Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 93/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA Nr. 93
Ședința publică din 09 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenta COOP. SRL I, cu sediul în mun. I,-, jud. I, împotriva rezoluției nr. 59/P/2008 din 16.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 177/II/2/2009 din 21.05.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic pentru petenta COOP SRL I și intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Consilier juridic solicită instanței ca intimata să facă dovada că lucrările au fost executate, întrucât administratorul care a fost apărat de către aceasta, a declarat la Poliția Câmpulung M că nu a executat aceste lucrări, ci că doar avut intenția să le execute. În acest sens depune la dosarul cauzei declarația la care a făcut referire.
Procurorul, având cuvântul asupra cererii formulate de consilierul juridic, arată că având în vedere probatoriul administrat în cauză, nu se impune ca intimata să facă dovada celor susținute de persoana care a apărat-
Intimata, având cuvântul asupra cererii formulate de consilierul juridic, arată că având în vedere obiectul cauzei se opune admiterii acestei.
Instanța, având în vedere obiectul cauzei de față, respinge solicitarea petentului ca fiind neconcludentă soluționării.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și începerea urmăririi penale față de intimata pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals.
Intimata, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulate și menținerea rezoluțiilor atacate, întrucât așa cum rezultă din probatoriul administrat faptele nu există.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulate de petent, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea vreunei infracțiuni.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Petenta COOP. SRL I, prin reprezentant legal, administrator a formulat plângere la data de 23.08.2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cîmpulung M, solicitând efectuarea de cercetări penale față de numiții, administrator la " - Confort" și, avocat în cadrul Baroului S, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, prev de art.292 Cod penal și uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
În esență, infracțiunile ar consta în aceea că sus-numiții au depus în dosarul civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Cîmpulung M mai multe înscrisuri în care s-a menționat în mod nereal că lucrările la imobilul proprietatea sa au fost finalizate, deși în realitate remedierile constatate printr-un raport de expertiză au fost efectuate de o altă firmă și nu de către CONFORT" Cîmpulung M . afirmații similare au fost făcute de aceștia și în fața completului de judecată.
Prin rezoluția nr. 932/P/2007 din 15.01.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpulung M, în temeiul disp. art.228 alin.6 rap. la art.10 lit. Cod procedură penală s-a confirmat neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal și uz de fals, prev. le art. 291 Cod penal, întrucât faptele reclamate nu există.
De asemenea, având în vedere calitatea de avocat a numitei, în temeiul art.42 rap. la art.281pct.1 lit.b Cod procedură penală s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în vederea efectuării de cercetări față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal.
Fiind audiat în cauză, reprezentantul petentei, a declarat că solicită efectuarea de cercetări față de pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, fapte constând în aceea că, fiind angajată de să-i acorde asistență juridică în dosarul civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Cîmpulung M, aceasta a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, în care a menționat în mod nereal că lucrările de construcție la care clientul său s-a obligat prin contractul de prestări servicii, au fost executate și finalizate, deși în realitate expertul a constatat contrariul, prin raportul de expertiză întocmit. S-a mai arătat că avocata a prezentat instanței de judecată, atât cu ocazia judecării cauzei la Judecătoria Cîmpulung M, cât și la Tribunalul Suceava, o altă situație de fapt decât cea reală, sens în care a făcut trimitere la înscrisurile depuse, fapt care a dus la pronunțarea unei hotărâri judecătorești în defavoarea sa.
Prin rezoluția nr. 59/P/2008 din 16.03.2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de de - avocat în Baroul Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal, fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, cu motivarea că faptele reclamate nu există.
S-a reținut de către procurorul cauzei că la data de 14.10.1997 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr.87, conform căruia " CONFORT" Cîmpulung M, prin director, s-a obligat să construiască un imobil în municipiul Cîmpulung M pentru COOP I, reprezentată de.
Întrucât " CONFORT" Cîmpulung M nu și-a onorat obligațiile asumate prin contractul menționat, a acționat societatea în judecată, iar prin sentința civilă nr. 1360/E/2001, Tribunalul Iașia dispus obligarea acesteia la finalizarea lucrărilor de construcție ce au făcut obiectul contractului nr. 87/1997 și a Actului adițional nr. 1/1998.
Ulterior, prin încheierea de ședință din 09.12.2003 a Judecătoriei Cîmpulung M, dată în dosarul civil nr. 249/2003, " CONFORT" A Cîmpulung Maf ost obligată la plata unei amenzi către bugetul de stat în cuantum de 500.000 ROL pentru fiecare zi de întârziere până la terminarea efectivă a lucrărilor.
Ca urmare, societatea comercială s-a adresat Judecătoriei Cîmpulung M cu o contestație la executare, solicitând anularea amenzii aplicate, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr-.
Pe parcursul derulării procesului civil, a angajat-o pe avocata să-i acorde asistență juridică și reprezentare în fața instanței de judecată. Avocatul, în baza contractului încheiat, a redactat și depus la dosarul cauzei, la termenele de judecată fixate, o serie de înscrisuri în apărarea clientului său, respectiv o cerere de amânare a cauzei, o întâmpinare, note de concluzii, în care a menționat că lucrările de construcție la care s-a obligat clientul său prin contractul de prestări servicii au fost executate, inclusiv remedierile stabilite prin raportul de expertiză, fără a indica însă cine anume le-a efectuat.
În declarația dată, a arătat că apărările formulate în dosarul civil menționat au avut la bază atât susținerile clientului său, cât și înscrisurile prezentate de acesta - pe care le-a depus la dosar și care atestau că lucrările de construcție menționate în contractul nr. 87/1997 și Actul adițional nr.1/1998 au fost executate și finalizate, fapt confirmat și de raportul de expertiză tehnică întocmit de ing..
Prin încheierea de ședință din 05.07.2007, dată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cîmpulung M, executorie și ireevocabilă, s-a admis contestația la executare formulată de " CONFORT" A Cîmpulung M și, în consecință, -a anulat amenda ivilă aplicată anterior.
Față de cele constatate procurorul a considerat că în sarcina numitei uiza nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală, nedovedindu-se că aceasta a făcut declarații neconforme cu realitatea în fața instanței de judecată ori că a făcut mențiuni nereale în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei rezoluții, petenta s-a adresat cu plângere, conform art.278 Cod procedură penală, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, susținând că este netemeinică și nelegală, în esență, pe considerentul că procurorul nu a apreciat corect materialul probator administrat în cauză.
Prin rezoluția nr.177/II/2/2009 din 21.05.2009, procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că avocata, a susținut în fața instanței cauza în care era angajată, pe baza înscrisurilor și a afirmațiilor prezentate și susținute de partea pe care o reprezenta, coroborate și cu datele ce rezultă din Raportul de expertiză tehnică - evaluare întocmit de expertul tehnic judiciar în dosarul nr- al Tribunalului Suceava - Secția de contencios Administrativ și Fiscal, și din care rezultă că lucrările de construcție efectuate se regăsesc pe teren.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.278/1 Cod procedură penală, petenta COOP. SRL I, prin reprezentant legal, administrator a formulat plângere la această instanță, solicitând desființarea rezoluțiilor date în cauză de către procuror și confirmate de procurorul ierarhic superior și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei.
În motivarea plângerii s-a arătat că avocata, împreună cu clientul său, a acționat în mod conștient și intenționat, prin prezentarea în fața instanței de judecată a înscrisurilor și fotografiilor care reprezentau lucrări de remediere efectuate de o altă firmă, susținând că ar fi vorba de lucrări executate de firma debitoare a obligației de a face și că în această modalitatea a obținut anularea amenzii civile, amendă care constituia singurul mijloc de constrângere a debitoarei să-și ducă la îndeplinire obligațiile stabilite prin hotărâre judecătorească, fiind astfel grav prejudiciată.
În dovedirea susținerilor sale, petenta a făcut trimitere la declarația administratorului firmei debitoare, care în fața organelor de poliție de la Cîmpulung Mar ecunoscut faptul că nu a efectuat lucrările de remediere la imobil.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 Cod procedură penală are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278/1 Cod procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală.
Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10 Cod procedură penală în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art.224 Cod procedură penală, preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că aceasta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petentă în sarcina intimatei și, drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 16 martie 2009 dată în dosar nr.59/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 21 mai 2009 aceluiași parchet, cu nr.177/II/2/2009 este temeinică și legală.
Din conținutul plângerii formulate în scris, cât și din susținerea prezentată oral de reprezentantul legal al petentei, rezultă că aceasta critică soluția de neîncepere a urmăririi penale, din perspectiva soluției de anulare a amenzii civile pronunțate în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cîmpulung M, considerând că la baza acesteia au fost avute în vedere susținerile, înscrisurile și fotografiile depuse de intimată în apărarea clientului său, al căror conținut, cunoscut de cea în cauză, este apreciat ca fiind contrar realității, și ca atare infracțiunile reclamate există.
Verificând ansamblul actelor premergătoare existente la dosar, Curtea reține că în baza contractului de prestări servicii nr.87/14.10.1997, " CONFORT" A Cîmpulung M s-a obligat să execute pentru pârâta COOP. SRL I (petenta din prezenta cauză) lucrări de izolare, fundație, zidărie parter, cofrat, armat, turnat placă de beton peste zidăria de la parter, iar conform actului adițional nr.1/09.04.1998, lucrări de zidărie, mansardă, tencuieli interioare și canalizare, la imobilul situat în str. - nr.8-A Cîmpulung Prin sentința civilă nr.1360/E/19.10.2001 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă și irevocabilă, societatea menționată a fost obligată să finalizeze lucrările de construcții ce au făcut obiectul contractului și actului adițional, iar prin încheierea de ședință din 9 decembrie 2003 Judecătoriei Cîmpulung M, dată în dosar nr.249/2003 aceeași societate a fost obligată la plata sumei de 500.000 lei ROL/zi în favoarea statului, pentru fiecare zi de întârziere, până la terminarea efectivă a lucrărilor.
Ulterior, prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr.3237/86/09.10.2006 " CONFORT" A Cîmpulung Mas olicitat în contradictoriu cu COOP. SRL I să se constate că a finalizat lucrările de construcții la care a fost obligată și să se anuleze amenda civilă aplicată, capete de cerere ce au fost disjunse prin sentința civilă nr.510 din 23.03.2007, în sensul că cel privind finalizarea construcțiilor a fost soluționat prin sentința nr.583/13.04.2007 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nou format nr.2017/86/30.03.2007, iar contestația la executare a fost admisă prin încheierea de ședință din 05.07.2007 dată în dosarul nr- al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu consecința anulării amenzii civile la care s-a făcut referire anterior.
Din lecturarea considerentelor hotărârii (61 ds.), Curtea constată că instanța investită cu soluționarea contestației la executare a avut în vedere probele administrate în dosarul Tribunalului, necontestate de petentă, în special raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. (f86-91 ds.), dar și susținerile reclamantei că la acel moment și remedierile erau executate. De altfel, petenta nu contestă faptul că lucrările de construcție și remedierile la imobilul proprietatea sa au fost finalizate, ci doar faptul că acestea au fost efectuate de către o altă firmă decât cea debitoare. Ori din conținutul înscrisurilor depuse de intimată nu rezultă că aceasta ar fi susținut că acele lucrări ar fi fost făcute de clientul său, ci doar că sunt finalizate
În atare situație, Curtea constată că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice reținerea existenței vreunei fapte penale de natură celor reclamate în sarcina intimatei, în condițiile în care aceasta nu a făcut altceva decât să asiste, să reprezinte și să formuleze apărările necesare clientului său, conform contractului de asistență juridică încheiat, prezentând instanței susținerile acestuia și probele de care acesta a înțeles să uziteze în dovedirea lor.
Astfel, infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiune cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Cu alte cuvinte, subiectul activ în cazul acestei infracțiuni este întotdeauna calificat (special), el trebuind să fie un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, sensul noțiunii de "funcționar" fiind definit de art.147 alin.2 Cod penal.
Prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin.1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat, calitate pe care nu o îndeplinește avocatul.
Din examinarea premisei instituită prin legea specială de organizare a profesiei de avocat rezultă că aceasta nu este sinonimă ori asimilabilă calității de "funcționar public", în sensul dispozițiilor art.147 alin.1 Cod penal, respectiv avocatul nu poate fi desemnat ca o persoană ce exercită o însărcinare de orice natură, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art.145 Cod penal.
În raport cu dispozițiile art.147 Cod penal, dar și cu prevederile art.1 din Legea nr.51/1995 republicată, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, potrivit cărora această profesie este una liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonomă, avocatul nu are nici calitatea de funcționar public și nici calitatea de funcționar, și în consecință nu poate fi subiect activ al infracțiunii de fals intelectual.
Pe de altă parte, acte întocmite de intimată, respectiv o cerere de amânare a cauzei, o întâmpinare, note de concluzii, nu constituie înscrisuri oficiale, în sensul cerut de prevederile art.150 alin.2 Cod penal.
Infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal constă în declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe.
Sub aspectul elementului material falsul în declarații implică, pe lângă declararea necorespunzătoare a adevărului, în vederea producerii unor consecințe juridice și împrejurarea ca declarația să servească pentru producerea acelei consecințe (să se uzeze de ea), astfel că exclude prin conținutul ei obiectiv existența în concurs și a infracțiunii de uz de fals, prev. de art.. 291 Cod penal, care constă în folosirea unui înscris oficial.
Prin urmare, nu sunt generatoare de consecințe juridice și nu pot duce la reținerea infracțiunii de fals în declarații susținerile sau apărările făcute de o parte, personal sau prin intermediul avocatului angajat, într-un proces civil, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulteriore, obligatorii a conținutului lor de către instanță, iar părțile din proces au dreptul de a contesta cele susținute de cel care le-a formulat și de a face proba contrarie.
Calea plângerii prevăzută de art. 2781Cod procedură penală la care a recurs petenta nu a fost instituită de legiuitor pentru declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de soluționare a cauzelor de natură civilă, context în care aspectele referitoare la respectarea sau încălcarea prevederilor contractuale ulterior obținerii titlului executoriu urmează a fi clarificate în cadrul acțiunilor specifice fazei de executare silită - fie prin autorizarea sa de a efectua lucrările pe cheltuiala debitorului, fie de a obține eventualele costuri suportate suplimentar de la aceasta - declanșate în condițiile prevăzute de lege.
În consecință, Curtea constată că plângerea petentei este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, menținându-se rezoluțiile atacate, ca legale și temeinice.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTAR ȘT E:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta COOP. SRL I, reprezentantă de împotriva Rezoluției nr. 59/P/2008 din 16 martie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Rezoluției nr. 177/II/2/2009 din 21 mai 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind -.
Obligă petenta să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 octombrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.11.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela
