Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 491/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 491/R/2008
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent,domiciliat în comuna, sat nr.76, județul B, împotriva sentinței penale nr. 8 din 8 mai 2008 Tribunalului Bihor, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform prevederilor art.278/1 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul lipsă fiind intimatul făptuitor.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra plângerii.
Petentul recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia și drept urmare, desființarea rezoluției dată de procuror ca fiind nelegală, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de petent și menținerea ca legală a hotărârii atacate pe de o parte, iar pe de altă parte, menținerea rezoluțiilor parchetului ca fiind legale și temeinice. În mod legal s-a apreciat că fapta nu există și ca atare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra plângerii penale de față,
În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr.8, pronunțată la data de 8 mai 2008, Tribunalul Bihor, în baza art.278/1 al.8 lit. a Cod de procedură penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul,. în, sat., nr.76 jud. Bh, împotriva rezoluției din 07.12.2007, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar 359/P/2007 și a rezoluției din 28.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar 477/VIII.1/2007 cu privire la făptuitorul, din com., sat, nr.374, jud. B, pe care le-a menținut.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală l-a obligat pe petent la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la prima instanță, petentul a solicitat trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul, șeful postului de poliție pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.250 alin.3 Cod penal, pe motiv că, la data de 12.10.2007 l-ar fi agresat pe petent, care a suferit vătămări corporale ce au necesitat 14 zile de îngrijiri medicale.
Prin rezoluția din 7.12.2007, dată în dosar 359/P/2007 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție în temeiul art.10 lit. a Cod de procedură penală, pe motiv că fapta nu există, din materialul probator rezultând că polițistul a acționat în limite strict regulamentare, necomițând nici un fel de faptă de natură penală sau de altă natură față de numitul, vătămările corporale constatate la acesta fiind produse exclusiv prin accidentări succesive.
Prin rezoluția din 28.01.2008 dată în dosar 477/VIII.1/2007 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihors -a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului, apreciindu-se că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală.
Prin plângerea înregistrată la instanță, petentul critică soluția parchetului pe motiv că nu i s-a încuviințat de către parchet audierea martorilor care să confirme starea de fapt reținută de acesta, iar, pe de altă parte, parchetul a pronunțat o soluție în cauză, deși în aceeași zi, s-a înregistrat de către petent o cerere de recuzare a procurorului.
Din actele de la dosar, instanța a reține în fapt că, la data de 12.10.2007, numitul a avut un incident cu petentul pe motiv că trecând cu mașina pe drumul forestier, s-a întâlnit pe traseu cu trei atelaje, ultimul fiind condus de petentul, acesta din urmă, neînțelegând la fel ca ceilalți să tragă atelajul pentru a face loc mașinii. Deși șoferul mașinii a tras mașina în lături, căruțașul mai sus precizat a dat bice cailor trecând în viteză pe lângă autoturism, manevră în care căruța sa a intrat în coliziune laterală cu acest autoturism, avariindu-l, după care la cca.10 mao prit căruța. Din declarația numitului reiese că petentul se clătina, bănuind că este în stare de vădită beție și, mergând la căruțaș pentru a-i cere socoteală de fapta săvârșită, acesta din urmă a luat un topor și a fugit după șofer, el reușind să scape de amenințare prin urcarea sa rapidă în mașină și demararea în viteză a autoturismului.
Ulterior, numitul s-a deplasat la Postul de Poliție, sens în care i-a solicitat cumnatului său să-l însoțească, bănuind că s-ar putea să fie atacat din nou de petent. Întâlnindu-l pe traseu pe petentul, care se "târa în coate și genunchi", martorul a mers la căruță, scoțând-o cu ajutorul cailor, în lateralul drumului.
Ajungând la postul de poliție și negăsind pe moment nici un polițist, numitul a sunat la telefonul de intervenție 112, anunțând evenimentul de circulație mai sus menționat, solicitând prezența unui polițist.
La scurtă perioadă de timp s-a prezentat echipat regulamentar, în ținută de serviciu ordonată, agentul de poliție, care, cu autoturismul de serviciu, cu inscripția Poliția Rutieră, s-a deplasat împreună cu cele două persoane spre satul, în căutarea căruțașului, care a și fost identificat, venind dinspre pădure, pe drumul forestier.
Potrivit relatărilor celor 2 martori, în concordanță cu susținerile polițistului, la cca 20 de căruță, acesta a oprit autoturismul și ieșind afară, a solicitat căruțașului, prin semn regulamentar cu mâna, să oprească pe dreapta, căruța sa.
Martorul a precizat că petentul se clătina continuu și a văzut că acesta nu a oprit căruța, ci a dat bice cailor, îndreptând căruța direct spre mașină, numai strigătul puternic al polițistului a făcut ca susnumitul căruțaș să oprească vehiculul său la circa J de metru în fața mașinii poliției. cu toporul ridicat s-a dat jos din căruță și s-a îndreptat spre polițistul, iar în cealaltă mână l-a prins de veston în zona pieptului, trăgându-l spre el, în timp ce petentul profera în mod continuu insulte, amenințări și injurii grosolane la adresa polițistului.
Folosind toată forța sa, polițistul a reușit să-i smulgă petentului toporul din mână, aruncându-l în căruță. Acesta, enervat de faptul că a fost deposedat de topor, s-a îndreptat din nou spre polițist, prinzându-l cu mâinile de gât, dar din cauza terenului alunecos dar în special a stării de ebrietate în care se afla, a alunecat și a căzut în șezut în șanțul drumului.
Aceste scene au fost văzute și de martorele propuse de partea vătămată.
Deși polițistul, pe un ton calm, îi spunea în continuu numitului să stea acolo să nu se ridice, acesta căuta să-l prindă de picioare și să-l tragă în șanț, fiind împins înapoi de către acesta, tocmai pentru a nu-i da prilejul să-și continue agresiunea contra polițistului și însoțitorilor săi.
Atât martorii propuși de polițist, numiții, și, cât și doi dintre cei trei martori propuși de către partea vătămată, respectiv și, au precizat fără echivoc că, în nici un moment polițistul nu l-a înjurat, nu l-a amenințat și nu l-a lovit pe căruțaș, nici cu pumnii și nici cu picioarele, precizând faptul că din contactul mai sus precizat dintre căruțaș și polițist, acesta din urmă a fost și el murdărit cu noroi pe uniformă. Polițistul, constatând în mod direct că numitul este într-o stare vădită de ebrietate și nu poate să-i dea relații privind evenimentul în care a fost implicat, s-a îndreptat spre mașina de serviciu, spunându-i căruțașului să vină a doua zi la poliție, când va fi treaz.
În timp ce se afla în incinta postului de poliție și întocmea acte justificative numitului, polițistul a fost chemat în stradă de martorul care l-a anunțat că numitul a continuat proferarea de injurii la adresa polițistului cât și amenințări că îl va aranja el, întrucât cunoaște mai mulți șefi din poliția bihoreană, totodată, invitându-l pe polițist la luptă, spunându-i "hai către mine, să te strâng în brațe".
Intimatul nu a dat curs nici acestor provocări, vorbindu-i petentului politicos, rugându-l să meargă acasă, împrejurări care, chiar l-au enervat pe martorul, care a spus că el n-ar fi avut atâta răbdare sau nervi, ca să îndure aceste comportamente din partea petentului.
Față de cele menționate mai sus, instanța a apreciat că soluția parchetului este temeinică și legală și nu se impune admiterea plângerii și trimiterea dosarului parchetului în vederea începerii urmăririi penale în cauză. Față de actele de la dosar, în mod legal, s-a apreciat că fapta nu există, nefiind dovedită în vreun fel, polițistul comportându-se regulamentar în exercițiul atribuțiilor de serviciu, mai mult, reiese că petentul a avut un comportament necorespunzător începând cu conflictul dintre el și. Nu se poate reține apărarea petentului cum că nu și-a putut exercita dreptul la apărare, întrucât au fost audiați și martorii propuși de către acesta în plângerea formulată la parchet, care nu au confirmat susținerile lui. Singura martoră care a confirmat susținerile petentului este numita care suferă de "retard psihic" și care, mai ales a recunoscut că a primit bani de la petent, bani pe care i-a folosit în interes personal. Față de întreaga stare de fapt, față de comportamentul recalcitrant al petentului confirmată nu doar de polițist, ci și de numitul, de și de ceilalți martori audiați, chiar și de martorii petentului care susțin că polițistul nu a exercitat acte de violență împotriva petentului, nu se impune trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale în cauză.
Pe de altă parte, atâta vreme cât cererea de recuzare nu a ajuns în timp util la dosarul cauzei, spre a fi soluționată de procuror, nu i se poate imputa acestuia faptul că nu a fost luată în considerare. După cum recunoaște chiar petentul, cererea a fost depusă la parchet în ziua în care s-a soluționat dosarul vizând plângerea acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea acesteia, casarea și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii, cu consecința trimiterii cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penală față de făptuitorul, pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art.50 alin.3 Cod penal, întrucât apreciază că șeful Postului de Poliție a comunei a avut un comportament necorespunzător la data de 12 octombrie 2007, agresându-l fizic, aspect ce rezultă din certificatul medico legal aflat la dosar, în care s-a inserat că pentru vindecarea leziunilor necesită 14 zile îngrijiri medicale.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că recursul formulat de către petent este neîntemeiat, și în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că petentul, în conformitate cu dispozițiile art.278/1 Cod de procedură penală, a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului dată în dosar nr.359/P/2007, menținută de prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor prin rezoluția din 27 decembrie 2007, fiind nemulțumit de faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin.3 Cod penal.
Prin rezoluțiile mai sus menționate procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în baza dispozițiilor art.228 Cod de procedură penală și art.10 lit."a" Cod de procedură penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de, pe motiv că fapta de purtare abuzivă prevăzută de art.250 alin.3 Cod penal nu există, iar prim procurorul acestei unități a respins plângerea petentului ca neîntemeiată.
Tribunalul Bihor, în mod judicios, făcând o analiză exhaustivă a tuturor probelor aflate la dosar, a stabilit că soluțiile pronunțate de către parchet sunt legale și temeinice, respingând plângerea petentului ca nefondată.
Fiind demonstrat în cauză, cu depozițiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, că agentul de poliție nu a întrebuințat violența față de petent cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, instanța de control judiciar nu are temei pentru a admite cererea de recurs în sensul celor reliefate de petent.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal formulat de către petentul, menținându-se ca legală și temeinică sentința penală nr.8 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, petentul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs ( 2 termene de judecată x 50 lei pe termen).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat depetentul recurent, domiciliat în comuna, sat nr.76, județul B, împotriva sentinței penale nr. 8 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuielile judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie /26.09.2008
Judecător fond
Tehnored. /29.09.2008
2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
