Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 346/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 346/R/2008
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președintele secției,
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent, domiciliat în, nr. 98, împotriva sentinței penale nr. 6 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform art. 278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul recurent, intimatul și a lipsit intimatul.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Petentul recurent depune la dosar copia certificatului medico legal nr. 2058/Ia/813 din 06.07.2007, copia certificatului medico legal nr. 680/Ia/237 din 14 aprilie 2008 și completare la certificatul medico legal nr. 520/Ia/176 din 22 februarie 2008 emise de Serviciul de Medicină Legală B și note de ședință.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Petentul recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii recurate, și a se dispune condamnarea intimaților pentru motivele arătate în plângere, a fi obligați la daune morale în sumă de 20.000 lei.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a trimis cauza privind pe inculpații. com., sat, nr. 106, jud. B și. loc. Aleșd,-, jud. B, la Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor, in vederea începerii urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat că prin plângerea înregistrată la data de 10.08.2005, sub dosar nr.4206/2005, petentul a solicitat desființarea rezoluției din 11.07.2005 a primului procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, motivând că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.26 rap. la art.288 al.1 Cod penal și art.291 Cod penal, și față de intimatul, pentru comiterea infracțiunii prev.de art.257 Cod penal, precum și cea de scoatere de sub urmărire penală a intimatului pentru infracțiunile prev. de art.288 al.1Cod penal și art.215 al.2 și 3 Cod penal, este nelegală și netemeinică, în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză rezultă că faptele reclamate există.
Sub aspectul stării de fapt, petentul a arătat că într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Aleșd, intimatul a depus un certificat medical, din cuprinsul căruia rezulta că, în urma unei agresiuni comise de petent, ar fi suferit leziuni vindecabile în 13 zile de îngrijiri medicale, iar în baza acestui act medico-legal, petentul ar fi fost condamnat de către Judecătoria Aleșd la plata unei amenzi penale de 6.000.000 ROL. Observând însă că certificatul medico-legal prezentat de prezintă ștersături în zona rubricii privind zilele de îngrijiri medicale, precum și față de împrejurarea că acesta a refuzat să prezinte originalul certificatului, petentul a depus un denunț penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, în legătură cu aceste aspecte.
Printr-o ordonanță, dată în dosarul nr.624/2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd a constatat că falsificarea certificatului a fost comisă de către numitul, persoană care i-a promis intimatului că prin intermediul unor cunoștințe de ale sale, va putea obține majorarea zilelor de îngrijiri medicale.
Ulterior, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin ordonanța din 1.06.2005, s-a dispus de către Parchet scoaterea de sub urmărire penală a numitului pentru infracțiunile prev.de art.288 al.1 și Cod Penal art.215 al.2,3 și Cod Penal aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ și neînceperea urmăririi penale față de aceleași intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.257 Cod Penal, precum și neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.26 rap.la art.288 al.1 și Cod Penal art.291
Cod PenalPrin sentința penală nr.33/29.11.2005, a Tribunalului Bihor, a fost respinsă plângerea formulată de către petentul împotriva rezoluției din 11.07.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, dată în dosar nr. 205/VIII.1/2005, apreciindu-se că soluțiile date de procuror sunt legale și temeinice, bazate pe administrarea unei probațiuni pertinente.
Prin decizia penală nr. 63/R/26.01.2006, a Curții de APEL ORADEA, a fost admis recursul declarat de petentul recurent, împotriva sentinței penale nr.33/29.11.2005 a Tribunalului Bihor, pe care a casat-o și a dispus rejudecarea cauzei de aceeași instanță, apreciindu-se că materialul probator existent în cauză nu justifică soluția pronunțată de Parchet cu privire la făptuitorul, acesta fiind suficient pentru judecarea pe fond a cauzei.
Tribunalul Bihor, fiind din nou investit cu soluționarea acestei cauze, prin sentința penală nr.28/28.09.2006, și-a declinat competența de soluționare a plângerii petentului în favoarea Judecătoriei Oradea.
Judecătoria Oradea, prin sentința penală nr.2136/2006, admițând excepția necompetenței teritoriale, și-a declinat competența de soluționare a plângerii petentului în favoarea Judecătoriei Aleșd.
Judecătoria Aleșd, prin sentința penală nr.14/9.03.2006, și-a declinat din nou competența de soluționare a plângerii petentului în favoarea Tribunalului Bihor.
Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr.5/23.03.2007, și-a declinat din nou competența de soluționare a plângerii petentului în favoarea Judecătoriei Aleșd și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de APEL ORADEA, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Curtea de APEL ORADEA, prin sentința penală nr.35/P/2007, a stabilit competența de soluționare a plângerii petentului în favoarea Tribunalului Bihor.
Ca urmare, prin încheierea penală din 21 septembrie 2007 Tribunalului Bihor, s-a admis plângerea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimații și și a fost desființată ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 1.06.2005, dată în dosar nr.162/P/2005 și menținută prin rezoluția din 11 iulie 2005 prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.
Prin decizia nr.48/4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că "în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prev.de art.278/1 al.8 lit.c Cod procedură penală ".
Pentru a se pronunța astfel, s-a apreciat că admiterea plângerii, desființarea rezoluției sau ordonanței și reținerea cauzei spre judecare este condiționată de existența la dosar a unor probe suficiente, așa cum rezultă expres din formularea art.2781alin.8 lit.c din Codul d e procedură penală. Prin urmare, suficiența probelor este în legătură directă cu posibilitatea judecării cauzei, respectiv au fost strânse probe care să furnizeze acele informații a căror analiză și valorificare să permită fundamentarea concluziei organului judiciar cu privire la existența sau inexistența faptei, atât din punct de vedere obiectiv, cât și al naturii infracționale, identificarea autorului acesteia și stabilirea existenței sau nu a răspunderii penale a acestuia.
Aceasta semnifică faptul că probele existente pot fundamenta exercitarea acțiunii penale ca instituție juridică prin care este adus în fața instanței raportul conflictual de drept penal în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.
Or, strângerea probelor în scopul menționat nu poate avea loc decât în cadrul unei urmăriri penale, așa cum este prevăzut expres de art.200 din Codul d e procedură penală. Orice alt procedeu ar fi nelegal.
În ipoteza rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale ori a ordonanțelor de clasare faza urmăririi penale lipsește și, în consecință, nu se poate vorbi de probe legal administrate. Singura activitate a organului judiciar în cazul acestor acte o reprezintă instituția actelor premergătoare, prevăzută de art.224 din Codul d e procedură penală. Acestea premerg începutului urmăririi penale și sunt efectuate pentru a fundamenta decizia cu privire la declanșarea sau nu a acestei prime faze a procesului penal.
Faptul că în cadrul actelor premergătoare sunt efectuate anumite activități sau operațiuni care au aparența unor acte procedurale specifice urmăririi penale nu le conferă acestora natura specifică acestei faze a procesului penal.
Ele vor continua să își păstreze caracterul sui-generis de acte premergătoare, de investigații prealabile fără a putea constitui probe în sensul art.63 din Codul d e procedură penală.
În concluzie, sfera de aplicare a dispozițiilor art.2781alin.8 lit.c din Codul d e procedură penală cuprinde numai soluțiile de scoatere de sub urmărire penală și de încetare a procesului penal.
Ori, în prezenta cauză, s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.26 rap.la art.288 al.1 Cod penal și art.291 Cod penal și față de intimatul pentru comiterea infracțiunii prev.de art.257 Cod penal, dar cu toate acestea, instanța a admis plângerea petentei și a reținut cauza pentru judecată. De menționat că într-adevăr, prin aceeași ordonanță, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului pentru infracțiunile prev.de art.288 al.1 și Cod Penal art.215 al.2,3 Cod Penal, dar aceste fapte sunt în strânsă legătură de conexitate cu faptele pentru care nu a fost efectuată urmărirea penală în cauză, astfel încât s-a apreciat că, pentru justa soluționare a cauzei, nu se poate purcede la o disjungere a acesteia. Mai mult, este de observat că din cuprinsul deciziei penale nr.63/R/26.01.2006 a Curții de APEL ORADEA rezultă că există material probator care nu justifică soluția pronunțată de Parchet numai cu privire la făptuitorul, făptuitor față de care, după cum am arătat anterior, s-a dispus numaisoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Ar mai fi de subliniat faptul că, deoarece nu s-a pronunțat încă o soluție pe fondul cauzei, este necesar a se respecta decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B,care este obligatorie din momentul publicării ei în Monitorul Oficial. Altfel, în această cauză, s-ar ajunge la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei, fără a avea efectuată o urmărire penală, adică tocmai ceea ce Înalta Curte de Casație și Justiție Baa rătat că nu este posibil prin decizia mai sus amintită.
Față de acestea, apreciem că se impune trimiterea cauzei privind pe numiții și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în vederea începerii urmăririi penale, respectiv continuării urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care aceștia au fost cercetați.
Cu ocazia începerii urmăririi penale față de cei 2 intimați, urmează să se efectueze următoarele acte (în cadrul urmăririi penale):
- audierea părții vătămate;
- audierea numiților și;
- audierea martorilor a căror depoziție este considerată relevantă pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele;
- administrarea oricăror altor probe care se impun în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință condamnarea intimaților și pentru faptele arătate în plângere și obligarea lor la daune morale în cuantum de 20.000 lei.
Examinând hotărârea recurată prin prisma recursului declarat cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de petent apare ca nefondat și urmează a fi respins în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Curtea, pe baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:
Curtea de APEL ORADEA, prin decizia penală nr. 63/R din 26 ianuarie 2006, admis recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 33 din 29 noiembrie 2005 Tribunalului Bihor și a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță cu motivarea că materialul probator existent în cauză nu justifică soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de parchet cu privire la făptuitorul sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 din Cod penal și art. 291 din același cod, acesta fiind suficient pentru judecarea pe fond a cauzei apreciindu-se plângerea petentului, conform art. 278/1 alin. 9 Cod procedură penală, actul de sesizare al instanței.
Tribunalul Bihor - O, în rejudecare, prin sentința penală nr. 6 din 18 martie 2008 trimis cauza privind pe inculpații și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în vederea începerii urmăririi penale.
Apreciem că această soluție este corectă, având în vedere decizia nr. 48 din 4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii în vederea aplicării și interpretării unitare a dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. c din Codul d e procedură penală, prin care s-a statuat că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278 alin. 8 lit. c din Cod procedură penală.
S-a apreciat că dispozițiile art. 278/1 alin. 8 lit. c din Cod procedură penală sunt inaplicabile actelor de netrimitere în judecată întemeiate exclusiv pe acte premergătoare, plângerile împotriva acestora neputând fi soluționate decât prin adoptarea uneia dintre soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. 8 lit. a sau art. 278/1 alin. 8 lit. b din Cod procedură penală.
În speță, față de decizia penală nr. 63/2006 a Curții de APEL ORADEA și având în vedere decizia nr. 48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care obligă la trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică.
Pentru aceste motive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de petent ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 6 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -, - -
în concediu de odihnă,
semnează președintele
completului, -
-.
Red. decizie - /19.06.2008
Jud. fond -
Tehnodact. 2 ex./19.06.2008,
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Țarcă Gabriela, Pantea Nistor
