Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALA
DECIZIA PENALA NR.774
SEDINTA PUBLICA DIN 17.12.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru
JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Crismaru Gabriel Vadana Monica
- -
GREFIER- - -
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Curtea de APEL BACAU este reprezentat legal de procuror -
La ordine venit spre soluționare recursul formulat de petentul, împotriva sentinței penale nr.133/P din 25.06.2009, pronunțata de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut in ședință publica a lipsit recurentul petent si intimatul.
Având in vedere lipsa recurentului petent si a intimatului lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare cauzei, la apelul nominal făcut in ședință publica a lipsit recurentul petent si intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicita amânarea cauzei pentru lipsa părților.
Instanța nu considera necesara amânarea cauzei, deoarece in cauza s-au acordat mai multe termene de judecata, cauza s-a amânat la cererea părților pentru motive medicale, iar apărătorul recurentului petent care a redactat concluziile scrise nu a depus la dosar acte din care sa rezulta ca a încheiat un contract de asistenta juridica cu petentul si nici alte acte din care sa rezulte ca potrivit legii avocaturii are posibilitatea de a-l asista pe petent.
Reprezentantul parchetului având cuvântul precizează ca nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul având cuvântul solicita respingerea ca nefondat recursului declarat de petent, menținerea hotărârii atacate ca fiind legala si temeinica si obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERIND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.133/P din data de 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței procurorului de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii de 600 lei amendă administrativă, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și insultă prevăzute de art.180 alin.2 și art.205 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
A fost menținută ordonanța nr.647/P/2007 din 7.08.2008 și rezoluția nr.605/II-2/2008 din 12.11.2008, emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț.
S-a constatat că petentul a avut apărător ales.
În temeiul art.192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul să plătească statului 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, petentul, a formulat plângere împotriva ordonanței nr.647/P/2007 și a rezoluției nr. 605/II-2/2008, emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu intimatul, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lovire și insultă, prevăzute de art.180 alin.2 și art.205 Cod penal.
În motivarea plângerii, petentul arată că, intimatul a formulat împotriva sa plângere penală cu privire la infracțiunile de lovire insultă și amenințare, pretins a fi comise la data de 20.04.2006, că în cauză s-a pronunțat inițial o soluție de scoatere de sub urmărire penală, dar după admiterea plângerii părții vătămate și reluarea cercetărilor de către parchet, procurorul de caz a dat eficiență numai declarațiilor de martori ce au fost propuși de acesta, fără să înlăture declarația martorului cu care se judecase într-o altă cauză penală. Se arată că, prin ordonanța emisă de parchet nu s-a argumentat pentru care motive au fost înlăturate depozițiile martorilor propuși în apărare, deși martorii și declară că nu au perceput în mod direct faptele de lovire ori amenințare, declarând doar că au văzut pe partea vătămată cu un șervețel la gură și că ar fi declarat în fața acestora că a fost lovit de către petentul. De asemenea, petentul arată în motivarea plângerii că intimatul, pe fondul unei stări de dușmănie dintre acesta și familia sa, a formulat împotriva sa mai multe plângeri penale, în care era de asemenea acuzat de fapte de lovire insultă ori amenințare și care în cele din urmă s-au dovedit a fi tendențioase.
Petentul a fost reprezentat în instanță prin apărător ales, iar prin concluziile scrise depuse la dosar, s-a solicitat admiterea plângerii și să se dispună schimbarea temeiului de drept a scoaterii de sub urmărire penală, în sensul aplicării dispozițiilor art.10 lit.a Cod procedură penală, că faptele reclamate de către intimat nu există, deoarece martorii propuși în apărare au arătat cu certitudine că nu a săvârșit nicio faptă din cele reclamate și că acești martori au asistat la întreg incidentul ce a avut loc între părți.
Intimatul, prin înscrisurile depuse la dosar (fila 28), a arătat că între părți mai există un dosar cu numărul -, care a fost strămutat la o altă instanță, respectiv Tribunalul Satu Mare, pe acest temei a formulat și cerere de strămutare a prezentei cauze la aceeași instanță, cerere care însă a fost respinsă prin încheierea nr.802 din 21 aprilie 2009, pronunțată de J în dosarul nr-.
În conformitate cu prevederile art.278/1 alin. 3 Cod procedură penală, a fost atașat pentru verificare dosarul nr.647/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, în care au fost emise ordonanța și rezoluția contestate prin plângere.
Analizând actele dosarului și verificând rezoluția atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin.7 Cod procedură penală, tribunalul constată că plângerea formulată de către petent este nefondată, motivat de următoarele:
Prin ordonanța nr. 647/ din 7.08.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus, în temeiul art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și insultă, prevăzute de art.180 alin.2 și art.205 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 600 lei. Prin aceeași ordonanță, s-a dispus, în temeiul art.10 lit.f Cod procedură penală, încetarea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de amenințare prevăzută de art.193 Cod penal, deoarece s-a constatat că prin plângerea inițială, partea vătămată, nu a formulat plângere și pentru această infracțiune.
Potrivit dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, au formulat plângere atât petentul, cât și intimatul, care au fost respinse ca neîntemeiate prin rezoluția nr.605/II-2/2008 din 12.11.2008, emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
Din cuprinsul actelor și probelor administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că prin plângerea inițială formulată de partea vătămată, s-a arătat că în ziua de 19.04.2006, în timp ce se afla la Restaurantul "Bachus" din comuna Roșie, județul N (într-un separeu), a fost lovit și insultat de către învinuit, prin fapta penală de lovire, cauzându-i-se leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale s-a stabilit că între învinuit și soția acestuia, (avocat) - pe de o parte, și partea vătămată (avocat la Baroul Neamț ) - pe de altă parte, există o stare conflictuală de mai mult timp.
În această perioadă, partea vătămată a formulat mai multe plângeri penale, care au format obiectul unor dosare aflate la parchet, ori la instanța de judecată (unele din acestea fiind soluționate).
Pe fondul acestor relații tensionate, în ziua de 19.04.2006, învinuitul, întâlnind partea vătămată la Restaurantul "Bachus", a mers în separeul în care acestea se afla împreună cu martorul, fără o explicație plauzibilă, doar motivând faptul că partea vătămată nu-i lasă familia în și că l-a reclamat la șefii ierarhici, învinuitul l-a lovit pe cu pumnul în față (în zona gurii), adresându-i, totodată, cuvinte insultătoare.
Din certificatul medico-legal nr.352/25.04.2006, al Serviciului de Medicină Legală P N, rezultă că partea vătămată a prezentat plagă contuză de 1,5/02 cm la inferioară vestibular, pentru care sunt necesare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Imediat după incidentul respectiv, învinuitul a părăsit în grabă acea locație, dar și restaurantul respectiv unde se afla împreună cu soția sa,.
În perioada următoare, partea vătămată a solicitat sprijin prin Serviciul "112", la fața locului ajungând, în scurt timp, doi agenți de poliție.
În acele împrejurări, s-a întocmit procesul verbal de constatare, fiind audiate: partea vătămată, cât și martorii (barman) și.
Cu acel prilej s-a stabilit, conform declarațiilor celor menționați, că autorul faptelor reclamate de este învinuitul.
În cursul audierii de către procuror a martorilor și, aceștia au confirmat în totalitate aspectele susținute de către partea vătămată în plângere și în declarațiile date.
Totodată, martorul (barman) a menționat și faptul că învinuitul se afla în acel local doar cu soția sa și nu cu alte persoane, așa cum a susținut anterior.
De asemenea, a fost audiat, la solicitarea părții vătămate, și care, imediat după incident, a venit la acel local cu mașina, pentru a-l lua pe tatăl său, acesta confirmând că prezenta leziuni în zona feței, explicându-i ce i se întâmplase.
În cursul urmăririi penale învinuitul, în prima declarație dată la procuror la 10.08.2007, nu a negat că în ziua de 19.04.2006 a fosta la Restaurantul "Bachus" din comuna Roșie, județul N, însă a precizat că era însoțit de două persoane (martorii și G ), aceștia confirmând susținerea sa.
Învinuitul a susținut că, întrucât partea vătămată a început să-l insulte, a părăsit localul respectiv.
Ulterior, în declarația din 22.07.2008, a menționat că în local se afla și soția sa, care îl aștepta, iar el a intrat în restaurant împreună cu persoanele menționate anterior.
Cu ocazia ambelor audieri învinuitul a negat săvârșirea faptelor reclamate de către partea vătămată.
Prin probele administrate în dosarul penal nr. 647/P/2007, respectiv declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor, (file 3 - 10 dosar), coroborate și cu certificatul medico legal nr. 352/25.04.2006 emis de Serviciul de Medicină Legală PN( fila 4 dosar nr-), s-a confirmat vinovăția învinuitului cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lovire și insultă, prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal și art.205 Cod penal.
Se constată astfel că, în raport de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, avându-se în vedere și starea conflictuală dintre părți, cercetarea penală efectuată în cauză este completă, iar motivele invocate de petent prin plângere, nu sunt de natură a înlătura probele care au confirmat vinovăția sa.
Nu pot fi reținute motivele arătate de către petent în plângere, în sensul că depozițiile martorilor audiați în apărarea sa, respectiv G și au fost înlăturate nejustificat de către procuror, deoarece aceștia au confirmat susținerile sale în sensul negării conflictului pe care l-a avut cu partea vătămată în data de 19.04.2006, însă depozițiile acestor martori nu se coroborează, în sensul prevederilor art.63 alin.2 Cod procedură penală, cu celelalte declarații de martori și certificatul medico - legal nr. 352 din 25.04.2006 eliberat părții vătămate.
Prin depozițiile martorilor:, și, care au perceput în mod direct conflictul dintre părți, s-a dovedit faptul că în cursul lunii aprilie 2006, în timp ce partea vătămată se afla într-un bar din comuna Roșie județul N, a fost lovit și insultat de către învinuit, iar leziunile cauzate acestuia, au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile îngrijiri medicale.
Reținând că faptele au fost comise, iar vinovăția petentului a fost stabilită în baza probelor administrate, în mod corect s-a apreciat de către procuror că, scopul sancționator preventiv al pedepsei, poate fi satisfăcut și prin aplicarea față de învinuit a sancțiunii cu caracter administrativ în cuantumul prevăzut de art. 91 lit.c Cod penal.
Constatând față de cele ce preced că, ordonanța emisă de către procuror prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, precum și rezoluția emisă de procurorul ierarhic în temeiul art. 278 Cod procedură penală, sunt legale și temeinice, tribunalul urmează a respinge ca nefondată plângerea petentului conform prevederilor art. 278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală.
Având în vedere culpa procesuală a petentului, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs petentul.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Deși legal citat, petentul nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.
Analizând hotărârea recurată, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi admis, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală și al primei instanțe, Curtea constată că în cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate.
Din probele administrate, respectiv, plângerile și declarațiile intimatei-părți vătămate, certificatul medico-legal 352/25.04.2006, emis de Serviciul de Medicină Legală P N, depozițiile martorilor:, și, coroborate cu declarațiile petentului-învinuit, rezultă pe deplin vinovăția petentului-învinuit, cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.
În mod corect, organul de urmărire penală a înlăturat depozițiile martorilor G și, audiați la cererea petentului-învinuit, deoarece depozițiile acestora nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Organul de urmărire penală, a dispus, în temeiul art.0 lit.b/1 Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire a învinuitului, atât pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, dar pentru săvârșirea infracțiunii de insultă, prevăzută de art.205 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și a aplicat învinuitului, în baza art.91 lit.c Cod penal, pentru cele două infracțiuni, sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 600 lei.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de insulă, se impune a fi făcute următoarele comentarii.
Codul penal român cuprinde un cadru legal distinct de reglementare a aplicării în timp a legii penale române (art.10-16), reglementare, care prin întinderea și complexitatea sa este menită să rezolve multiplele probleme pe care le ridică în practică aplicarea în timp a legii penale, după cum urmează:
- în art.10 este reglementat principiul activității legii penale;
- în art.11 este reglementat principiul neretroactivității legii penale;
- în art.12 este reglementat principiul retroactivității legii penale;
- în art.13 este reglementat principiul aplicării legii penale mai favorabile în cazul succesiunii în timp a legilor penale;
- în art.14 este reglementată aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive;
- în art.15 este reglementată aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive;
- în art.16 este reglementată aplicarea legii penale temporare.
Aplicarea în timp a legii penale este condusă de un principiu de bază, cunoscut în legislație și literatura juridică sub denumirea de principiul activității legii penale.
Acest principiu este consacrat, așa cum se arăta, în art.10 Cod penal:"Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.".
Din formularea principiului enunțat rezultă că legea penală are eficiență numai față de faptele săvârșite în perioada în care aceasta este aplicabilă, adică este în vigoare.
Activitatea legii penale înseamnă aplicarea imediată și continuă a legii fără a exista momente de discontinuitate sau de suspendare a ei, până la ieșirea sa din vigoare.
Din acest principiu decurg următoarele consecințe:
a) legea penală nu se aplică faptelor săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu retroactivează, legea dispunând numai pentru viitor, iar nu pentru trecut;
b) legea penală nu-și poate întinde acțiunea sa după ieșirea din vigoare, adică nu ultractivează.
Principiul neretroactivității legii penale, subsidiar principiului de bază al activității legii penale, este înscris în art.11 Cod penal, text potrivit căruia: "Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni.".
legii penale are menirea de a întări principiul activității legii penale și decurge din principiul legalității încriminării, care stabilește că nimeni nu poate tras la răspundere penală pentru o faptă care nu era prevăzută de legea ca infracțiune în momentul în care a fost săvârșită.
În art.12 Cod penal, este reglementat principiul retroactivității legii penale, acest text având următorul conținut:"Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Legea care prevede măsuri de siguranță sau măsuri educative se aplică și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi."
Din textul enunțat se deduce că retroactivitatea legii penale are loc în trei situații:
a) în cazul legilor penale de dezincriminare;
b) în cazul legilor noi, care prevăd măsuri de siguranță și măsuri educative și;
c) în cazul legilor penale interpretative.
Aplicarea retroactivă a legii penale noi de dezincriminare este justificată de faptul că, schimbarea condițiilor socio-economice și politice atrage și modificarea gradului de pericol social al unor fapte, în sensul micșorării sau chiar a dispariției pericolului social, ceea ce determină scoaterea din sfera ilicitului penal a faptelor respective printr-o lege nouă de dezincriminare.
Ori, nu este de conceput ca o persoană să mai fie urmărită sau judecată pentru o faptă, care potrivit legii noi, nu mai constituie infracțiune.
Din probele administrate rezultă că faptele reclamate de intimata-parte vătămate, au fost săvârșite la data de 20.04.2006.
La data săvârșirii faptelor, în conformitate cu prevederile art.205 Cod penal, în vigoare la acea dată:" Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește cu amendă.
Aceeași pedeapsă se aplică și în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate."
Însă organul de urmărire penală și prima instanță trebuia să observe că prin art. pct. 56 din Legea nr.278/ 2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României nr.601 din data de 12.iulie.2006, lege care, potrivit art.8 din această lege a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, art.205 Cod penal a fost abrogat.
Este adevărat că prin Decizia nr.62 din data de 18.01.2007, s-a constatat că dispozițiile art. pct.56 din Legea nr.278/2006, partea referitoare la abrogarea art.205, 206 și 207 din Codul penal, sunt neconstituționale.
Însă, această decizie a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.104 din data de 12.02.2007,astfel că produce efecte din momentul publicării,condiții în care, potrivit și dispozițiilor mai sus analizate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, trebuia să dispună scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru infracțiunea de insultă potrivit art.11 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu aplicarea dispozițiilor art.10 lit.b Cod procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală), iar nu a dispozițiilor art.10 lit.b/1 Cod procedură penală (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-petent, va fi casată în totalitatea sentința penală recurată, se va reține cauza spre rejudecare și în fond, în baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală, va fi admisă plângerea formulată de petent.
Va fi desființată ordonanța din data de 07.08.2008, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, dată în dosarul nr.647/P/2007, numai cu privire la temeiul scoaterii de sub urmărire a petentului pentru infracțiunea de insultă, prevăzută de art.205 Cod penal și la reținerea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal.
Având în vedere și dispozițiile Deciziei nr.44 din data de 13.10.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii,publicată în Monitorul Oficial al României nr.423 din data de 22.06.2009,decizie potrivit căreia:"În cazul plângerii formulate în baza art.278/1 din Codul d e procedură penală de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori dispoziție cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanța poate dispune schimbarea acestuia, în condițiile art.278/1 alin.8 lit.b din Codul d e procedură penală."se va schimba temeiul scoaterii de sub urmărire penală a petentului - învinuit, pentru infracțiunea prevăzută de art.205 Cod penal, din art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, în art.10 alin.1 lit.b Cod procedură penală.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale ordonanței atacate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 și art.193 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-petent împotriva sentinței penale nr.133/P din data de 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Casează în totalitatea sentința penală recurată reține cauza spre rejudecare și în fond.
În baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală, admite plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a sancțiunii administrative a amenzii din data de 07.08.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, dată în dosarul nr.647/P/2007, confirmată prin rezoluția nr.605/II-2/2008 din data de 12.11.2008 a primului procuror a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
Desființează ordonanța din data de 07.08.2008, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, dată în dosarul nr.647/P/2007, numai cu privire la temeiul scoaterii de sub urmărire a petentului pentru infracțiunea de insultă, prevăzută de art.205 Cod penal și la reținerea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal.
Schimbă temeiul achitării petentului pentru art.205 Cod penal, din art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, în art.10 alin.1 lit.b Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale ordonanței atacate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În temeiul art.193 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească intimatului suma de 334 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.12.2009.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Crismaru Gabriel Vadana Monica
-aflat în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.
El.
21.12/21.12.2009
Președinte:Pocovnicu DumitruJudecători:Pocovnicu Dumitru, Crismaru Gabriel Vadana Monica
