în practica acesteia s-a statuat că pentru a stabili dacă o anumită procedură internă a fost sau nu conformă cu exigențele art. 6 din Convenție, se va lua în considerarea procedura în ansamblul său (cauzele Ekbatani Suediei, Granger Marea Britanie), ceea ce conduce la concluzia că o carență constatată într-un stadiu incipient al procedurii poate fi îndreptată într-un stadiu ulterior, cu condiția ca organul de recurs să aibă competența necesară de a înlătura viciul invocat. Prin urmare, existența dezbaterilor publice în căile de atac suplinesc lipsa acestora în primă instanță - cu condiția ca instanța de recurs să aibă plenitudine de jurisdicție. În speță, recursul împotriva încheierii pronunțate asupra cererii de prelungire a stării de arest se judecă în ședință publică și instanța analizează cauza sub toate aspectele potrivit art. 385⁶alin. 3.C.P.P. astfel că susținerile inculpatului sunt nefondate.

Referitor la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de recurs constată că soluția tribunalului este legală și temeinică. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 modificată: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de contencios privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Prin urmare, o condiție de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate o constituie împrejurarea că dispoziția legală invocată trebuie să influențeze soluționarea cauzei. Inculpatul a invocat, prin apărătorul ales, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 159 alin. 2.C.P.P. deși nu a solicitat ca ședința să fie publică. Totodată, în cazul sesizării Curții Constituționale, instanța era obligată să se pronunțe asupra măsurii preventive conform art. 303 alin. 6.C.P.P. ceea ce conduce la concluzia că modalitatea de soluționare a excepției nu influențează soluționarea prelungirii arestării preventive.

În ce privește aspectele invocate în legătură cu modalitatea de soluționare a cererii de recuzare, instanța constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 52 alin. 2.C.P.P. Astfel, participarea părților la soluționarea cererii de recuzare este lăsată la aprecierea judecătorului, prin aceasta neputându-se considera că li s-ar încălca dreptul la apărare câtă vreme nu se discută fondul cauzei, respectiv propunerea de prelungire a arestului preventiv, iar prin cererea de recuzare inculpatul și-a expus propriile argumente. În ce privește participarea procurorului la soluționarea cererii de recuzare, practica judecătorească cunoaște mai multe opinii; cu toate acestea ceea ce este relevant în cauză este raportul dintre încheierea prin care s-a soluționat o asemenea cerere și hotărârea pronunțată în speță. Sub acest aspect, se constată că numai în cazul în care instanța de control judiciar constată incompatibilitatea judecătorului se poate pune în discuție valabilitatea hotărârii, nu și eventualele erori procedurale la soluționarea cererii de recuzare. Această concluzie este cu atât mai evidentă în materia specială a măsurilor preventive, unde art. 51 alin. 4.C.P.P. permit completului recuzat să se pronunțe asupra măsurilor preventive.

Inculpatul, prin avocatul ales, a mai invocat și existența incompatibilității judecătorului care s-a pronunțat asupra propunerii de prelungire a arestării preventive și incidența dispozițiilor art. 47 alin. 2.C.P.P. aspecte pe care instanța le constată ca fiind nefondate. Trebuie avut în vedere că în materia măsurilor preventive funcționează principiul actualității temeiurilor, ceea ce presupune că judecătorul analizează existența temeiurilor pentru prelungirea/menținerea măsurii preventive la momentul la care este chemat să se pronunțe asupra acestora; iar, pe de altă parte, că aceste temeiuri se analizează în raport cu fiecare inculpat în parte, chiar dacă într-o cauză penală există mai multe persoane care au această calitatea. Prin urmare, nu se poate susține că pronunțându-se asupra necesității prelungirii măsurii preventive pentru alți coinculpați, judecătorul și-ar fi exprimat părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată față de inculpații, și. Este adevărat că judecătorul trebuie nu numai să fie imparțial, că și să ofere aparența de imparțialitate; Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că judecătorul trebuie să ofere suficiente garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă în această privință. Deși opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, nu este totuși decisivă, esențial fiind ca îndoielile în acest sens să poată fi justificate în mod rezonabil, respectiv să existe anumite manifestări ale judecătorului care să le susțină; ceea ce nu se poate constata în speță.

Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 156 alin. 5.C.P.P. care prevăd că în cazul în care sunt mai mulți arestați în cauză pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul sesizează instanța cu propunerea de prelungire privire la toți inculpații, se constată că acestea nu sunt sancționate cu nulitatea absolută, nefiind menționată expres în dispozițiile art. 192 alin. 2.C.P.P. Prin urmare, în cauza trebuia să fie dovedită existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât în condițiile art. 197 alin. 2.C.P.P. ceea ce nu rezultă în speță, astfel că și aceste motive sunt nefondate.

În ce privește fondul propunerii de prelungire a arestării preventive, instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpaților în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de organul de urmărire penală. În acest sens, sunt declarațiile date de

În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către fiecare inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a și al. 4.Cod Penal, art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b, c din Legea nr. 656/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului BRD Sucursala C, împreună cu alte persoane, au sustras, fără drept prin transfer bancar neautorizat, aproximativ 8.000.000 lei aflați la dispoziția BRD General SA C, din care 4.000.000 lei au fost transferați din dispoziția inculpatului, de către inculpata în contul inculpatului, iar diferența în contul inculpatului, ce a ridicat suma de 1.500.000 lei folosind fără drept instrumente de plată electronice. temeinice privind comiterea faptelor rezultă din declarațiile inculpatei (filele 58-59 dosar UP), procesul verbal de recunoaștere (fila 60 doar UP), declarațiile martorilor asistenți și coroborate cu declarațiile martorului (filele 70-71 dosar UP), inculpatului (fila 8 dosar UP), declarația inculpatului (filele 99-100 dosar UP) - care deși contestă faptele imputate, recunoaște că îi cunoștea pe inculpații, și, declarațiile inculpatului care a declarat (fila 120 vol I dosar UP) că "mi s-a oferit posibilitatea de a obține niște bani de către numitul, în sensul de a-mi deschide 2 conturi bancare noi, unul la BRD Sucursala T și altul la Bank Sucursala T pentru a primi bani în cont de la o firmă din B, pentru a fi folosiți într-o afacere în sensul că pe de o parte folosindu-se de cursul mai ridicat al euro să cumpere euro, iar pe de altă parte o parte din bani să fie investiți în achiziționarea unui loc mai M de teren cu mai mulți proprietari", "am plecat de la bancă cu suma de 1350 mii lei, am fost sunat pe telefon de persoana respectivă, mi-a zis să opresc, am oprit și am predat banii numitului, care era împreună cu persoana din B și care mi-a explicat că valoarea comisionului meu este în funcție de cantitatea de bani pe care o voi retrage de la bancă", "în 10 minute am obținut banii, pe care i-am luat și i-am predat prietenului meu și persoana din B, respectiv 200 de euro și 500 mii lei"; în timp ce inculpatul a relatat (fila 123 vol I dosar UP) că "persona despre care a afirmat că este din B este originară din C - se numește și locuiește la mine ocazional de aproximativ un an", "sunt adevărate evenimentele relatate de ", "precizez că banii care au fost retrași de către i-am preluat eu întrucât se aflau puși într-o geantă pe care am depus-o pe bancheta din spate a autoturismului, întrucât se afla la volan".

Din starea de fapt descrisă anterior rezultă că pericolul social al infracțiunilor pentru care există indicii temeinice este sporit, cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, fapt ce determină ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, inducând temerea în rândul opiniei publice în contextul în care activitatea infracțională pare a fi una extinsă atât ca număr de persoane implicate, cât și ca arie teritorială. Mai mult, trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 68¹.și C.P.P. art. 139.C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.

Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzeleLabita Italia,Neumeister ustria,Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. Infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt fapte grave, cu impact social deosebit, implicând activitatea mai multor persoane, fapte ce aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului electronic al valorilor; iar lăsarea în libertate a acestora, în contextul în care se impune efectuarea unor acte de urmărire penală ar putea să afecteze buna desfășurare a procesului penal, nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

În ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau de a nu părăsi țara, instanța constată că față de considerentele expuse anterior, acestea nu oferă suficiente garanții privind pericolul pentru ordinea publică. Mai trebuie reținută și împrejurarea că inculpații sunt cercetați și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de constituire de grup infracțional organizat, ceea ce presupune o anumită coeziune a persoanelor implicate (fie ea chiar și prin forță) fapt care, în contextul în care inculpații ar fi lăsați în libertate, s-ar putea repercuta negativ asupra urmăririi penale.

Astfel fiind, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 57/CC/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat recurent la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, pct. 12, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr. 57/CC/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat recurent la plata a către 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

-.- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. LB/14.05.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 16.05.2008

Prima instanță: