Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 489/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.489/R/2008
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenta recurentăLJ 2000 SRL,cu sediul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței penale nr. 264 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar unic, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform prevederilor art.278/1 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul lipsă fiind petenta recurentă LJ 2000 SRL S
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra plângerii.
Intimatul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de petentă și menținerea hotărârii Tribunalului Satu Mare ca fiind legală.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de petentă și menținerea ca legală a hotărârii atacate, pe de o parte, iar pe de altă parte, menținerea rezoluțiilor parchetului ca fiind legale și temeinice în concordanță cu intervenirea prescripției răspunderii penale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra plângerii penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.264 din 2 iulie 2008, Tribunalul Satu Mare, în baza art.278 ind.1 alin.1 și 8 lit.a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea petentei LJ 2000 SRL, cu sediul în S M,-, jud.S M - lichidator al falitei SC SRL, cu sediul în mun.Carei,-, jud.S M, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în Carei,-, jud.S M, împotriva Rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din data de 01.04.2008, emisă în dosar nr.185/II/2/2008, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției din 29.02.2008 emisă în dosar nr.425/P/2007, cu consecința menținerii soluțiilor atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat petenta la plata sumei de 150 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din 01.04.2008, emisă în dosar nr.185/II/2/2008 s-a constatat că prin rezoluția din 29.02.2008 a fost confirmată propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de pentru săvârșirea infracțiunilor de refuz de a pune la dispoziția lichidatorului actele,bancrută frauduloasă și folosirea cu rea credință a banilor sau bunurilor societății, prevăzută și pedepsită de art.147 și 143 din Lg.85/2006 și art.272 alin.1 pct.2 din Lg.31/1990.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petenta LJ 2000 S M, care a considerat rezoluția netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: nu putea interveni prescripția atâta timp cât obligația de a preda actele și activele societății este o obligație continuă, până la realizarea acesteia de către administrator; atitudinea pasivă față de obligația de a preda actele și informațiile echivalează cu un refuz din partea acestora; nepredarea listelor cu bunurile societății și pasivitatea foștilor administratori în ce privește furnizarea de informații cu privire la patrimoniul societății echivalează cu ascunderea bunurilor evidențiate în contabilitate.
Plângerea a fost apreciată ca neîntemeiată și a fost respinsă pentru următoarele motive:
La dosarul cauzei se află dovada că petenta a notificat administratorului societății obligația de a prezenta actele prevăzute de lege, iar acesta a și pus la dispoziție actele solicitate încă de la notificarea din anul 2002, astfel încât nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.147 din Lg.nr.85/2006, deoarece acesta nu a refuzat depunerea actelor solicitate, ci le-a depus încă de la prima notificare.
Raportat la faptul că notificarea a avut loc în anul 2002, în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.143 din Lg.nr.85/2006, respectiv nedepunerea în șase luni a solicitării privind dizolvarea, nu se poate reține săvârșirea acestei infracțiuni de către susnumit, atât timp cât susnumitul nu a mai făcut acte de administrare încă din anul 1999, astfel încât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În ceea ce privește infracțiunea de folosire cu rea credință a banilor sau bunurilor societății, prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Lg.nr.31/1990 și pentru această faptă a intervenit prescripția penală, întrucât ultimul act de administrare a fost efectuat în anul 1999.
Instanța, prin prisma probelor administrate, a reținut că, atât soluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, emisă în dosar nr.185/II/2008, cât si rezoluția din 29.02.2008, emisa in dosar nr.425/P/2007, sunt legale si temeinice, raportat la faptul ca intimatul a efectuat ultimul act de administrare in anul 1999, astfel ca in mod corect s-a reținut in ceea ce privește infracțiunea de folosire cu rea-credința a banilor sau bunurilor societății, prevăzută de art.272 alin.1 pct.2 din Lg.31/1990, ca a intervenit prescripția răspunderii penale.
Nu se poate retine in sarcina intimatului nici săvârșirea infracțiunii de refuz de a pune la dispoziția lichidatorului actele prev. de art.28 din Lg.85/2006,fapta prevăzută și pedepsită de art.147 din Lg.85/2006, întrucât nu rezulta nici un acte de refuz din partea acestuia, ba chiar mai mult reiese ca la prima notificare-din anul 2002, pus la dispoziție actele solicitate.
În ceea ce privește infracțiunea de bancruta simpla, fapta prevăzută și pedepsită de art.143 din Lg.85/2006, nici săvârșirea acesteia nu se poate retine in sarcina intimatului, acesta efectuând ultimele acte de administrare in anul 1999.
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța a apreciat că soluția prim-procurorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, emisă în dosar nr.185/II/2008, si rezoluția din 29.02.2008, emisa in dosar nr.425/P/2007, sunt legale si temeinice, drept pentru care a respins ca nefondată plângerea petentei LJ 2000 SRL, împotriva Rezoluției prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din data de 01.04.2008, emisă în dosar nr.185/II/2/2008, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției din 29.02.2008 emisă în dosar nr.425/P/2007 cu consecința menținerii soluțiilor atacate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC LJ 2000, solicitând casarea sentinței în sensul admiterii plângerii împotriva actelor procurorului, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, petenta a reiterat motivele invocate în plângere, arătând că deși se susține de fostul administrator că actele societății ar fi fost predate lichidatorului, acestea s-au regăsit ulterior, cu ocazia întocmirii unei expertize judiciare, tot în posesia sa.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006, contrar celor reținute de prima instanță și că, și în situația în care s-ar admite că în cauză a început să curgă un termen de prescripție pentru răspunderea penală, acesta curge de la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006. S-a mai invocat faptul că prima instanță a fost în eroare cu privire la calitatea de petent în cauză, câtă vreme plângerea a fost promovată de în numele și contul falitei SC SRL, condiții în care aceasta din urmă are calitatea de petent, având doar calitatea de reprezentant legal.
Examinând sentința prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de petentă este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod corect prima instanță a apreciat că soluția atacată, de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 147 din Legea nr. 85/2006, art. 143 din Legea nr. 85/2006 și ar5t. 272 alin. 1 punctul 2 din Legea nr. 31/1990, este temeinică și legală.
Astfel, cu privire la infracțiunea de refuz al administratorului de a pune la dispoziția administratorului judiciar sau lichidatorului a informațiilor prevăzute la art. 28 alin. 1 lit. a-f din aceeași lege, prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006, în mod corect s-a constat că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.
Sub acest aspect nu poate fi primită critica petentei recurente în sensul că, în ceea ce privește această infracțiune cursul prescripției ar începe să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, câtă vreme aceeași infracțiune era prevăzută și în Legea nr. 64/1995, la art. 145.
Și în ceea ce privește celelalte două infracțiuni, tot în mod corect s-a reținut că a intervenit prescripția. Astfel, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale a fost modificată și republicată în 2004, efectuându-se o nouă numerotare a articolelor, art. 276 alin. 1 lit. b care incrimina bancruta frauduloasă devenind art. 282 alin. 1 lit. Acest din urmă articol a fost, la rândul său, abrogat prin Legea nr. 85/2006, infracțiunea de bancrută frauduloasă fiind prevăzută în prezent la art. 143 alin. 2 și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Cât privește infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. 1 punct. 2 din Legea nr. 31/1990, respectiv folosirea de către administrator cu rea credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 3 ani. Or, faptele au fost săvârșite în perioada 1999 - 2003, condiții în care, în raport de prevederile art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, a intervenit prescripția răspunderii penale.
Cât privește partea care are calitatea de petent în cauză, curtea va reține că atât plângerea împotriva actelor procurorului, ca de altminteri și recursul au fost formulate și semnate de către LJ 2000 S-M, în calitate de lichidator al SC SRL și, mai mult de atât, așa cum rezultă din dispozitivului sentinței atacate, prima instanță a precizat că respinge cererea formulată de, ca lichidatoare a SC SRL Carei.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins plângerea petentei, considerent pentru care va respinge ca nefondat recursul penal formulat de către petenta LJ 2000 SRL S M, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală, menținând, ca legală și temeinică, sentința penală nr.264 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
În temeiul prevederilor art.192 alin. 2 Cod procedură penală, petenta va fi obligată să plătească statului suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat depetentaLJ 2000 SRL,împotriva sentinței penale nr. 264 din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 50 lei, cheltuielile judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie /08.10.2008
Judecător fond
Tehnored. /08.10.2008
2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
