Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 306/R/2008
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției,
JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent, domiciliat în O,-, -N 28,.3, jud.B, împotriva deciziei penale nr. 799/R din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut sentința penală nr.1318 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform art.278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul recurent personal, asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 1455 din 07.03.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor, avocat av., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, în reprezentarea intimatului - lipsă, avocat, în reprezentarea intimaților, - toți lipsă, în baza împuternicirii avocațiale de substituire de la dosar.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, pune în discuția părților inadmisibilitatea exercitării acestei căi de atac.
Avocatul petentului recurent solicită a se dispune respingerea excepției, arată că la termenul de judecată din 20 martie 2008 solicitat recalificarea cererii formulate din recurs în calea extraordinară a contestației în anulare.
Avocatul intimaților arată că recursul este inadmisibil. Solicită a se respinge cererea privind recalificarea cererii.
Reprezentantul parchetului arată că recursul este inadmisibil, Tribunalul Bihor pronunțând în recurs o hotărâre în cauză. Cu privire la recalificarea cererii, arată că nu se opune la admiterea acesteia.
Instanța, respinge cererea de recalificare a cererii de recurs, petentul având posibilitatea să formuleze o altă cerere.
Avocatul petentului recurent solicită a se dispune admiterea contestației în anulare, anularea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor.
Avocatul intimaților arată că recursul este inadmisibil și solicită a fi respins ca atare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind inadmisibil.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1318 din 1.10.2007, pronunțată de Jud.O, s-au hotărât următoarele:
In baza art. 2781alin. 8 lit. a C.P.P. a fost respinsă plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 16.03.2007-dosar 121/II.2/2007 și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 04.01.2005-dosar 2091/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, care au fost menținute ca temeinice și legale.
In baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 alin. 6.C.P.P. a fost obligat petentul la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat, în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 29.03.2005, petentul a formulat o plângere penală împotriva intimaților, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a penal, tulburare de posesie prev. și ped. de art. 220 alin. 1,2 și 3. penal și lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin. 2. penal.
Ca stare de fapt, petentul a arătat că în data de 29.03.2005, cei 5 intimați au pătruns fără drept pe un teren proprietatea sa, de unde au sustras elemente de beton dintr-un, iar la încercarea petentului de a-i opri, a fost lovit de către intimatul, primarul com. de C, fiindu-i cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că prin hotărârea nr. 14/31.01.2005 a Consiliului local al com. de C s-a aprobat valorificarea prin vânzare la licitație publică mai multe bunuri aparținând patrimoniului privat al comunei, printre acestea aflându-se și un de suprafață, cu nr. de inventar 1019, care a fost cumpărat de către intimatul -, astfel cum rezultă din procesul verbal de licitație din data de 15.03.2005. În baza unei înțelegeri cu cumpărătorul, intimatul s-a deplasat în data de 29.03.2005 la silozul menționat, însoțit fiind de intimații, și, precum și de intimatul care, după ce le-a indicat locul în care se află silozul, s-a retras la sediul primăriei.
În timp ce intimații dezmembrau plăcile din beton care alcătuiau silozul, la fața locului a sosit petentul, acre a afirmat că terenul și silozul situat pe acesta sunt proprietatea sa, solicitându-le făptuitorilor să părăsească proprietatea. Față de această împrejurare, intimatul s-a deplasat la sediul primăriei pentru a-i aduce la cunoștință primarului noua situație, acesta din urmă deplasându-se la fața locului, unde a avut o discuție cu petentul, în care acesta din urmă a invocat calitatea sa de proprietar asupra terenului și silozului amplasat pe acesta.
În vederea verificării susținerilor petentului, intimatul s-a reîntors la sediul primăriei pentru a verifica realitatea privind dreptul de proprietate asupra celor 2 imobile.
Urmare a situației ivite, intimații, și au părăsit locul, fără a lua vreun bun.
Prin rezoluția din 04.01.2007 - dosar 2091/P/2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa dispus neînceperea urmăririi penale fața de cei 5 intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a penal și tulburare de posesie prev. și ped. de art. 220 alin. 1, 2 și 3. penal, în temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. d și C.P.P. a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 1. penal față de.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că intimatul nu a cunoscut împrejurarea că terenul pe care se află silozul aparține petentului, această împrejurare fiindu-i confirmată doar după ce a obținut un extras CF, acesta declarând totodată că în urma consultării actelor primăriei nu a identificat nici un proces verbal care să ateste cumpărarea de către petent a terenului respectiv, intentând în acest sens și o acțiune de revendicare imobiliară. În susținerea acestei convingeri proprii, intimatul a depus la dosar Hotărârea nr. 29/11.10.1996 a Consiliului local al com. de C, în care se arată că terenurile aferente construcțiilor vândute la licitație se concesionează, astfel că petentul nu putea dobândi proprietatea terenului.
La solicitarea petentului au fost audiate, în calitate de martori, mai multe persoane care au declarat, fie că nu au participat la evenimentele din 29.03.2005, fie că nu au văzut acte de violență din partea cuiva.
Fața de cele de mai sus s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a penal sub aspectul laturii obiective, întrucât în cauză petentul reclamă sustragerea unor elemente de beton dintr-un, care era însă proprietatea intimatului -, astfel cum rezultă din procesul verbal de licitație din data de 15.03.2005, nefiind astfel întrunite cerințele privind obiectul material al infracțiunii, respectiv ca acesta să se afle în posesia sau detenția legală a unei persoane. Acționând cu acordul proprietarului, nu se poate reține în sarcina făptuitorilor că aceștia ar fi cunoscut și urmărit să-și însușească pe nedrept bunuri.
În ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie prev. și ped. de art. 220 alin. 1, 2 și 3. penal s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective, nici unul dintre intimați necunoscând situația juridică a terenului, respectiv că este în proprietatea petentului, iar la intervenția acestuia au părăsit terenul, fără a realiza astfel acte de ocupare în sensul normei penale de incriminare, aceștia acționând cu convingerea de bună credință, că în numele proprietarului -, exercită acte de dispoziție cu privire la.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, care prin rezoluția din 16.03.2007 - dosar 121/II.2/2007, a respins plângerea ca neîntemeiată.
Procedând la verificarea rezoluțiilor atacate, instanța reține că acestea sunt temeinice și legale, starea de fapt fiind corect reținută, iar incidența în cauză a disp. art. 10 lit. d C.P.P. în cazul celor 2 infracțiuni reclamate, fiind just apreciată. Astfel din probele administrate în cauză rezultă că numitul a achiziționat la licitația publică un, pentru demontarea căruia s-au deplasat la fața locului cei 5 intimați, primul, doar pentru a indica despre care este vorba, care au scos din pământ mai multe elemente din beton, care compuneau silozul, având convingerea că acesta aparține cumpărătorului, bunuri pe care nu și le-au însușit, lăsându-le chiar acolo, după ce petentul a invocat dreptul de proprietate asupra acestora. În mod corect s-a apreciat astfel că intimații nu au avut intenția de a-și însuși vreun bun aparținând altcuiva, silozul fiind proprietatea cumpărătorului, astfel că sub aspectul laturii obiective și subiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, intimații neînsușindu-și vreun bun al petentului.
Soluția parchetului, s-a apreciat de prima instanță că este corectă și în ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie, intimații neefectuând acte de ocupare a terenului părții vătămate, ei acționând cu convingerea că exercită acte de dispoziție în numele proprietarului, astfel că nici sub aspectul acestei infracțiuni nu sunt întrunite elementele constitutive.
Față de acestea, având în vedere că prin cele 2 rezoluții atacate nu s-a adus nici o atingere intereselor legitime ale petentului, în baza art. 2781alin. 8 lit. a C.P.P. a fost respinsă plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 16.03.2007-dosar 121/II.2/2007 și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 04.01.2005-dosar 2091/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, care au fost menținute ca temeinice și legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs petentul solicitând desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală iar în rejudecarea cauzei admiterea plângerii sale motivând că terenul în discuție este proprietatea sa, aspect dovedit cu cele 3 hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Prin decizia penală nr. 799/R din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat recursul penal declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.1318 din 01.10.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul, obligând pe recurent să plătească statului suma de 150 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
A fost obligat recurentul în favoarea intimatului la plata cheltuielilor judiciare făcute de acesta în recurs în cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 385/6 C.P.P. a reținut că acesta este nefondat și l-a respins ca atare în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b
C.P.P.Tribunalul a considerat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta reținând în mod corect că nu se poate stabili nici o vinovăție în sarcina intimatului, în condițiile în care terenul în discuție avea o situație de CF necunoscută acestuia, iar apoi dărâmarea silozului supra edificat pe acesta avea la bază o hotărâre a consiliului local prin care se constata că această construcție a fost vândută prin licitație publică și totodată că terenul aferent acesteia se concesiona. Instanța de fond a reținut de asemenea corect că în speța de față nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt reclamate întrucât există înscrisuri la dosar, care demonstrează că silozul dezmembrat de intimați a fost cumpărat de către conform procesului verbal de licitație din data de 15.03.2005. este la fel de justă aprecierea făcută de instanța de fond în sensul că nu subzistă nici infracțiunea prev. de art. 220.pen.aceasta fiind deopotrivă lipsită de latura obiectivă și subiectivă, întrucât intimații nu au cunoscut împrejurarea că terenul în discuție s-ar afla în proprietatea petentului iar apoi în momentul în care petentul le-a făcut cunoscut acest lucru au încetat orice act vizând acest teren.
Față de considerentele arătate, instanța de fond a respins în mod corect plângerea petentului și a menținut rezoluțiile atacate.
În baza art.192 al.2 C.P.P. fiind în culpă procesuală, a fost obligat recurentul să plătească statului suma de 150 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
A fost obligat recurentul în favoarea intimatului la plata cheltuielilor judiciare făcute de acesta în recurs în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei decizii petentul a declarat prezentul recurs, recurs ce urmează a fi respins ca inadmisibil, conform dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului și a intimaților făptuitori.
Este adevărat că petentul a solicitat modificarea căii sale de atac din recurs în contestație în anulare sau revizuire la primul termen de judecată fără însă a-și schimba și motivele invocate, ceea ce duce la concluzia că, de fapt acesta încearcă în orice fel modificarea unei hotărâri definitive, petentul având posibilitatea de a introduce una din căile de atac extraordinare la care a făcut referire printr-o nouă cerere adresată organului competent, respectiv Tribunalul Bihor în cazul contestației în anulare sau Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în caz de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit."a" Cod procedură penală,
Respinge ca inadmisibil recursul penal declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.799/R din 14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs și suma de câte 40 lei cu același titlu în favoarea intimaților, și.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - N/02.06.2008
Judec. recurs - V- M-
Judec. fond - C
Tehnodact. 2 ex./02.06.2008,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Pantea Nistor, Munteanu Traian
