Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 501/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 21992/299/2007
314/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 501
Ședința publică de la 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Marin Cârcel
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpatul, partea civilă și partea - responsabilă civilmente, " TRANS "- SRL. împotriva sentinței penale nr. 373/06.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B și a deciziei penale nr. 763/R, din data de 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind recurenta - parte responsabilă civilmente, SC " Trans " SRL, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet Individual și recurenta - parte civilă, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 52578, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că, prin cererea depusă la dosar apărătorul ales al recurentul - inculpat a depus note de concluzii scrise la dosar, fiind în imposibilitate de prezentare la acest termen.
Constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului, în baza art. 11 alin. 2 pct. a, raportat la art. 10 lit. e Cod penal, având în vedere că din punctul de vedere al inculpatului, acesta nu a acționat cu vinovăție, invocând cazul de casare prevăzut de art. 38517Cod procedură penală.
Apărătorul recurentei - părți civile având cuvântul, precizează că, recursul este formulat în baza dispozițiilor art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, solicitând casarea deciziei atacate și menținerea soluției dată de prima instanță, având în vedere că, instanța de apel nu stabilit corect despăgubirile civile, fiind mult diminuate. În acest sens, depune la dosar note cu concluzii scrise.
Apărătorul recurentei - părți responsabile civilmente având cuvântul, solicită admiterea recursului și diminuarea despăgubirilor acordate părții civile, în raport de actele depuse la dosar, cu obligarea asiguratorului la plata acestor daune, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 136/1995. Solicită să se aibă în vedere motivele de recurs depuse la dosar, cu precizarea ca, recursul inculpatului să fie admis și să fie respins, recursul declarat de partea civilă.
Apărătorul recurentei - părți civile având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpat și partea responsabilă civilmente, având în vedere că, inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, astfel că nu se poate dispune achitarea sa, iar în ceea ce privește recursului părții - responsabile civilmente, depune la dosar note de concluzii scrise.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea celor două recursuri ca fiind nefondate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea ca nefundat a recursului declarat de inculpat, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză, declarații de martori, expertiză tehnică și expertiză medico-legală, rezultă vinovăția inculpatului, în comiterea accidentului. Pentru celelalte recursuri, apreciază că, motivele invocate nu se pot subsuma cazurilor de casare antamate, solicitând respingerea acestora ca fiind nefondate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, depune la dosar un memoriu, solicitând să se constate că nu se face vinovat de producerea accidentului.
CURTEA,
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 373 din 6 mai 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, în dosar nr-, în baza art. 184 al.2 si 4 Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
In baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani si 6 luni stabilit in condițiile art.82 Cod penal.
In baza art.71 al.l a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal și în baza art.71 al.5 Cod penal a suspendat executarea acestor drepturi pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile prev. de art.83 Cod penal.
In baza art. 14 si 346 al.l Cod procedură penală raportat la art.998 - 999 si 1000 al.3 civ. a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC Trans SRL cu sediul in B,-,.243, sector 2 la plata sumei de 5743,92 Ron daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenta cu sediul in B, Calea nr.8, sector 1, și la plata sumelor de 8000 euro in echivalentul în lei la data plații cu titlu de daune morale și 9962,32 ron daune materiale, către partea civila.
Hotărârea este opozabila asigurătorului de răspundere civila delictuala SC SA cu sediul in B,-, -,.10, sector 3.
In baza art. 193 al. 1,4 Cod procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 2000 ron cheltuieli judiciare către partea civilă.
In baza art. 191 al. 1,2 Cod procedură penală a obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente la 800 ron cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că in data de 11.10.2005, în jurul orelor 13,00, microbuzul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare B-40-BRD condus de inculpatul ce se deplasa pe Bd. - de H dinspre str. - către Pasajul circulând pe terasamentul liniilor de tramvai, la apropierea de refugiul stației de pe sensul său de mers și-a continuat deplasarea prin stânga refugiului, fără a respecta semnificația indicatorului instalat dinspre strada -, care îi crea obligația de a-l ocoli prin dreapta, iar în continuare inculpatul nu a oprit microbuzul la trecerea de pietoni deși pe marcajul transversal se aflau pietoni în traversare pe sensul său de mers.
În acest mod inculpatul a surprins și accidentat pe partea vătămată, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale.
Raportul menționat a stabilit, în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, că impactul microbuzului cu victima s-a produs la trecerea de pietoni situată pe Bd. - de H, la capătul refugiilor stațiilor de tramvai "Pasajul ", pe terasamentul liniilor cu sensul de mers spre pasaj. S-a concluzionat că inculpatul a creat o stare de pericol potențial prin deplasarea cu microbuzul prin stânga refugiului stației de tramvai. Stare de pericol iminent a fost creată tot de către inculpat, prin aceea că nu a oprit la trecerea de pietoni, și și-a continuat deplasarea fără să acorde prioritate de trecere persoanelor angajate în traversare, pe sensul său de mers.
S-a concluzionat că inculpatul putea să prevină producerea accidentului dacă respecta întocmai semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră instalate pe sectorul de drum respectiv, ocolind pin dreapta refugiul stației și oprind la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate victimei, în timp ce partea vătămată se afla în situație legală în trafic, în traversarea regulamentară a bulevardului la trecerea de pietoni.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente SC Trans SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: greșita reținere doar a culpei exclusive a inculpatului, din expunerea situației de fapt rezultând și culpa părții vătămate (fiind călcată doar cu din spate înseamnă că și aceasta avea posibilitatea de a evita accidentul); în raport de culpa comună a părților, inculpatul a solicitat achitarea sa întrucât, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și aplicarea unei amenzi administrative. De asemenea, inculpatul a criticat și cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat, prea mare în raport cu posibilitățile sale materiale și în același timp nedovedite cert de partea civilă.
Partea responsabilă civilmente a criticat sentința penală doar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei din următoarele considerente: greșita neobligare a asigurătorului la plata despăgubirilor civile, obligația integrală de plată revenind doar acestuia care ar fi trebuit citat distinct ca parte în proces; majorarea tardivă a cuantumului despăgubirilor materiale solicitate de partea civilă, după citirea actului de sesizare a instanței; mai mult, despăgubirile cerute de partea civilă nu au fost dovedite de aceasta, declarația unui martor care a aflat indirect de cheltuielile efectuate nefiind o probă concludentă pentru instanță; beneficiul, nerealizat cerut de asemenea de partea civilă nu este dovedit și greșit, a fost reținut ie instanța de fond; în fine, cuantumul, daunelor morale este prea mare și nu s-a avut în vedere că la momentul, constituirii de parte civilă aceasta l-a solicitat în lei in euro (referitor la suma de 10.000).
Examinând sentința penală atacată sub aspectul criticilor formulate și din oficiu, Tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, așa cum a rezultat aceasta din coroborarea probelor administrate în cauză și de asemenea, s-a constatat dovedită vinovăția exclusivă a inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Întrucât partea vătămată nu a încălcat nici o dispoziție legală, ci se afla în traversarea regulamentară a bulevardului, la trecerea de pietoni, nu se poate reține vreo culpă a acesteia în producerea accidentului.
O asemenea susținere nu poate absolvi de vina pe inculpat, el fiind cel care a creat starea de pericol prin deplasarea cu microbuzul, prin stânga refugiului de tramvai, nu a oprit la trecerea de pietoni și și-a continuat deplasarea fără să acorde prioritate de trecere persoanelor angajate im traversare pe sensul său de mers (în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiza tehnică efectuat în cauză).
Prin urmare, criteriile prevăzute de art. 18/1 Cod penal nu-și găsesc aplicare în speța dedusă judecății, prin modalitatea de comitere, împrejurările în care s-a săvârșit fapta și prin urmarea produsă fapta inculpatului prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în mod judicios, avându-se în vedere atât pericolul social al faptei, cât și datele personale ale inculpatului, (necunoscut cu antecedente penale) și toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de 72 Cod penal.
Conduita bună a inculpatului și toate circumstanțele sale personale au determinat instanța să aprecieze - ca și tribunalul - că executarea pedepsei poate fi suspendată condiționat, pronunțarea condamnării fiind suficientă pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte fapte de natură penală.
Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că asigurătorul nu are calitatea de parte în procesul penal, părțile fiind cert precizate de dispozițiile art.24 Cod procedură penală. Inculpatul este persoana împotriva căreia se exercită acțiunea penală și acțiunea civilă alăturată celei penale, fapta sa ilicită fiind cea cauzatoare de prejudicii.
Răspunderea inculpatului în procesul penal este diferită de răspunderea asigurătorului, aceasta din urmă fiind de natură contractuală, în limitele clauzelor contractuale, astfel că citarea asigurătorului în procesul penal se face pentru ca hotărârea să-i fie acestuia opozabilă.
În ceea ce privește cuantumul daunelor civile, tribunalul constată că la data de 13.12.2007, partea vătămată s-a constituit în termen legal parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale și 30.000.000 lei (ROL) reprezentând daune materiale (cheltuieli efectuate în urma accidentului), dosar de fond.
Abia la data când au avut loc dezbaterile în fond, partea civilă și-a precizat pretențiile civile în sensul majorării acestora, respectiv a solicitat obligarea inculpatului și la plata sumei de 24.000 lei reprezentând beneficiu nerealizat și a depus la dosar dovada doar pentru o parte din cheltuielile efectuate, respectiv opt chitanțe totalizând suma de 362,39 lei fila 86, dosar fond.
Tribunalul a constatat tardivă majorarea pretențiilor civile, momentul până la care se poate face constituirea de parte civilă fiind cert delimitat de art.15 alin.2 Cod procedură penală (constituirea de parte civilă este posibilă în tot cursul urmăririi penale, iar în timpul judecății doar la prima instanță și numai până la citirea actului de sesizare).
Prin urmare, și modificarea pretențiilor solicitate de partea civilă se poate face tot până la acest moment, moment care delimitează cu exactitate atât părțile din proces, cât și poziția lor.
Cu tot caracterul disponibil al acțiunii civile, modificarea limitele pretențiilor formulate de către cel vătămat nu este posibilă dincolo de momentul limită al constituirii departe civilă.
In cauza de față, tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul cuantumului daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și urmează a desființa sentința sub acest aspect, urmând a avea în vedere doar cheltuielile efectuate pe perioada internării și pentru medicamente, nu și beneficiul nerealizat.
Astfel, din suma inițială de 3.000 lei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, aceasta a dovedit prin administrarea probei cu martori și înscrisuri doar suma de 1362,39 lei, astfel că nu i se pot acorda daune mai mari, nedovedite.
In ce privește cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, Tribunalul a constatat că acesta compensează suferința fizică și psihică la care a fost supusă partea civilă prin si după producerea accidentului si nu se impune reducerea lui.
Totodată, Tribunalul a reținut că acest cuantum al daunelor morale s-a apreciat corect în funcție de prejudiciul efectiv produs prin infracțiuni și nu ținându-se seama de posibilitățile materiale ale inculpatului - care nu pot influența nici existența răspunderii civile, nici cuantumul despăgubirilor.
Prin decizia penală nr.763/A din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de inculpatul, partea responsabilă civilmente SC TRANS SRL împotriva sentinței penale nr.373 din 6.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
S-a desființat în parte sentința penală și în fond, rejudecând, în baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1362,39 lei reprezentând daune materiale către partea civilă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente SC TRANS SRL, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Inculpata a solicitat să se dispună achitarea sa, motivând că producerea evenimentului rutier s-a datorat doar culpei părții civile care a traversat strada fără a observa autovehiculul pe care îl conducea și care are o lungime mai mare de 6.
Partea civilă a criticat hotărârea instanței de apel pentru faptul că nu i
s-a acordat despăgubirile civile pe care le-a solicitat și dovedit în cauză și a solicitat casarea acestei hotărâri și menținerea hotărârii instanței de fond.
Partea responsabilă civilmente a solicitat casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, susținând că decizia penală recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată iar prin sentința penală a instanței de fond nu a fost obligat asiguratorul la plata despăgubirilor către părțile păgubite iar daunele materiale astfel cum au fost admise nu respectă principiile aplicabile răspunderii delictuale în sensul reparării prejudiciului efectiv suferit iar cuantumul daunelor morale acordate sunt mai mari decât cele solicitate.
Curtea, examinând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de motivele de recurs invocate și întemeiate pe cazurile de casare prev.de art.3859pct.9,14 și 18 Cod procedură penală cât și din oficiu conform dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, constată nefondate recursurile.
Recursul, spre deosebire de calea de atac a apelului posibil pentru îndreptarea oricărei greșeli de fapt sau de drept, constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri limitativ determinate, reprezentând violări de legi, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii, iar hotărârile sunt supuse, în această cale de atac ordinară doar în cazurile, limitativ și expres prevăzute de art.3859Cod procedură penală.
În raport de aceste dispoziții imperative ale acestui text de lege se constată că hotărârile nu pot fi cenzurate prin prisma art.18 al art.3859Cod procedură penală, în condițiile în care acest caz de casare este invocat de partea civilă și partea responsabilă civilmente sub aspectul modalității de soluționare a laturii civile, iar textul se referă la o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Cu privire la critica formulată în speță de inculpat și întemeiată pe același caz de casare, art.3859pct.18 Cod procedură penală, se reține că nu este fondată, atâta timp cât în cadrul motivelor de recurs, inculpatul nu a fost în măsură să identifice în cadrul situației de fapt reținute un aspect esențial stabilit de instanțe, care să vină în contradicție evidentă și controversată în ceea ce indică dosarul prin probele sale.
Ceea ce critică de fapt inculpatul este greșita apreciere probelor,însă "domeniul aprecierilor" instanței sau domeniul concluziilor la care ajunge instanța prin raționament, este dacă aceste aprecieri și concluzii vizează existența sau inexistența faptului, actului sau declarațiunii, nu sunt susceptibile de acrea nulitatea denumită "eroare gravă de fapt", deoarece în recurs nu se judecă din nou pricina, ci se judecă hotărârile, instanța de fond și de apel având dreptul de a aprecia în mod suveran dovezile administrate.
În raport de motivele de recurs invocate în cauză de recurenți, inculpat și partea civilă se constată că nu este operabil cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, iar instanța de recurs a reținut că acest caz de casare nu se justifică de a fi analizat din oficiu.
Examinându-se decizia penală pronunțată de instanța de apel în speță, se constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu contrazice dispozitivul acestei hotărâri, împrejurări față de care, în speță nu poate fi aplicabil cazul de casare prevăzut de art.3859pct.9 Cod procedură penală.
Ca urmare se constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenți, considerente față de care recursurile urmează a fi respinse ca nefondate în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente SC TRANS SRL împotriva sentinței penale nr.373 din 6.05.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a deciziei penale nr.763/R/ din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./9.04.2009
- II. - jud.
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Petre Popescu, Marin Cârcel
