Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ISTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 100
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri Valentina Trifănescu
- - - - JUDECĂTOR 3: George
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și intimații și împotriva sentinței penale nr. 257 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații, asistați de avocat, apărător ales, lipsind petentul reprezentat de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurenții inculpați a solicitat admiterea recursurilor formulate de intimați, casarea sentinței și menținerea soluției parchetului arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 278/1 alin. 1 și 8 Cod de procedură penală fiind desființată și rezoluția procurorului ierarhic superior.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate.
A arătat că organele de poliție au efectuat o cercetare la fața locului iar confruntarea nu este necesară solicitând menținerea soluției instanței de fond.
Avocat a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate.
A arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică întrucât probele puteau fi administrate și că au fost persoane care au observat conflictul, în speță nefiind vorba despre o declinare de competență ci de o sesizare a procurorului. În cauză se impune efectuarea a două experimente judiciare și trebuie avut în vedere și faptul că a avut peste 30 de leziuni.
Recurenții, având pe rând cuvântul, au arătat că își însușeșc concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 257 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în baza art. 2781alin. 8 lit. b cpp, a fost admisă plângerea formulată de petentul.
A fost desființată parțial ordonanța nr. 378/P/2008 din 11.05.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți precum și ordonanța nr. 499/II/2/2009 din 16.06.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și trimite cauza procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii și pentru infracțiunile prev. de art. 20 cp rap. la art. 174 cp și art. 205 cp.
S-au menținut dispozițiile din ordonanța nr. 378/P/2008 din 11.05.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți privind disjungerea și declinarea competenței, de la pct.2.
Cheltuielile judiciare efectuate în cauză au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că petentul a formulat plângere împotriva ordonanței din 11.05.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și pentru tentativa la infracțiunea de omor și a faptului că nu s-a soluționat în termen plângerea sa formulată la prim procuror, apreciind că ordonanța respectivă este nelegală și netemeinică.
Petentul a susținut că procurorul a încălcat obligațiile cuprinse în art. 209 cpp, neefectuând personal toate actele de urmărire penală cerute de text, un rol esențial avându-l deplasarea la locul faptei pentru identificarea urmelor care ar fi putut conduce la descoperirea unor mijloace de probă utile cauzei, cercetare locală pe care procurorul nu a efectuat-o iar, pe de altă parte a dat o interpretare contrară adevărului probelor de la dosar.
A mai susținut că ordonanța procurorului este deficitară și în privința neputinței de a administra probe concludente și utile pe baza cărora să poată stabili în mod cert adevărul și împrejurările concrete în care s-au produs faptele.
A considerat că nu sunt realizate condițiile legitimei apărări, deoarece el fusese dezarmat de furchiță de către, apoi a fost prins pe la spate și imobilizat de, moment în care i-a aplicat mai multe lovituri cu un topor, în zona capului după care ambii au început să-l lovească și după ce a căzut la pământ.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat și reținut următoarele:
Prin ordonanța din 11.05.2009, dată în dosarul nr. 378/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedințis -a dispus neînceperea urmăririi penale, față de și, pentru tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 cp, rap. la art. 174 cp și infracțiunea de insultă prev. de art. 205 cp.
Totodată s-a mai dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria V M, în vederea efectuării de cercetări față de numitul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 2 cp și art.180 alin.2 cp.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că, la data de 30.06.2008, partea vătămată a sesizat Postul de Poliție că, în aceeași zi, în jurul orei 17,00, a pătruns, fără drept, în curtea locuinței sale înarmat cu o furcă din fier, un topor și un cuțit apoi a exercitat violențe împotriva sa, înțepându-l cu furca în zona abdomenului.
Prin rezoluția din data de 29.09.2008, a fost începută urmărirea penală, față de pentru art.192 alin. 2 cp și art. 180 alin. 2 cp.
La data de 27.08.2008, persoana vătămată a sesizat Postul de Poliție că în ziua de 30.06.2008, în jurul orei 17,00, în timp ce trecea prin apropierea locuinței numitului a fost insultat de acesta apoi, împreună cu soția sa, i-au aplicat mai multe lovituri doborându-l la pământ, l-au târât în curtea locuinței lor unde au continuat să-i aplice lovituri.
În susținerea plângerii sale a prezentat raportul medico-legal nr. 2419/A1/07.10.2008 și adresa nr. 2419/A1/28.10.2008, întocmite de Institutul de Medicină Legală C, potrivit căruia acesta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale și i-a fost pusă în primejdie viața.
Prin ordonanța din data de 26.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria M s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, pentru a se efectua cercetări, față de și pentru art. 20 cp rap. art. 174 cp.
S-a mai reținut că, în urma cercetărilor efectuate a rezultat că, în ziua de 30.06.2008, în jurul orei 17,00, numitul, având asupra sa o furcă din fier, s-a întâlnit cu numitul și, în fața curții acestuia, în drumul public, au avut o altercație verbală fără a-și adresa injurii.
Cu această ocazie, cei doi au fost observați de numitul.
În continuare, între cei doi a avut loc un conflict, în urma căruia, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, iar a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale și i-a fost pusă în primejdie viața.
Această stare de fapt a fost reținută de procuror pe baza actelor de cercetare efectuate în cauză, respectiv: declarațiile părților implicate în incident, declarațiile soților acestora, și, declarațiile numiților, și, procesul-verbal de cercetare la fața locului și actele medico-legale întocmite în cauză.
S-a mai reținut că în cauză nu au putut fi administrate probe concludente și utile pe baza cărora să se poată stabili, în mod cert, adevărul și împrejurările concrete în care s-au produs faptele reclamate.
În acest sens s-a constatat că și sunt soțiile susnumiților, fiind și ele implicate în conflict iar martorii audiați nu au perceput în mod direct incidentul, motiv pentru care declarațiile lor nu sunt concludente și având în vedere prezumția de nevinovăție s-a dat relevanță declarațiilor numiților și care au susținut că a pătruns în curtea locuinței lor, înarmat cu un topor, cuțit și furcă și aceștia, pentru a respinge acțiunea agresorului, l-au lovit și imobilizat după care au anunțat organele de poliție.
S-a apreciat că fapta în urma căreia s-au produs leziunile prezentat de persoana vătămată, s-a produs în condițiile art. 44 alin. 21. pen. potrivit căreia se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau alt loc împrejmuit ținând de acestea.
Față de această motivare, în baza art. 10 alin. 1 lit. e cpp și art. 44 alin. 2 ind. 1 cp s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și pentru art. 20 cp rap. la art. 174 cp și art. 205 cp.
Plângerea formulată de petentul împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă prin ordonanța din 16.06.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți cu motivarea că nu este fondată critica petentului privind neimplicarea procurorului pentru a efectua personal cercetarea la fața locului deoarece mai întâi s-au făcut cercetări pentru infracțiunile de violare de domiciliu și lovire la plângerea lui, plângerea petentului pentru tentativă de omor fiind formulată mai târziu iar o nouă cercetare ar fi inutilă.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările existente în dosarul de urmărire penală precum și susținerile petentului din plângerea adresată instanței, în raport și de disp. art. 278 indice 1 cpp, a apreciaat că plângerea este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 202 alin.1 cpp "Organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia. Organul de urmărire adună probele atât în favoarea cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului".
În speță, s-a constatat că organul de urmărire penală a încălcat aceste dispoziții legale întemeindu-și soluția dispusă față de plângerea părții vătămate numai pe susținerile făptuitorilor și, fără să administreze toate probe ce se impuneau în vederea verificării și susținerilor petentului.
În acest sens s-a constatat că petentul, în plângerile, declarațiile și memoriile depuse la dosar arată că este în vârstă de 69 de ani iar, în seara de 30.06.2008, în jurul orelor 17,00 plecat de acasă pentru a-și aduce calul ce era priponit în islazul din marginea satului, în apropierea locuinței intimaților și și, trecând prin fața locuinței acestora, intimații, pe fondul unor altercații mai vechi, l-au lovit cu corpuri dure, l-au târât în curtea locuinței lor și au continuat să-l lovească.
De altfel și din raportul de constatare medico-legală al C, existent la filele 25-28 dosar, și din adresa nr. 2419/A/28.10.2008 a C - filele 45,46 - rezultă că în data de 30.06.2008 a fost victima unei agresiuni prezentând leziuni politraumatice ( fractură craniană, fracturi arcuri costale, ruptură de splină), leziuni ce se puteau produce prin lovire cu și de corpuri dure, necesitând 45-50 zile îngrijiri medicale, care i-au pus viața în primejdie și au putut fi aplicate din față, spate, lateral stânga-dreapta și, totodată, prezintă infirmitate fizică ( prin splenectomie și eschilectomie).
Susținerea petentului cum că incidentul cu cei doi intimați s-a petrecut inițial la poarta locuinței acestora rezultă și din declarația numitei - soția petentului.
Astfel, aceasta a declarat că, fiind în grădină, a auzit și, la poarta locuinței intimaților i-a văzut pe aceștia în timp ce-i loveau soțul, având în mână un fier beton iar un topor.
Mai mult, din declarația martorului a rezultat că intimatul are în curte 4-5 câini, astfel că este puțin probabil ca petentul să fi pătruns în curtea acestuia. Și martorul a afirmat că intimatul are câini, deține iar când iese din curte asigură poarta de acces cu cheia.
Față de aceste susțineri și cum, mai toți martorii audiați au afirmat că intimatul este o persoană care a mai avut conflicte cu mai mulți consăteni s-a apreciat că procurorul, în virtutea rolului activ, conferit de disp. art. 202 cpp avea obligația de a proceda la efectuarea de confruntări între martori și intimații și și chiar la efectuarea unei noi cercetări la fața locului pentru a verifica susținerile petentului și ale martorilor, cum că în curtea intimaților nu se putea pătrunde ușor deoarece era păzită de câini, fiind cunoscut ca o persoană violentă și care deținea și cu care a tras după alte persoane - așa cum susține martorul.
În consecință, față de cele arătate, s-a apreciat că, în cauză, conform art. 2781alin. 8 lit. b cpp se impune admiterea plângerii petentului, desființarea parțială a ordonanței nr. 378/P/2008 din 11.05.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți precum și a ordonanței nr. 499/II/2/2009 din 16.06.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și trimiterea cauzei procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii și pentru infracțiunile prev. de art. 20 cp rap. la art. 174 cp și art. 205 cp.
Cu ocazia reluării cercetărilor penale, organul de urmărire penală va proceda la reaudierea părților, la efectuarea de confruntări între martorii C-tin, și intimații și, și totodată, se vor identifica și alte persoane care au cunoștință despre incidentul dintre părți.
Se vor verifica astfel susținerile petentului, cum că ar fi fost tras în curtea intimaților unde a fost lovit - având în vedere și diferența de vârstă între părți, petentul fiind în vârstă de 69 de ani iar intimații în jur de 50,51 de ani, precum și constituția fizică a intimaților ( superiori numeric) față de cea a petentului - și, de asemenea se va verifica dacă, din locul unde se afla, la acea dată, martorul putea observa ce se întâmplă la locuința intimaților. Totodată, pe baza probatoriului administrat se va stabili dacă apărarea intimaților a fost proporțională cu presupusul atac al petentului.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și intimații și.
In recursul formulat de intimați s-a arătat că hotărârea tribunalului este nelegală fiind încălcate dispozițiile art. 278/1 alin. 1 și alin. 8 Cod de procedură penală și netemeinică, rezoluția adoptată de procuror și confirmată de primul procuror fiind legală și temeinică.
S-a arătat că nu se poate face plângere împotriva soluției adoptate de către procurorul ierarhic superior așa cum rezultă din dispozițiile art. 278/1 Cod de procedură penală iar instanța trebuia să respingă plângerea formulată ca inadmisibilă întrucât petentul nu a înțeles să conteste soluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
S-a mai arătat că sentința este netemeinică, întrucât nici unul din martorii audiați nu a fost prezent la incidentul dintre părți și se află în relații tensionate cu una sau alta din părți iar relatările lor sunt indirecte și se referă la situații anterioare și ulterioare conflictului.
Toate actele dispuse de instanța au fost deja efectuate de procuror iar confruntarea părților cu martorii nu ar evidenția aspecte noi.
O nouă cercetare la fața locului nu ar fi pertinentă și concludentă în cauză, iar reaudierea părților este inutilă întrucât poziția procesuală a părților a fost constantă.
Recursurile sunt nefondate.
Susținerile recurenților privind inadmisibilitatea plângerii formulate sunt nefondate.
Plângerea a fost formulată în cauză cu respectarea disp. art. 278/1 Cod de procedură penală, privind o ordonanță prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale iar soluția instanței de fond vizează ordonanța procurorului ierarhic superior numai în privința efectelor pe care le-ar putea avea prin menținerea unei soluții de netrimitere în judecată desființată de către instanța de judecată.
Curtea constată că instanța de fond în mod corect a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Deși în considerentele ordonanței se arată că nu au putut fi administrate probe concludente și utile pe baza cărora să se poată stabili în mod cert adevărul și împrejurările în care s-au produs faptele reclamate, se mai menționează că existând îndoială cu privire la vinovăție, se va da relevanță declarațiilor intimaților în sensul că petentul a pătruns în curtea locuinței lor având asupra sa topor cuțit și furcă pe care le-a folosit efectiv pentru a-l lovi pe.
Astfel, dincolo de prezumția de nevinovăție, se reține în ordonanță o acțiune a petentului constând în pătrunderea în curtea locuinței intimaților și lovirea lui cu o furcă, deși se menționează că nu au putut fi administrate probe concludente și utile.
In aceste condiții, instanța de fond a constatat în mod corect că organul de urmărire penală a încălcat disp. art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală și că se impune administrarea unor mijloace de probă în privința modului în care petentul ar fi ajuns în curtea locuinței intimaților, respectiv reaudierea părților, confruntări între martori și intimați, precum și identificarea și audierea altor persoane care ar cunoaște împrejurări privind conflictul reclamat de petent.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge recursul formulat, ca nefondat, iar în temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și intimații și împotriva sentinței penale nr. 257 din 7 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, ca nefondate
Obligă recurenții intimați la câte 20 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
IB/
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri Valentina Trifănescu, George
