Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 565/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.565/R/2008
Ședința publică de la 29 septembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
- - -
GREFIER - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.182 din data de 27.03.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al petentului, av., apărătorul intimaților, av. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av., lipsă fiind petentul și intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că a fost comunicat dosarul penal nr.1123/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al petentul, av. solicită
admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței penale nr.182 din data de 27.03.2008 a Tribunalului Maramureș și rejudecând cauza, să se dispună admiterea plângerii formulate de petent cu consecința desființării soluției de neîncepere a urmăririi penale privind pe intimați cuprinsă în rechizitoriul din 21.12.2007 din dosarul 249/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, pentru completarea actelor de cercetare.
Apreciază că soluția adoptată de procuror este nelegală și neteminică întrucât în primul rând procurorul nu a procedat la calificarea faptelor în ce-i privește pe fiecare dintre intimați, pentru ca apoi să rețină incidența art.44 Cod penal și nu s-a precizat în concret încadrarea juridică, repectiv dacă infracțiunile de tentativa de omor calificat și vătămare corporală sunt valabile pentru unul sau pentru ambii.
De asemenea, procurorul a făcut aplicarea art.44 Cod penal pentru fiecare inculpat fără a contura în detaliu starea de fapt și succesiunea evenimentelor, în condițiile unor declarații de martori absolut contrare pe aspecte esențiale ale cauzei, fără să se procedeze la efectuarea de confruntări, așa cum s-ar fi impus, conform art.87 Cod pr.pen. Declarațiile martorilor și, propuși în apărare, au fost înlăturate de procuror pe simpla argumentație că ele susțin poziția procesuală a petentului și nu s-a elucidat în nici un fel, pe succesiune a evenimentelor, maniera în care au ripostat intimații la presupusul atac al petentului.
Mai arată că, procurorul a reținut că există acte de violență exercitate împotriva recurentului, dar că aceste acte de violență au fost exercitate în legitimă apărare, însă fără a se constata că intimații au acționat întrucât se aflau într-un pericol eminent.
Apărătorul intimaților, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de petent și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, precum și a rechizitoriul din 21.12.2007 din dosarul 249/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, raportat la materialul probator administrat în cauză. Cu privire la martorii la care se face referire în recurs, arată că aceștia au declarat că au văzut pe intimați aplicând petentului lovituri fără a cunoaște ce s-a întâmplat înainte.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de petent și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, arătând că instanța de fond este în concordanță cu probatoriul care a dus neînceperea urmăririi pnale față de cei doi intimați și din care rezultă că cei doi intimați au acționat în legitima apărare.
CURTEA
Deliberând reține că prin sent. pen.182 /27.03.2008 a Tribunalului Maramureș în temeiul art.2781alin 8 lit a pr.penală,a fost respinsă ca nefondată plîngerea formulată de petentul, domiciliat în,-, județul M, împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale față de numiții și, ambii domiciliați în,-, județul M, pentru infracțiunile prev. de art.20 rap. la art.175 penal și art.180 al.2 penal, cuprinse în rechizitoriul din 21 noiembrie 2007 emis în dosarul nr.294/P/2007 al Parchetului de pe lîngă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art.192 al 2.pr.penală, petentul a fost obligat să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 21 noiembrie 2007 emis în dosarul nr.294/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a petentului-inculpat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 raportat la art.175 lit.c și i penal. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și pentru infracțiunile prev. de art.20 raportat la art.175 penal și art.180 alin.2 penal.
S-a reținut că petentul-inculpat este unchiul părții vătămate, fiind frate cu tatăl acesteia, între cele două familii existând o stare conflictuală generată de neînțelegeri succesorale.
În data de 15 august 2007, la barul "" situat în, a avut loc o ceartă între inculpat și partea vătămată, care era însoțit de martorii, (fratele și sora sa), precum și de martora. Dându-și seama că inculpatul este în stare de ebrietate, grupul din care făcea parte persoana vătămată i-a cerut inculpatului să-i lase în și, întrucât acesta nu s-a conformat, au decis ei să părăsească localul, îndreptându-se spre autoturismul martorului.
Inculpatul a venit în urma acestora, l-a prins de gât pe partea vătămată și l-a trântit de autoturism, apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit. În această situație, în vederea salvării fratelui său, a intervenit martorul, care a luat din portbagajul autoturismului o de topor și i-a aplicat inculpatului mai multe lovituri. De asemenea, s-a apărat și partea vătămată folosind un telescopic cu tijă metalică.
Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că partea vătămată a prezentat "plăgi înjunghiate hemitorace drept, față antero-laterală penetrantă, braț stând, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor înțepător, acestea necesitând 16-18 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei".
Raportat la această situație, s-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 raportat la art.175 lit.c și i penal.
Cu ocazia examinării medico-legale, s-a constatat că și inculpatul a prezentat "multiple plăgi zdrobite în regiunea extremității cefalice și frontale și multiple echimoze în regiunea cervicală și a membrelor superioare, aceste leziuni au putut fi produse prin loviri active, repetate, cu corpuri dure, pe suprafețe limitate (posibil bară metalică, de lemn) necesitând pentru vindecare 12-15 zile de îngrijiri medicale".
Cu privire la agresiunea exercitată asupra inculpatului, prin rechizitoriu s-a apreciat că sunt incidente prev. art.44 penal privind legitima apărare, având în vedere că a fost vorba de o ripostă determinată de atacul inculpatului asupra părții vătămate, atac care s-a concretizat în aplicarea unor lovituri de cuțit și care au pus în primejdie viața persoanei vătămate.
Ca atare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și, în baza dispozițiilor art.10 lit.d și i pr.penală, pentru tentativă la infracțiunea de omor prev.de art.20 raportat la art.175 penal (leziunile nu au fost primejdioase pentru viață), respectiv pentru infracțiunea de lovire prev. de art.180 alin.2 penal.
Împotriva soluției de netrimitere în judecată, inculpatul s-a adresat cu plângere prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, plângere care a fost respinsă prin rezoluția din 17 decembrie 2007 nr.1123/II/2/2007.
Examinând plângerea, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.44 alin.2 penal, este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atac ori interesul obștesc. Prin urmare, fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare, este considerată comisă fără vinovăție, pentru că făptuitorul a fost constrâns să acționeze de pericolul care a luat naștere din agresiunea unei alte persoane, fiind lipsit de posibilitatea de a-și determina și dirigui în mod liber voința.
Din actele și lucrările dosarului nr.294/P/2007 rezultă că între familia inculpatului și a părții vătămate există vechi neînțelegeri, context în care atât în seara de 14.08.2007, cât și în dimineața de 15.08.2007, între cele două familii a avut loc o altercație și certuri, fiind sesizate organele de poliție, care au constatat că inculpatul se afla în stare de ebrietate și se manifesta agresiv, proferând amenințări cu acte de violență la adresa părții vătămate și a tatălui său (rapoarte filele 111 și 112).
Aceeași atitudine a avut-o inculpatul și în cursul zilei, la barul "", când s-a deplasat la masa la care se afla partea vătămată și martori care-l însoțeau, inculpatul inițiind discuții neprincipiale.
Partea vătămată și martorii nu s-au antrenat în aceste discuții și pentru a le pune capăt au părăsit localul, deplasându-se la autoturism.
Mai rezultă din declarațiile martorilor, și că partea vătămată nu a reușit să urce în autoturism, inculpatul prinzându-l de gât, târându-l de autoturism și aplicându-i concomitent mai multe lovituri cu cuțitul. Este evident că față de această situație, martorul (fratele părții vătămate) a reacționat, luând o de lemn cu care a aplicat lovituri inculpatului, același lucru făcându-l și partea vătămată cu un telescopic luat de lângă cutia de viteze.
Reiese așadar că incidentul s-a derulat foarte repede și că în cursul desfășurării acestuia, față de atacul inculpatului cu un cuțit asupra părții vătămate, aceasta și martorul au fost nevoiți să acționeze sub presiunea pericolului creat. Pe de altă parte, atacul inculpatului prin materialitatea sa, a fost de natură să pună în pericol grav persoana părții vătămate, ținând seama și de faptul că întregul incident a fost generat de inculpat și având în vedere întreaga atitudine a acestuia ce a precedat incidentul. Ca atare, riposta în apărare a părții vătămate și a martorului apare ca necesară pentru înlăturarea atacului, fiind astfel incidente dispozițiile art.44 penal.
Inculpatul a susținut că el a fost cel atacat de numiții și, cu scopul de a-i fi suprimată viața și că el nu a exercitat nici un act de violență asupra părții vătămate, negând că ar fi avut cuțit asupra lui.
Fără a analiza vinovăția inculpatului, care este de atributul instanței sesizată cu rechizitoriul în dosarul nr-, ci examinând acțiunile inculpatului prin prisma atacului, rezultă din întregul probatoriu că inculpatul a exercitat violențele asupra părții vătămate și tot el a inițiat altercația, atacându-l pe partea vătămată cu cuțitul. Sub acest aspect, nu are relevanță că asupra inculpatului nu a fost găsit cuțitul cu ocazia percheziției corporale, ținând seama și de concluziile raportului de expertiză medico-legală.
Susținerile petentului-inculpat în sensul că nu au fost administrate toate probele, iar cererile sale în probațiune au fost respinse, sunt contrazise de actele dosarului. La solicitarea inculpatului s-au audiat martorii și, declarațiile acestora nefiind în contradicție cu declarațiile celorlalți martori, aceștia surprinzând incidentul în desfășurarea lui, respectiv de la momentul în care partea vătămată și martorul au aplicat lovituri inculpatului pentru a se apăra, fără a percepe și declanșarea acestuia.
Tot în dovedirea susținerii că nu l-a atacat pe partea vătămată, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată a suferit leziunile cu ocazia unui alt incident petrecut anterior, în data de 14.08.2007. Aceste susțineri sunt infirmate de completarea raportului de expertiză medico-legală care exclude producerea leziunilor în data de 14.08.2007, având în vedere gravitatea leziunilor constatate în 15.08.2007 (fila 40).
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că dispoziția de netrimitere în judecată, respectiv de neîncepere a urmăririi penale față de numiții și, cuprinse în rechizitoriu, este temeinică și legală și ca atare, în temeiul dispozițiilor art.2781alin.8 lit.a pr.penală, plângerea formulată de petent a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal petentul solicitând admiterea recursului casarea hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună admiterea plângerii, desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale privind pe intimații și din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalului Maramureș din 21.12.2007 in dos. nr. 249/P/2007 și în consecință trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale pentru completarea cercetărilor.
În motivarea recursului se arată că soluția procurorului este nelegală și netemeinică deoarece procurorul nu a procedat la încadrarea juridică a faptelor pentru fiecare dintre intimați, respectiv dacă infr. de tentativă de omor calificat și lovire se referă la unul sau la ambii intimați.
De asemenea raportat la declarațiile martorilor procurorul a reținut incidența art.44 pen. deși aceste declarații sunt contradictorii și nu s-a stabilit succesiunea evenimentelor,iar prin prisma legitimei apărări reținute pentru intimați nu s-a analizat pericolul iminent în care aceștia se aflau.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauza este fondat.
Deși în cursul urmăririi penale au fost administrate mai multe probe, procurorul a stabilit o stare de fapt deficitară cu implicații eronate asupra încadrărilor juridice ale faptelor atât fața de petentul inculpat, cât și față de intimați -partea vătămată și martorul, în principal datorită declarațiilor contradictorii ale martorilor.
Astfel deși art. 63 lin.2 p Cod Penal prevede că probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturorprobelor administrate în scopul aflării adevărului, starea de fapt a fost stabilită doar pe declarațiile părții vătămate și a martorilor, și .
Succesiunea evenimentelor inclusiv cine a fost persoana care a declanșat conflictul nu a fost stabilită în mod neechivoc deoarece procurorul raportat și la declarațiile martorilor propuși de către inculpat - si a omis să dispună efectuarea unor confruntări între inculpat, partea vatamată și martorii, și pentru clarificarea situației.
Astfel martorii, și, precum și martorul relevă că inculpatul ar fi declanșat conflictul agresiv după ce au ieșit din restaurant, iar martorii si declară că dimpotrivă că partea vătămată și martorul l-au atacat primii pe inculpat cu o respectiv cu o bară metalică chiar imediat ce au ieșit din restaurant.
De altfel martorii părții vătămate afirmă că inculpatul avea un cuțit asupra lui, iar martorii propuși de inculpat afirmă ca partea vătămată sau fratele acestuia purta cuțit,iar acest cuțit deși prezenta particularități distincte martorii audiați care au observat cuțitul nu au indicat aceleași elemente distinctive.
Nu se poate face abstracție nici de faptul că atât partea vătămată cât și martorul l-au atacat pe inculpat cu o de lemn, respectiv cu o bară telescopică, din moment ce pe toate aceste obiecte au fost găsite urme de sânge având în vedere și concluziile raportului de expertiză medico-legalănr.241/30.08.2007 efectuat de Serviciul Medico Legal Județean
Pe de altă parte art.44 alin 1.pen. prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de legitimă apărare.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct,imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc.( art.44 alin.2 p)
Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.( art.44 alin.3 Cod Penal)
În aplicarea art.44. pen. caracterul necesar al apărării trebuie analizat nu numai în raport cu gravitatea atacului,ci și cu posibilitatea celui atacat de a-l înfrunta.
Atât procurorul cât și instanța de fond nu a făcut decât analiză pur formală art.44 pen. deoarece nu a indicat în mod concret ce aliniat are incidență și în ce context din dispoziția de neîncepere a urmăriri penale care reflectă în esența starea de fapt reținută nu rezultă în mod clar,neechivoc dacă a fost reținut art.44.alin. 2 sau alin.3 C pen, fiind reținut în mod generic, deși cele două ipoteze sunt diferite și au implicații diferite asupra încadrării juridice.
Legitima apărare propriu- zisă este reglementată de art 44 alin2 și Cod Penal are ca principal caracteristică faptul că apărarea este proporțională cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
În art.44 alin3 este Cod Penal reglementat excesul de apărare sau excesul justificat caz frecvent de depășire a legitimei apărări și asimilat cu legitima apărare care are ca principală caracteristică depășirea unei apărări proporționale, pe fondul tulburării sau temeri de care a fost stăpânit cel care a săvârșit fapta pentru înlătura atacul.
Legea reglementat excesul de apărare atunci când nu este datorat tulburării sau temerii și nu este deci asimilat cu legitima apărare ca o circumstanță atenuantă legală cunoscuta ca exces scuzabil prev. de art 73 lit. a) pen.
scuzabil implică acea ripostă exagerată care nu este determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac, ci eventual de sentimentul de mânie,de revoltă în fața violenței nejustificate.
Numai ca urmare a unei analize obiective și a unei interpretări corespunzătoare a tuturor probelor -care trebuie completate de către procuror cu reconstituirea, confruntarea, identificarea altor martori oculari, se poate stabili dacă intimații au acționat în condițiile legitimei apărări care înlătură caracterul penal al faptei conform art.44 alin.2 sau 3.pen. sau dimpotrivă acțiunea acestora s-a desfășurat în condițiile circumstanței atenuante prev. de art. 73 lit. a) pen.
Pe de altă parte dispoziția procurorului este deficitară pentru că nu a făcut distincția între faptele fiecăruia dintre intimați și fiecare încadrare juridică în contextul în care răspunderea penală este individuală.
Ca atare în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite recursul declarat de petentul. împotriva sentinței penale nr.182/27.03.2008 a Tribunalului Maramureș pe care o va casa în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.2781alin.8 lit.b Cod procedură penală Curtea va admite plângerea formulată de petentul împotriva soluției de neîncepere a urmării penale dispusă prin rechizitoriul din data de 21 noiembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dosar nr.294/P/2007, va desființa soluția de neîncepere a urmăriri penale față de făptuitorii și și va dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale.
Cu ocazia cercetărilor procurorul va proceda la efectuarea reconstituirii incidentului în condițiile art. 130 Cp.p.,iar în baza art.87 și art.88 p Cod Penal va.confrunta atât martorii cât și petentul și intimații, va stabili în mod cert cine a declanșat incidentul după ieșirea din restaurant, cine pe cine a lovit si ce obiecte au fost utilizate în conflictul derulat, dacă a existat un cuțit și cărei persoana i-a aparținut, precum și orice alte probe pe care le apreciază ca fiind utile pertinente și concludente pentru stabilirea unei stări de fapt reale și încadrări juridice corespunzătoare, inclusiv dacă este incident art. 44.pen. alin.2 sau 3 sau disp. art. 73 lit. a) și Cod Penal pentru fiecare intimat în mod distinct fapta și încadrarea juridică aferentă.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de petentul . împotriva sentinței penale nr.182/27.03.2008 a Tribunalului Maramureș pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.2781alin.8 lit.b Cod procedură penală admite plângerea formulată de petentul împotriva soluției de neîncepere a urmării penale dispusă prin rechizitoriul din data de 21 noiembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dosar nr.294/P/2007, desființează soluția de neîncepere a urmăriri penale față de făptuitorii și și dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale.
Conform art.192 al.3 Cod procedură penală celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
