Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 91/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 91
Ședința publică din 9 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenta, domiciliată în B,-, - 15,. B,. 20, împotriva rezoluțiilor nr. 119/P/2009 din 4 mai 2009 și 229/II/2/2009 din 17 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La apelul nominal a răspuns petenta, lipsă fiind intimatele și -.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat, instanța constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Petenta, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și cercetarea intimatelor, întrucât nu au judecat corect, neluând în considerare faptul că a achitat 3 ani taxele școlare pentru fiica sa, faptul că a trimis familiei bani din străinătate, respectiv 8900 euro, pensia încasată de soțul său, iar banca, unde avea în cont 90.000.000 lei vechi, nu a comunicat instanței relațiile solicitate. Deși avea în bancă depusă suma de 55.000.000 lei vechi, instanța a acceptat varianta fostului soț cu privire la aspectul că suma de 5500 RON era a mamei lui. Consideră că a fost grav prejudiciată, întrucât, deși a administrat probe, acestea nu au fost luate în considerare, astfel încât în mod greșit s-a hotărât ca petenta să-i achite fostului soț sulta de 300.000.000 lei vechi, în loc de 50.000.000 lei, cât i-ar fi revenit conform contribuției sale.
Procurorul, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii, ca nefondată, și menținerea rezoluțiilor atacate, ca fiind legale și temeinice, apreciind că din probatoriul administrat nu rezultă săvârșirea vreunei infracțiuni. Precizează reprezentanta parchetului că orice nemulțumire care vizează o hotărâre judecătorească nu poate atrage răspunderea penală a magistratului, aceasta putând fi invocată doar în căile de atac prevăzute de lege.
Declarând închise dezbaterile,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe sub nr- din data de 18.09.2009, petenta a formulat plângere, în conformitate cu disp. art. 2781Cod procedură penală, împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 119/P/2009, respectiv a rezoluției nr. 229/II/2/2009, intimate fiind și -.
În motivarea plângerii, aceasta a arătat că greșit procurorul apreciat că intimatele nu au comis infracțiunea de abuz în serviciu, în condițiile în care, cu rea-credință, au pronunțat o soluție eronată în cauza sa având ca obiect partaj bunuri comune.
Astfel, nu au reținut existența, în masa bunurilor de împărțit, a sumei de 5500 RON, aflați în certificate de depozit la purtător cu parolă, banii trimiși din străinătate copiilor și fostului soț (8900 euro) și pensia încasată de către acesta (2500 lei) în timp ce ea se afla în afara țării. Instanța nu a administrat suficiente probe pentru aflarea adevărului, acceptând varianta fostului soț cu privire la aspectul că suma de 5500 RON era a mamei lui.
În plus, au reținut eronat suma achitată pentru expertize în dosarul de partaj.
Verificând rezoluțiile atacate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, conform art. 2781al. 7 Cod procedură penală, Curtea constată că plângerea formulată este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța nr. 119/P/2009 din data de 04.05.2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus, în baza disp. art. 228 al. 6 și art. 10 lit. Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimatele judecătoare și -, pentru fapta prev. de art. 246 Cod penal. Totodată, s-a disjuns cauza privind pe judecătorul, cu declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă ÎCCJ
Pentru a pronunța această soluție, a reținut procurorul că numita, din mun. B, a formulat plângere penală împotriva celor trei judecători, solicitând a fi cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că a fost căsătorită cu numitul, de care ulterior a divorțat pe motiv că acesta i-a fost infidel, n-a avut grijă de copii, în timp ce ea a fost plecată în străinătate la muncă, și a cheltuit doar în interes personal banii trimiși de ea pentru copii.
Ulterior, a deschis, la Judecătoria Botoșani, un proces de partaj judiciar privind bunurile comune, proces ce a făcut obiectul dosarului nr-.
Prin sentința civilă nr. 5377 din 01.11.2007 a Judecătoriei Botoșanis -a admis acțiunea și s-a făcut partajul. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 928 R din 11.11.2008 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, în completul format din președinte -, judecători și -, s-a respins ca nefondat recursul declarat de și s-a admis recursul declarat de, modificându-se în parte sentința recurată.
pretinde că judecătorii ce au făcut parte din completul de judecată la soluționarea recursului au comis infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, întrucât i-au respins recursul și, totodată, apreciază că în mod abuziv aceștia au menționat la fila nr. 3 din decizie că ea ar fi plătit pentru expertize doar suma de 800 lei, în realitate plătise 1200 lei.
Totodată, consideră că în mod abuziv judecătorii au luat drept bun un act fals depus de, referitor la niște cheltuieli ce el le-ar fi făcut cu repararea mașinii proprietate comună.
În cursul cercetărilor i s-a explicat că instanța era obligată să țină cont de actele depuse la dosar până la înscrierea lor în fals, fapt pentru care a formulat plângere penală împotriva fostului soț pentru fals și uz de fals, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani ca dosar nr. 2995/P/2008.
Având în vedere faptul că judecătorii și -, de la Tribunalul Botoșani, nu au comis nici un act de abuz și că împotriva actelor întocmite în baza atribuțiilor de serviciu de magistrați se pot urma căile legale de atac, a apreciat procurorul că nemulțumirile numitei, referitoare la decizia mai sus amintită a Tribunalului Botoșani, nu pot duce la reformarea deciziei în baza unei plângeri penale. A apreciat procurorul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a Cod procedură penală, astfel încât a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi judecători.
Întrucât judecător are gradul profesional de judecător de curte de apel, competența de soluționare a cauzei, cu privire la acesta, revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 29 pct. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus declinarea competenței cu privire la acesta, după o prealabilă disjungere a cauzei.
Împotriva acestei ordonanțe petenta a formulat plângere, respinsă, ca neîntemeiată, în conformitate cu disp. art. 278 al. 1 Cod procedură penală, prin rezoluția nr. 229/II/2/2009 din data de 17.06.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În considerentele acestei din urmă rezoluții se reține că din materialul probator administrat în cauză rezultă că, prin decizia civilă nr. 928 R din 10.11.2008, dată în dosarul nr-, cele două judecătoare au respins ca nefondat recursul declarat de petentă și au admis recursul declarat de - fostul ei soț, modificând masa bunurilor partajate între soți în urma desfacerii căsătoriei.
Pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de către magistrați, rezultă că aceștia au efectuat acte procedurale și au luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei în virtutea dreptului cu care au fost învestiți în funcțiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovabilității și independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, deci nici a celei prev. de art. 246 Cod penal, sub aspectul căreia s-au efectuat verificări.
În susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate, un argument îl constituie și dispozițiile prev. de art. 97 al. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.
Potrivit disp. art. 2781al. 1 Cod procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată (printre alții) poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Alineatul 7 al aceluiași articol prevede că judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Intimatele și -, judecătoare la Tribunalul Botoșani, au făcut parte din completul ce a soluționat recursurile declarate de petentă și numitul (fostul ei soț) în dosarul nr-, pronunțând decizia civilă nr. 928 R din 10.11.2008 (decizie aflată la 24-27 dosar urmărire penală).
Prin această decizie, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta (petenta din prezenta cauză) împotriva sentinței civile nr. 5377 din 01.11.2007 a Judecătoriei Botoșani și admis recursul declarat de pârâtul, aducându-se unele modificări privind masa și atribuirea bunurilor comune ale părților. Totodată, s-au compensat cheltuielile judiciare făcute de către părți la judecata în primă instanță a cauzei.
Nemulțumită de modul de soluționare a cauzei, petenta s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, susținând, în esență, că intimatele au pronunțat abuziv această hotărâre, cu încălcarea dispozițiilor legale relativ la administrarea și interpretarea probelor.
Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Or, în absența unor indicii sau probe din care să rezulte săvârșirea acestei infracțiuni, nu se poate proceda la începerea urmăririi penale sau la trimiterea în judecată a intimatelor.
Activitatea de judecată presupune, printre altele, și interpretarea dispozițiilor legale în materie aplicabile în cauza dedusă judecății, dar și a probelor administrate.
Îndeplinirea acestei atribuții, finalizată prin pronunțarea unei soluții în cauză, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință a intimatelor, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale.
În speță, hotărârea pronunțată reprezintă convingerea acestora, formată prin evaluarea probelor administrate de părți, cu prezentarea, în considerente, a argumentelor ce au stat la baza ei și care poate fi supusă căilor de atac (ordinare sau extraordinare) prevăzute de lege.
De altfel, corect a reținut Procurorul General că răspunderea penală a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate, în lipsa oricăror indicii de comitere de către acestea a vreunei infracțiuni, nu poate fi angajată, întrucât, potrivit disp. art. 97 al. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004, exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor în raport cu justițiabilii exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând ordonanța/rezoluția atacate, prin care s-a reținut că faptele reclamate de petentă nu există în însăși materialitatea lor, ca legale și temeinice, în conformitate cu disp. art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentă.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 278/1 al. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, domiciliată în B,-, - 15,. B,. 20, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 119/P/009 din data de 04.05.2009 și nr. 229/II/2/2009 din data de 17.06.2009, intimate fiind și -.
Menține rezoluțiile mai sus arătate.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă petenta să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petentă și de la comunicare pentru intimate.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.10.2009
Președinte:Acsinte Viorica
Judecători:Acsinte Viorica
