Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 15
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de petentul, împotriva deciziei penale nr.412/R din data de 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța pune în discuție admisibilitatea recursului declarat de petent, față de faptul că a fost promovat împotriva unei hotărâri definitive și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca inadmisibil și obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
CURTE
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 412/RP/31.10.2008 a Tribunalului Neamțs -a dispus, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respingerea, ca fiind nefondat, a recursului declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 121 din 20.03.2008 a Judecătoriei Tîrgu N și s-a menținut sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească în favoarea statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de recurs a reținut:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg. N sub nr-, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr.727/II-2/2007 și nr.1107/P/2007, date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg N solicitând judecarea cauzei de instanța de judecată, soluția dată de parchet nefiind temeinică și legală.
În motivarea plângerii, petentul a arătat următoarele:
Faptele săvârșite cu bună știință de expertul -, au rămas nepedepsite conform codului penal.
În contraexpertiza întocmită există diferențe mari cum ar fi: pe latura cu care se mărginește cu numita, o diferență de 6,7 iar pe latura cu, o diferență de 1,5.
În răspunsul dat de organele de poliție și parchet se arată foarte vag, că intimatul - a greșit la dactilografiere cu 3,6. dar nu mai precizează nimic în legătură cu suprafața totală a acestui teren.
Expertul - în contraexpertiza întocmită a devenit apărătorul expertului.
În memoriul depus la dosar, intimatul - a arătat următoarele:
terenului s-au făcut cu o stație digitală cu o precizie foarte mare, nefiind probleme cu calculul suprafeței măsurate care s-a determinat analitic.
În urma măsurătorilor a rezultat suprafața de 8405. având un minus de 72. față de cât a măsurat expertul topograf, acest teren fiind și intabulat în cartea funciară din anul 2001 pentru suprafața de 8477 mp.
la 1000 mp. potrivit legii, este de 38. și la suprafața de 8.477 mp. este de aproximativ 200 mp. deci diferența de 72 mp. se încadrează perfect în toleranța de măsurători, terenul având un contur neregulat, fiind în, distanțele suferă modificări.
Distanța reală de pe latura din partea cu vecinii și, este cea din schița anexă.
Analizând conținutul actelor și lucrărilor efectuate în dosarul nr.1107/P/2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. N, instanța de fond a reținut următoarele împrejurări:
Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg N sub nr.1107/P/2007, petentul, l-a reclamat pe intimatul -, pentru săvârșirea următoarelor fapte:
Intimatul - a fost desemnat să efectueze o contraexpertiză cadastrală în dosarul nr.370/P/-, dar acesta l-a apărat pe expertul, mai mult decât atât, s-a asociat la săvârșirea faptelor, pentru că dimensiunile de pe laturile terenului nu corespund cu realitatea.
Numiții, prin construirea gardului, au ocupat și din terenul primarului, situație care pentru elucidare, un lucrător de la oficiul de cadastru al primăriei, s-a deplasat la fața locului, a verificat cu ruletă, latura care se mărginește cu și a găsit o diferență de 6,7. Pe latura ( ), s-a constatat lipsă 1,20.
Prin rezoluția nr.1107/P/2007 din 05.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg N, în baza art.228 al.6 și art.10 lit."d" Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, reținându-se următoarele:
În anul 2004, petentul i-a chemat în judecată pe, și, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice cadastrale, fiind numit expert.
Nemulțumit de raportul întocmit de acest expert, petentul l-a reclamat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, cauza făcând obiectul dosarului nr.370/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.
În cursul cercetărilor efectuate în acest dosar, a fost efectuată o contraexpertiză de către expertul -.
Întrucât petentul a fost nemulțumit și de expertiza efectuată de acesta, l-a reclamat pentru modul defectuos de măsurare a terenului. Expertul - a procedat la o nouă măsurare a terenului, constatând pe o latură o diferență de 3,60. și dintr-o eroare de dactilografiere, nu a fost menționat acest lucru în raportul de expertiză.
Constituie infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" potrivit dispozițiilor art.246 Cod penal, fapta funcționarului public care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta, cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Față de probele administrate in cauză în cursul urmăririi penale, instanța reține că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, sub aspectul laturii obiective.
Prin lucrarea de expertiză tehnică topocadastrală efectuată, expertul a avut obligația să prezinte situația reală a unor suprafețe de teren cu privire la amplasament și vecinătăți.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de intimatul - expert tehnic - (8 ), instanța a reținut că suprafața totală de teren în litigiu este de 8.405 mp. având un minus de 72. față de cât a măsurat expertul, în cartea funciară fiind intabulată suprafața de 8.477 mp. de către moștenitorii defunctului. În prezent, proprietarii terenului în suprafață de 8.477. fiind și, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2614/2001.
Diferența în minus de 72. față de cea măsurată de expertul, datorându-se folosirii unui aparat cu o precizie mai mare, această diferență încadrându-se în toleranța de măsurători, în condițiile în care terenul are un contur neregulat și este în.
Prin completarea la raportul de expertiză (7 ), intimatul a înlăturat omisiunea sesizată de petent, intimatul menționând că între punctele126 și 200, distanța este de 3,6. în schița anterioară, datorită unei erori, s-a omis a se trece această dimensiune.
Pentru ca instanța să verifice eventualele neconcordanțe sau greșeli în raportul de expertiză întocmit de intimat, în condițiile în care acestea sunt săvârșite cu intenție, s-a constatat necesar să fie confruntate expertiza efectuată de expert cu schițele și actul de proprietate al petentului, pentru terenul în litigiu, astfel putându-se stabili dacă și în ce mod intimatul, prin faptele sale i-a cauzat petentului o vătămare a intereselor sale legale.
Ori, petentul nu a depus la dosar nici un act de proprietate și eventual schițe cadastrale anexă pentru terenul identificat de expert, situat în orașului Tg. N, - -.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că soluția adoptată în dosarul de urmărire penală nr.1107/P/2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. N, este legală și temeinică, nu se impune a fi desființată și în consecință.
Prin sentința penală nr. 121 din 20.03.2008 a Judecătoriei Tg. N, în baza art. 278 ind.1 lit."a" Cod procedură penală, a fost respinsă plângerea formulată de petentul, domiciliat în orașul Tg N,-, județul N în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în orașul Tg N, str. - -, -.5,.27, județul N, împotriva rezoluțiilor nr.727/II-2/2007 din 01.11.2007 și nr.1107/P/2007 din 05.09.2007, date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg N, în dosarul de urmărire penală nr.1107/P/2007.
S-au menținut rezoluțiile date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg N în dosarul de urmărire penală nr.1107/P/2007.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 15 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul invocând următoarele motive.
Fapta de abuz în serviciu pentru care a făcut plângere împotriva expertului - se poate stabili în cauză numai prin analiza configurației schițelor anexă la raportul de expertiză, din care rezultă că acesta nu a respectat documentația cadastrală pe latura cu dimensiunea de 21,09.
Cu toate că există diferențe de suprafață între toate schițele care s-au întocmit pentru aceiași suprafață de teren organele de cercetare penală și instanța de fond nu au fost preocupate să stabilească vinovăția intimatului pentru prejudiciul care i-a fost adus prin modul în care a fost efectuată lucrarea de expertiză.
Însăși prin completarea la raportul de contraexpertiză, intimatul - a precizat că la verificări s-a constatat o diferență de 3,60m.p., pe latura terenului învecinată cu.
Analizând motivele de recurs invocate și examinând sentința atacată în raport cu probatoriul administrat în cauză, conform dispozițiilor art. 385/14 Cod procedură penală se constată ca fiind legală și temeinică sentința penală nr. 121 din 20.03.2008 a Judecătoriei Tg.
Față de probele administrate in cauză în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, sub aspectul laturii obiective.
Prin lucrarea de expertiză tehnică topocadastrală efectuată, expertul a avut obligația să prezinte situația reală a unor suprafețe de teren cu privire la amplasament și vecinătăți.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de intimatul - expert tehnic - (8 ), instanța a reținut că suprafața totală de teren în litigiu este de 8.405 mp. având un minus de 72. față de cât a măsurat expertul, în cartea funciară fiind intabulată suprafața de 8.477 mp. de către moștenitorii defunctului. În prezent, proprietarii terenului în suprafață de 8.477. fiind și, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2614/2001.
Diferența în minus de 72. față de cea măsurată de expertul, se explică prin folosirea unui aparat cu o precizie mai mare, această diferență încadrându-se în toleranța de măsurători, în condițiile în care terenul are un contur neregulat și este în.
De asemenea, prin completarea la raportul de expertiză (7 ), intimatul a înlăturat omisiunea sesizată de petent, intimatul menționând că între punctele 126 și 200, distanța este de 3,6. și în schița anterioară, s-a omis a se trece această dimensiune datorită unei erori materiale.
Instanța de fond a solicitat petentului să prezinte în cercetarea judecătorească orice alte înscrisuri sau schițe anexe pentru confruntarea acestora cu concluziile expertizei întocmite de intimat, însă, petentul nu a depus la dosar nici un act de proprietate și eventual schițe cadastrale anexă pentru terenul identificat de expert, situat în orașului Tg. N, - -. De asemenea, schițele prezentate de petent în instanța de recurs se află la dosarul instanței de fond și au format obiectul analizei cu privire la fondul cauzei.
Rezultă din analiza acestor împrejurări, că se exclude în mod clar reaua credință a intimatului în raport cu diferențele de suprafață la care face referire petentul în motivele de recurs, element constitutiv al infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, care nu se poate prezuma ci trebuie stabilit în sarcina intimatului în baza probelor care s-au administrat.
În consecință, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca fiind nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 121 din 20.03.2008 a Judecătoriei Tg.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs, petentul, pentru netemeinicie.
Analizând din oficiu decizia penală recurată, inclusiv sub aspectul admisibilității exercitării căii de atac a recursului, Curtea constată că recursul declarat de petentul, este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Fiind o cale ordinară de atac, recursul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătorești penale nedefinitive. Cum în legislația noastră actuală recursul este reglementat și ca singura cale de atac ordinară, dar și ca a doua cale de atac, după apel, pot fi atacate cu recurs atât hotărârile pronunțateîn primă instanță, cât și cele în apel. Această regulă decurge din art. 385/1 pr. pen. alin.1 lit. a - d și f pe de o parte, care se referă la hotărârile instanței de apel și lit.e, pe de altă parte, care se referă la hotărârile instanței de apel.
În aceste condiții, este lipsit de efecte recursul exercitatîn afara cadrului legal care îl autorizează, ca urmare a intervenției sancțiunii procesuale a inadmisibilității. Un recurs declarat împotriva unei hotărâri pe care legea a exclus - o de la calea de atac a recursului este inadmisibil, fiind contrar legii, lipsindu - l de efectul de a promova controlul judiciar al instanței de recurs. Inadmisibilitatea atrage nulitatea declarației de recurs făcută contrar legii și interzicerea de a mai fi făcută o nouă declarație de recurs. De aceea, recursul inadmisibil este respins de instanța de recurs și nu anulat, iar hotărârea de respingere are autoritate de lucru judecat pentru orice altă reiterare a unui recurs de același fel.
Se încadrează în această categorie, adică a declarării recursului în condiții neprevăzute de lege, cazul în care există autoritate de lucru judecat cu privire la dreptul de recurs exercitat de una dintre părți, cum este cazul recursului pendinte.
Când recursul unei părți împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins de instanța de recurs, devine inadmisibil orice alt recurs declarat de aceeași parte împotriva aceleași decizii, la judecarea acestuia opunându-se autoritatea de lucru judecat a deciziei de respingere a recursului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385 pct.1 lit. a Cod procedură penală, va fi respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul- petent.
În conformitate cu prevederile art.192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - petent,împotriva deciziei penale nr.412/R din data de 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul petent să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tenored. - - 2 ex.
22.01.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
