Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 303/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 303/R/2008
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției,
JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în sat, nr. 39, Județ S M, împotriva deciziei penale nr. 59/Ap din 20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, decizie prin care s-a menținut sentința penală nr. 1778 din 16.10.2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul recurent fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o alcoolemie peste limita legală, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 38 din 09 mai 2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Avocatul inculpatului recurent depune la dosar acte de stare civilă.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală cu art. 18 ind. 1 Cod penal. În motivarea recursului, arată că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aducând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță. Arată că inculpatul a condus autoturismul în localitatea sa de domiciliu, pe un drum cu circulație foarte redusă și a parcurs doar câteva sute de metri, dorind doar să pornească autoturismul pe care soția sa, care se afla în mașină și avea permis de conducere și nu consumase alcool, nu a reușit să o pornească. Inculpatul a fost sincer și a recunoscut comiterea faptei.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că starea de fapt a fost corect stabilită și raportat la aceasta și la persoana inculpatului, pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.1778/16.10.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art.83 Cod penal și art.74 lit. c Cod penal și art.76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, la pedeapsa de: 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1288/30.06.2004 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsă ce o va executa separat de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 06.03.2007 în jurul orei 17,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, pe DN 1 în localitatea, jud. S M, fiind oprit de organele de poliție rutiere, întrucât nu avea prinse luminile de întâlnire.
Fiind testat cu aparatul etilotest s-a constatat că inculpatul prezenta 0,94 mg./l alcool pur în aer expirat, astfel că a fost condus la Spitalul Județean S M, unde s-au recoltat probe biologice.
Din buletinul de analiză toxicologică nr.242/07.03.2007 emis de SMr ezultă că la ora 17,55 inculpatul avea o alcoolemie de 1,85 g%, fără să se recolteze proba a doua.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul urmăririi penale și în fața instanței cu ocazia audierii, recunoscând că a consumat băuturi alcoolice.
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. si ped. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002, republicată cu aplic.art.37 lit.a Cod penal și art.83 Cod penal
Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa a fost deplin dovedită cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.242/07.03.2007 emis de SMr ezultă că la ora 17,55 avea alcoolemia 1,85 g%, fără să se recolteze proba a doua.
Reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, și făcând aplicarea disp.art.74 lit.c și art.76 lit. Cod penal pentru motivele arătate mai sus, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, chiar în condițiile în care este cunoscut faptul că acest gen de infracțiune este o infracțiune de pericol și nu una de rezultat, adică pedeapsa de 6 luni închisoare.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului, instanța de fond a reținut că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei în baza art.79 alin.1 din OUG nr.195/2002, prin sentința penală nr.1288/30.06.2004 a Judecătoriei Satu Mare, acesta fiind condamnat pentru același gen de infracțiuni, astfel fiind aplicabile disp.art.37 lit.a Cod penal, fiind în situația ca după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, la pedeapsa închisorii mai M de 6 luni, inculpatul a săvârșit din nou cu intenție infracțiuni, înainte de începerea executării pedepsei.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1288/30.06.2004 a Judecătoriei Satu Mare, întrucât a fapta a fost săvârșită în termenul de încercare de 3 ani, pedeapsă ce o va executa separat de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Raportat la condamnarea inculpatului, văzând dispozițiile art.191 alin.1 Cod de procedură penală instanța de fond l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri in termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând in cadrul motivelor de apel expuse oral aplicarea disp.art.18 indic.1 pen. respectiv aplicarea unei amenzi administrative dat fiind faptul ca a condus pe o distanta foarte si mai avea foarte puțin, respect doar doua luni pana la împlinirea termenului de încercare.
Prin decizia penală nr. 59/Ap din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat, fiul lui și, ns. la 01.10.1975, în loc., jud. S M, CNP -,. în, sat,-, jud. S M, împotriva sentinței penale nr.1778/16.10.2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Mare, raportat la faptul că inculpatul nu este la prima abatere penală, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal si art. 83 Cod penal, fapta a fost săvârșita in termenul de încercare de 3 ani stabilit prin nr.1288/30.06.2004 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsa aplicata de 6 luni închisoare este considerata ca fiind o pedeapsa legala si temeinica, iar atitudinea sincera a inculpatului apelant si faptul ca a condus doar pe o distanta si mai avea doua luni pana la împlinirea termenului de încercare, nu este in măsură sa înlăture gradul de pericol social al faptei săvârșite, cu atât mai mult cu cat a fost condamnat anterior tot pentru săvârșirea faptei prev. de art.79 alin.1 din OUG 195/2002 si atunci a beneficiat de legii, in sensul ca i s-a aplicat o pedeapsa a cărei executare a fost suspendată condiționat.
Instanța de apel nu a reținut că fapta săvârsită nu prezintă gradul de pericol social al faptei in condițiile in care inculpatul-apelant avea la data săvârșirii, o alcoolemie foarte M, respectiv 1,85 gr.% si este adevărat ca a condus o distanta, dar acest fapt s-a datorat opririi lui de către organele de Politie.
Instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului a ținut cont de atitudinea sincera de recunoaștere a faptei, si i-a aplicat inculpatului o pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
In raport de considerentele mai sus expuse, instanța de apel apreciind hotărârea primei instante ca fiind legala si temeinica a mentinut-o în întregime, cu consecința respingerii ca nefondat a apelului declarat in cauza.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor date și achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 din Cod procedură penală cu referire la art. 18/1 Cod penal, cu motivarea că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aducând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță. Inculpatul a arătat că a condus autoturismul doar câteva sute de metri, pe un drum cu circulație foarte redusă, deoarece soția acestuia nu a putut să-l pornească.
Examinând hotărârile atacate prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, conform art. 385/14 și art. 385/6 alin. 2 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prev. de art. 385/9 din același cod, curtea constată că acestea sunt legale și temeinice iar recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, și va fi respins ca atare, potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Potrivit art. 18/1 din Codul penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform aliniatului 2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Analizând toate aceste elemente, se constată că fapta ce constituie obiectul prezentei cauze prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Față de împrejurările și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de urmarea produsă și care s-ar fi putut produce, pentru că este evident că inculpatul și-a dat seama că pune în circulație un autoturism fiind sub influența băuturilor alcoolice, și chiar dacă nu a urmărit crearea unei stări de pericol a acceptat eventualitatea producerii lui, de persoana și conduita inculpatului concretizată de fișa de cazier judiciar aflată la fila 19 din dosarul de urmărire penală, din care rezultă că acesta a perseverat în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, prezenta faptă fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce probează perseverența sa infracțională și predilecția pentru săvârșirea infracțiunilor de același gen cât și faptul că executarea pedepsei anterioare nu a atins în persoana inculpatului rolul educativ și preventiv în considerarea căreia a fost aplicată, pedeapsa aplicată de prima instanță este corespunzătoare gravității faptei comise și periculozității sociale a acesteia și în măsură să atingă scopul preventiv și educativ atribuit de lege.
Fapta anterioară sancționată penal, dă consistență gradului de pericol social ridicat pe care-l prezintă infracțiunea dedusă judecății, în sensul că perseverența inculpatului în săvârșirea lor dovedește o totală ignorare a clemenței ce i s-a acordat, dar și faptul că sancțiunea anterioară cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal ce i s-a aplicat inculpatului, nu și-a atins nici pe departe scopul educativ scontat.
Așadar, fapta inculpatului dovedește un pericol social ridicat și numai aplicarea unei pedepse este în măsură să dea eficiență scopului pedepsei înscris în art. 52 din Cod penal.
Prin urmare, curtea contată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice și va respinge în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. " b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 59/A din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie - /28.05.2008
Jud. apel - -
Jud. fond -
Tehnodact. 2 ex./28.05.2008,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Pantea Nistor, Munteanu Traian
