Furtul (art.208 cod penal). Decizia 94/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.94
Ședința publică de la 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25 martie 1962, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.303 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.2010 din 24 octombrie 2008 a Judecătoriei Ploiești.
S-a menținut starea de arest a inculpatului s-a dedus durata arestării preventive începând cu data de 6 august 2008 la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Prin sentința penală nr. 2010 din 24 octombrie 2008 a Judecătoriei Ploieștia fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.03.1962 în P, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 - 209, alin.1, lit.e, Cod Penal, faptă din 06 august 2008.
S-au aplicat disp.art. 71 și 64.Cod Penal, iar în baza art. 350.C.P.P. s-a menținut stare de arest a inculpatului din care în baza art.88 s Cod Penal-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 06.08.2008 la zi.
În latură civilă, potrivit art.346 rap. la art.14 s C.P.P.-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În baza art. 191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.348/2009 depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, cu acordul instanței a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri prealabile de formulat în cauză. Depune la dosar un memoriu formulat de inculpat în scris pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, luând act de decarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător ales al recurentul inculpat, precizează că acesta înțelege să critice atât decizia pronunțată de tribunal cât și sentința de fond pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanțele nu au avut în vedere că din întregul material probator administrat în cauză din care rezultă cu certitudine că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii deduse judecății.
Însă, arată că recurentul, prezent personal în ședința de astăzi, declară că înțelege să recunoască săvârșirea infracțiunii de furt pentru care a fost condamnat de instanța de fond și că regretă sincer comiterea acesteia.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și redozarea pedepsei de 4 ani închisoare stabilită, aceasta fiind prea mare raportat la împrejurărilor comiterii faptei și persoana inculpatului, care are probleme de sănătate și este singurul întreținător de familie.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria Ploiești, orientată spre minimul special, este corectă și just individualizată, față de infracțiunea comisă, respectiv furt calificat și în stare de recidivă, vinovăția fiind reținută pe baza declarațiilor părții vătămate și a martorilor audiați în cauză.
Față de acestea, solicită respingerea recursului ca nefondat și computarea din pedeapsă a duratei reținerii și arestării preventive de la 6 august 2008 la zi.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, arată că a greșit comițând fapta, solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2010 din 24 octombrie 2008 a Judecătoriei Ploieștis -a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 25 martie 1962 în mun. P, jud.P, cu același domiciliu,-,.17A,.2,.29, jud.P, cetățean român, căsătorit, fără ocupație, absolvent 8 clase, stagiu militar nesatisfăcut, recidivist), în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.-1-art.209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 lit.b) cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.71 cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b) cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a menținut starea de arest iar conform art.88 cod penal s-a computat deținerea începând cu data de 6 august 2008, la zi.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 6 august 2008, în jurul orelor 1345, în timp ce se afla în Centrale din P, inculpatul a sustras un telefon mobil marca Nokia, din geanta părții vătămate.
Prejudiciul în sumă de 200lei, produs avutului particular, a fost recuperat prin restituirea bunului însușit fără drept, urmare intervenției oportune a martorului, angajat al poliției comunitare.
Starea de recidivă s-a constatat față de pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2488/2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.158/2002 a Curții de Apel Ploiești, considerată executată la data de 1 martie 2006.
Sentința primei instanțe s-a confirmat prin decizia penală nr.303 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Prahova, respingându-se ca nefondat apelul exercitat de inculpatul, vizând exonerarea de răspundere penală conform art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.c) cod proc. penală.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, care revenind asupra poziției procesuale adoptate la gradele de jurisdicție anterioare, a criticat soluția exclusiv sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, susținând că scopul acesteia poate fi atins prin redozarea la limita minimă specială.
S-a motivat că într-adevăr a săvârșit fapta stabilită în sarcină, dar a înțeles să conteste vinovăția sfătuit fiind de avocatul pe care l-a consultat în cursul urmăririi penale, că regretă încălcarea legii, are probleme de sănătate și este singurul întreținător al familiei sale.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivul de reformare invocat, ce constituie cazul de recurs prev. de art.3859alin.1 pct.14 cod proc. penală, precum și din oficiu în limitele alin.3 și art.3858din același cod, rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului s-au stabilit corect, găsindu-și corespondent în probele administrate, ce au fost complet analizate și just apreciate.
Într-adevăr, în cursul procesului penal acesta a avut o conduită oscilantă față de infracțiunea dedusă judecății, apărându-se constant că ar fi intrat în posesia bunului cu intenția de restituire, în condițiile perceperii căderii acestuia din geanta părții vătămate, ridicându-l de pe platoul Centrale din
Prin declarațiile martorilor și, prezenți la locul faptei, care au contribuit la imobilizarea acestuia și recuperarea telefonului mobil, se confirmă plângerea părții vătămate că în realitate la data de 6 august 2008, profitând de aglomerația creată la unul din standurile pentru valorificarea pepenilor, recurentul și-a introdus mâna în geanta purtată pe umăr, sustrăgându-i telefonul mobil, actele materiale fiind percepute direct de aceasta.
Mijloacele de probă expuse, specifice descoperirii infracțiunilor săvârșite în locuri publice, coroborate cu procesele verbale încheiate de poliție cu ocazia constatării flagrantului și recunoașterii după fotografie a făptuitorului, justifică concluzia instanțelor anterioare privind întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat, iar condamnarea recurentului conform art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e cod penal, este legală.
Încadrarea juridică este legală, atâta timp cât fapta a fost comisă în loc public și mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare pentru pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2488/2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.158/2002 a Curții de Apel Ploiești, deci în stare de recidivă postexecutorie, (arestat la 1 martie 2001 și liberat condiționat la 3 august 2004).
Și pedeapsa de 4 ani închisoare este dreaptă, criteriile de individualizare înscrise sub art.72 cod penal respectându-se întocmai.
Este știut că potrivit acestor dispoziții legale în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, la stabilirea pedepsei judiciare instanțele sunt obligate să țină seama nu numai de cuantumul prejudiciului produs avutului particular, dar în egală măsură și de gravitatea concretă a faptei, determinată prin modalitatea de operare și antecedența penală a făptuitorului.
Împrejurarea că la data de 6 august 2008 recurentul și-a însușit un telefon mobil în valoare de 200 lei, că este singurul întreținător al familiei și are probleme de sănătate, suferind o fractură cominutivă la gamba, urmare unui accident de circulație, sunt elemente ce au primit suficientă eficiență juridică la dozarea întinderii sancțiunii, orientată în imediata apropiere a limitei minime speciale prevăzută de art.209 alin.1 cod penal, care pedepsește furtul calificat cu închisoare de până la 15 ani și fără a se ține seama de incidența disp. art.39 cod penal.
În concret, prin modalitatea de operare și persoana sa, infracțiunea comisă prezintă o gravitate ridicată, deoarece acesta nu realizează venituri din muncă, a acționat asupra unei persoane fizice într-o piață publică din centrul municipiului P, în prezența unui angajat al poliției comunitare, ceea ce denotă temeritate de excepție în încălcarea legii penale.
Pe de altă parte, până la vârsta de 46 de ani el a suferit alte patru condamnări privative de libertate ( totalizând 14 ani închisoare), vizând asigurarea ordinii publice, persoana și patrimoniul acesteia, ocrotite prin art.321 alin.2, art.180 alin.2, art.208-209 lit.a și e, cu aplic. art.75 lit.c cod penal, reluând ciclul infracțional la numai doi ani după considerarea executată a pedepsei de 5 ani închisoare ce a atras reținerea dispozițiilor art.37 lit.b cod penal.
Prin urmare, chiar dacă la al treilea grad de jurisdicție inculpatul și-a reconsiderat atitudinea procesuală, raportat la probele directe administrate în cauză, Curtea apreciază că nu există temei legal pentru reducerea cuantumului pedepsei, durata de 4 ani închisoare impunându-se ca necesară atât pentru prezervarea ordinii publice și supunerea acestuia la măsuri de reeducare în mediul instituționalizat penitenciar.
Față de cele ce preced, recursul declarat se privește ca nefondat și va fi respins în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, iar inculpatul urmează să fie obligat la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Întrucât în prezenta cauză el a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, conform art.88 cod penal se va computa din durata pedepsei de executat deținerea începând cu data de 6 august 2008, conform ordonanței de reținere emisă de Poliția municipiului P și respectiv mandatului de arestare preventivă nr.56/U/2008 al Judecătoriei Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.303 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.2010 din 24 octombrie 2008 a Judecătoriei Ploiești, ca nefondat.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă conform ordonanței de reținere emisă de Poliția municipiului P și respectiv mandatului de arestare preventivă nr.56/U/2008 al Judecătoriei Ploiești, începând cu data de 6 august 2008, la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 240 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./13 februarie 2009
. fond --Jud. P
Jud. fond
. apel - Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
