Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 119/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 119/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petenții, și împotriva rezoluției dispuse în dosarul nr. 40/P/2008 de Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul asistat de avocat ales, apărător ales și al petenților și, intimații și asistați de avocat ales, apărător ales și al intimatei și avocat apărător ales al intimatei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimații, prin avocați aleși, au depus la dosar concluzii scrise.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a acordat cuvântul în susținerea plângerii.
Avocatul petenților a solicitat ca în temeiul art. 278/1 alin.8 lit.c pr.penală admiterea plângerii, desființarea rezoluției adoptate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției și pe baza probelor administrate a se trimite cauza la completul legal constituit, pentru judecată.
Precizează că în cauză, din actele dosarului rezultă existența învinuirilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - cu referire la intimata care ar fi trebuit să se abțină, a infracțiunii de fals în declarații și complicitate la înșelăciune - cu referire la intimata și fals în declarații și înșelăciune în ce privește pe intimații, și -.
Pentru intimata, apărătorul ales al acesteia a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea rezoluției atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare justificate cu înscrisuri. Arată că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 278/1 alin.8 lit.c pr.penală deoarece acest text de lege poate fi aplicabil atunci când soluția procurorului este de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, or, în speța de față este vorba despre neînceperea urmăririi penale. Mai arată că, faptul că intimata nu a formulat cerere de abținere are doar semnificație deontologică.
Avocat, apărător ales al intimaților, și a solicitat respingerea plângerii formulate de petenți ca fiind nefondată și menținerea rezoluției atacate ca legală și temeinică. A solicitat obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare justificate cu înscrisuri.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției atacate precizând că temeinic s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Constată că petenții, și au formulat, în temeiul art. 2781.pr.penală plângere împotriva rezoluției procurorului din 04 martie 2008 dată în dosarul nr. 40P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 cod penal de către judecătoarea și a infracțiunii de fals în declarații și înșelăciune avocata, și -.
Plângerea a fost înregistrată la această instanță sub dosar nr- iar petenții, și au solicitat instanței admiterea plângerii, prin sentință, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând actele și materialul probator din dosar, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din 04 martie 2008 dată de procuror în dosarul nr. 40/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d pr.penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu pentru judecătoarea, a infracțiunii de fals în declarații și înșelăciune avocata, și -.
Pentru dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
Petenții din loc. P jud. H, și din loc., jud. A, prin avocat, s-au plâns împotriva judecătoarei de la Judecătoria Câmpeni pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (art.246 ); împotriva avocatului, fost avocat în localitatea C, în prezent notar, pentru fals și fals în declarații și înșelăciune; împotriva lui, și, pentru fals în declarații și înșelăciune.
S-a susținut că, și, prin avocatul ales, au pornit nelegitim o acțiune în constatarea uzucapiunii asupra unor imobile; au consemnat în acțiunea introductivă lucruri mincinoase, deși cunoșteau foarte bine care era realitatea, creându-si o poziție procesuală care i-a avantajat, în paguba persoanelor vătămate; judecătorul, cumnat al reclamanților a judecat favorabil acțiunea deși procedural trebuia să se abțină; hotărârea obținută într-o manieră neprocedurală i-a lipsit de părțile indivize ce li se cuveneau ca moștenire din niște terenuri localizate, întabulate și situate pe raza localității -
S-au efectuat acte premergătoare și s-a reținut că la data de 31 ian. 2003 s-a înregistrat sub nr. 478/2003, la Judecătoria Câmpeni - A, acțiunea reclamanților, și -, acțiune formulată și susținută de avocatul; se solicita, între altele, sub regimul Codului civil austriac, constatarea uzucapiunii, reținându-se în prealabil joncțiunea posesiilor, după o schemă logică indicată, asupra unor părți indivize din niște terenuri întabulate în cărți funciare localizate pe raza comunei - A; procedurile s-au desfășurat pe durata a patru termene, până la 9 aprilie 2003, sub conducerea judecătorului, care apoi a judecat cauza și a motivat sentința; hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac și a profitat reclamanților în sensul în care aceștia au solicitat în acțiune introductivă; titlul a fost întabulat iar terenurile vândute; pentru dovedirea acțiunii, între altele, s-au depus extrase de carte funciară privind terenurile vizate, s-a efectuat o expertiză de localizare și dezmembrare pe loturi, așa cum s-a cerut; s-au audiat martori în legătură cu exercițiul posesiilor în succesiunea lor; hotărârea, conform acțiunii precizate, a constatat împlinirea termenelor de prescripție achizitivă asupra părților din terenurile vizate și a reținut dobândirea dreptului de proprietare asupra loturilor indicate, obligând pe pârâți la recunoașterea acestei situații juridice; au fost dezmembrate loturile delimitate de expert prin lucrarea topometrică și s-a dispus ieșire din indiviziune între reclamanți așa cum s-a dorit de către aceștia; s-a constatat care este realitatea faptică asupra terenurilor astfel lotizate.
De asemenea s-a stabilit că este de notorietate că judecătorul este cumnata reclamantului.
astfel de acțiune de constatare a prescripției achizitive are, conform jurisprudenței unanim acceptate, regimul juridic indicat de legea sub care s-a început posesia: regimul indicat de vechea lege civilă austriacă și de Legea nr. 115/1938 privind publicitate imobiliară; reclamanții trebuiau să pornească procesul în contradictoriu cu proprietarii de carte funciară; dacă aceștia mai trăiau la data pornirii acțiunii, cu succesorii acestora; în termeni practici, reclamanții, prin avocatul lor, trebuiau să ceară citarea proprietarilor tabulari ori a moștenitorilor lor dacă ei erau decedați; dacă proprietarii tabulari nu erau cunoscuți și nu existau moștenitori, procedurile se puteau realiza prin afișare la ușa instanței; numai așa, ca efect al respectării principiilor generale de procedură și de contradictorialitate precum și a celor de publicitate imobiliară înscrise în legea veche (nr. 115/1938), hotărârea constatatoare a uzucapiunii ar fi putut să fie opozabilă proprietarilor tabulari ori succesorilor lor. Or, în speță, reclamanții au citat în contradictoriu proprietarii tabulari care sunt decedați și, evident necunoscuți, la data pornirii acțiunii; ei au omis să învedereze instanței că acești proprietari tabulari au succesori deși din actele premergătoare efectuate rezultă că știau acest lucru; convenindu-le citarea la ușa instanței ei au obținut indirect, printr-un artificiu procedural, în general uzitat în practică, o ieșire din indiviziune în folosul lor exclusiv, fără ca la dezbaterea acestei partajări să participe toți cei care puteau invoca un interes legitim, adică persoanele vătămate. Judecătorul care a condus procesul și dezbaterile nu a cerut autorităților date și informații în legătură cu situația pârâților și nu a verificat dacă se justifică citarea prin afișare la ușa instanței.
În cauză nu se poate începe urmărirea penală existând impedimentul înscris în art. 10 lit. d pentru C.P.P. fiecare din persoanele suspectate de săvârșirea vreunei infracțiuni din con considerentele ce urmează:
În ce-i privește pe reclamanți: principiul constituțional al accesului liber la justiție presupune în termeni practici că orice persoană este îndreptățită să se adreseze instanțe competente cu orice acțiune pentru realizarea pretențiilor lor de orice natură ar fi ele; autoritățile judecătorești nu sunt îndreptățite să refuze primirea acțiunilor oricare ar fi obiectul lor; asta înseamnă că persoanele au libertate deplină în a folosi instrumentele procedurale care pot duce la împlinirea intereselor lor; singura sancțiune pe care o suportă părțile pentru pornirea unui proces în mod neîntemeiat constă în suportarea cheltuielilor judiciare; din aceste enunțuri s-a dedus că părțile dintr-un proces nu sunt obligate să spună adevărul în formularea acțiunilor pe care le pornesc; de altfel, s-a observat că minciuna are semnificație juridică în sens penal numai în măsura în care legea prevede expres acest lucru; nici o normă nu interzice reclamanților, expres sau implicit, să mintă în acțiunile lor; deci fapta reclamanților de a minți în acțiunea introductivă urmărind și obținând admiterea acțiunii eludând principiile contradictorialității procesului purtat nu realizează conținutul nici unei infracțiuni, sancțiunea purtării cu rea credință a procesului are ca efect inopozabilitatea hotărârii astfel obținute cu toate efectele ei practice.
În ce-o privește pe avocata: avocatul este reprezentantul reclamanților în procesul purtat și are, în esență, același statut procesual ca părțile ce le reprezintă; separat de asta, s-a reținut că avocatul apără interesele legitime ale părților (art. 2 al.2 din Legea nr. 51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat) și nu răspunde penal pentru susținerile făcute scris sau oral în fața instanțelor dacă aceste susțineri sunt făcute în scopul apărării clienților săi (art.7 al. 5 din statutul profesiei de avocat); or, dacă este permis reclamantului să folosească minciuna pentru a-și apăra interesele acest fapt este permis și nu are implicații penale pentru avocat. A opta pentru soluție contrară înseamnă să golești de conținut practic conceptul care fundamentează sarcina avocatului de a-și apăra clienții.
În ce-1 privește pe judecător:incompatibilității, omisiunea abținerii și nesolicitarea de date suplimentare în legătură cu modul în care trebuiau să se realizeze citările nu au semnificație penală ci deontologică. O asemenea conduită nu realizează conținutul vreunei infracțiuni. Nu există dovezi indubitabile și nici nu se pot procura că judecătorul a procedat cu bună știință la judecarea cauzei în mod defectuos. Asta într-un context, în care adesea cei interesați, avocați sau părți, folosesc asemenea proceduri ocolitoare pentru a simplifica finalizarea proceselor. Oricum persoanele vătămate, pentru regularizarea raporturilor lor patrimoniale cu reclamanții trebuiau să pornească procese adecvate; în același sens trebuie să procedeze pentru înlăturarea efectelor juridice ale hotărârii nr. 452/2003.
Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere petenții, și, iar în temeiul art. 2781.pr.penală plângerea a fost soluționată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se respingerea plângerii contra rezoluției procurorului, apreciindu-se că incompatibilității nu are semnificație penală, ci deontologică, iar susținerile avocatului făcute în scopul apărării clienților nu au relevanță privind angajarea răspunderii penale conform accesului liber la justiție, persoanele au libertate deplină în a folosi instrumentele procedurale.
Verificând rezoluția atacată, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția atacată ca temeinică și legală din următoarele considerente:
Faptele persoanelor față de care nu a început urmărirea penală nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 246 pentru judecătoarea, fals în declarații și înșelăciune pentru, și -.
Astfel, fapta magistratului judecător de a desfășura toate activitățile componente și conexe judecării cauzei nu poate întruni elementele constitutive ale unui abuz în serviciu.
Conform dispozițiilor art.124 alin.3 din Constituție "judecătorii sunt independenți și se supun numai legii", soluțiile lor exprimând convingerea creată de probele interpretate în strânsă legătură cu respectarea dispozițiilor legale. Chiar și în situația când astfel de activități sunt realizate defectuos, aceasta nu atrage răspunderea penală a magistraților, îndreptarea oricărei erori putându-se face exclusiv prin exercitarea căilor de atac.
incompatibilității nu are semnificație penală, ci deontologică, neexistând dovezi care să conducă la ideea că judecătorul a procedat în mod defectuos la judecarea cauzei.
În ceea ce-i privește pe reclamanți, respectiv, și -, se constată următoarele:
Potrivit principiului consfințit de constituție privind accesul liber la justiție, orice persoană este îndreptățită să se adreseze instanței competente cu orice acțiune pentru realizarea pretențiilor de orice natură, autoritățile judecătorești nefiind îndreptățite să refuze primirea acțiunilor oricare ar fi obiectul lor.
În consecință, persoanele au libertatea deplină în a folosi instrumentele procedurale care pot duce la îndeplinirea intereselor lor, iar sancțiunea pe care o suportă părțile care au făurit un proces în mod neîntemeiat constă în suportarea cheltuielilor judiciare.
Referitor la activitatea desfășurată de avocatul reclamanților, se constată că așa cum prevede legea privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, avocatul apără interesele legitime ale părților și nu răspunde penal pentru susținerile făcute scris sau oral în fața instanței, dacă aceste susțineri sunt făcute în scopul apărării clienților săi.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 2781lit. pr.penală, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția din rezoluția atacată.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecare plângerii, potrivit deciziei nr. LXXXI (81) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, vor fi suportate de către persoanele cărora li s-au respins plângerile.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții, și împotriva rezoluției din 04 martie 2008 dispuse de procuror în dosarul nr. 40/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținând rezoluția atacată.
Obligă pe fiecare petent să plătească statului câte 40 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Obligă pe fiecare petent să plătească intimatei câte 333 lei, iar intimaților, și câte 666 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petentul, intimații și și de la comunicare cu celelalte părți..
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2008
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. LC
Tehnored. VV 2 ex/21.-
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
ÎNCHEIREA PENALĂ NR. 12/F/CC/2008
Ședința camerei de consiliu din 08 octombrie 2008
Președinte: - - judecător
- - - grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind soluționarea cererii de abținere formulată de judecătorul - de la Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția penală, formulată în dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA.
Cererea au fost examinată în conformitate cu dispozițiile art. 52 al. 2 Cod procedură penală, în ședință secretă, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admitere a cererii de abținere ca fiind fondată.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de abținere,
Constată că prin cererea formulată în dosar penal nr- al Curții de APEL ALBA IULIA judecătorul - a solicitat a se lua act de declarația sa de abținere.
În expunerea scrisă a motivelor cererii, magistratul relevă că intimata este sa.
Examinând cererea formulată, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 48 alin.1 lit.d Cod pr. pen. potrivit cărora există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soțul sau vreo rudă apropiată, astfel că cererea de abținere se privește a fi întemeiată, urmând a fi admisă.
În numele legii
DISPUNE:
Admite cererea de abținere formulată de judecătorul - în dosar penal nr- al Curții de APEL ALBA IULIA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din 08 octombrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - -
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș
