Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 93/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date nr. 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 93/
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în municipiul Pitești, strada - B, Bl.23,.B,.12, județul A, împotriva rezoluției din data de 29 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 467/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petiționarul personal, lipsă fiind intimații și.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente și reprezentantul parchetului arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea plângerii, acordând părților prezente cuvântul asupra acesteia.
Petentul depune la dosar concluzii scrise pe care le susține și oral.
Susține că procesul de față împotriva angajaților A și ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești este consecința proceselor anterioare contra actelor procurorului. Apreciază că procesul împotriva învinuitului inițial s-a purtat fără probe și tocmai acest lucru l-a solicitat la parchet, ca prin procurori, să fondeze acuzațiile sale. Asupra acestei lipse de fondare ar fi trebuit să se concentreze în primul rând parchetul și ulterior instanțele, nu respingând plângerea, ci returnând dosarul la parchet. Petentul arată că, în conținutul ei, plângerea contra actelor procurorului, nu judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror, argumentație suficientă pentru a plasa sentințele 2743/2007 și 78/R/2008 în categoria erorilor judiciare, întrucât acestea apreciază în legătură cu fondul principal al cauzei, antepronunțându-se cu privire la vinovăția intimatului din acea cauză înainte de a fi declanșat un proces care ar fi judecat fondul.
În judecarea plângerii contra actelor procurorului el nici nu poate fi nici intimat. Rezoluția parchetului arată că, din actele premergătoare administrate de IPJ se constată și se dispune neînceperea urmării penale în dosarul nr. 6505/P/2006. Faza actelor premergătoare nu este parte componentă a procesului penal întrucât procesul penal se desfășoară în cursul urmăririi penale și în cursul judecății. De aceea, în această fază nu se garantează nici dreptul la apărare. Din cele de mai sus rezultă că s-a voit eludarea garanțiilor procesuale, este o problemă reală de nerespectare a legii.
Arată că, răspunzând invitației telefonice s-a prezentat la sediul IPJ unde i s-a cerut o declarație. Deși, de o politețe fără cusur, dublată de vestimentația impecabilă și tinerețea surâzătoare și dezarmată a d-lui anchetator, a refuzat cu motivația că nu are nimic de declarat în plus față de cele din plângerea către parchet. A cerut însă un chestionar pentru a-l completa cu ideile pe care ar fi dorit să le dezvolte, iar acesta a răspuns că nu are, dar cunoscând foarte bine tipicul cauzei va ajuta la redactarea ei, dictând- s-a făcut într-un ritm alert. Susține că a fost grăbit de ritmul impus precum și de confuzia unei datări din plângerea de la parchet, care a fost repetată sub dictare, ulterior fiind considerată ca bază de neîncepere a urmării penale. Consideră că, lucrurile s-ar fi lămurit dacă polițistul i-ar fi spus că perioada în care plasează faptele este alta decât cea reală. Apreciază că este modul în care Parchetul a canalizat acțiunile petentului pentru pierderea de către acesta a cauzei, cunoscându-se deficiența art. 2781Cod procedură penală, alături de lipsa de probatoriu, raționamentul trunchiat, rudimentar și neverificat al IPJ și de influența în fața instanțelor ca având un punct de vedere autorizat, în contradicție cu cel al petentului.
Cu privire la procuror acesta a greșit pentru că, de asemenea trebuia să-i restituie referatul polițistului pentru a-l completa.
Urmare pierderii cauzei principale prin și datorită deturnării obiectivului de începere a cercetării penale, se fac răspunzători factorii care au condus la acest rezultat, care din punctul de vedere al petentului trebuie să răspundă material, corespunzător legislației și acoperind pierderile reclamate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a plângerii, ca neîntemeiată. Declarația la care petentul a făcut referire, este însușită de el, aceasta deoarece este semnată. Dacă nu era de acord cu ceva din declarația respectivă nu o semna.
CURTEA:
Deliberând, constată:
La data de 1 iulie 2009, petiționarul, domiciliat în Pitești, str.- B, bloc 23,.B,.12, a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr.427/II/2/2009 din 10 iunie 2009 și, respectiv, nr.467/P/2008 din 29 aprilie 2009, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, arătând că este nemulțumit de soluțiile procurorului.
In esență, acesta susține că, deși conform art.202 Cod pr.penală, procurorul și lucrătorul de cercetare penală erau obligați să aibă rol activ și să administreze probe pentru aflarea adevărului, aceștia nu au lucrat decât cu simple ipoteze, iar procurorul nu a restituit dosarul pentru completarea cercetărilor, conform art.231 Cod pr.penală.
La punctul 3 al plângerii, petiționarul arată că, în continuare, s-a trecut la o judecată de fond a cauzei, deși procesul penal încă nu începuse, nefiind începută urmărirea penală și, deci, nu trebuia pronunțată o soluție cu privire la nevinovăția făptuitorului în procedura prevăzută de art.278/1 Cod pr.penală, la următoarele puncte apreciind că în toate etapele parcurse de plângerile sale s-au repetat aceleași greșeli de interpretare a legii, astfel că s-a ajuns la erori judiciare.
În concluziile de la momentul dezbaterilor s-a arătat că intimatul i-a dictat o declarație conținând o dată greșită privind momentul săvârșirii faptei, aspect care a condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de, acuzat de înșelăciune prin valorificarea invenției petiționarului.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală 467/P/2008 și cele ale lucrării 427/II/2/2009, curtea constată că petiționarul a formulat la data de 12.08.2008, la Judecătoria Pitești, plângere împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești și a Inspectoratului de Poliție A, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal.
Prin sentința penală nr.1993 din 30 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-, în temeiul dispozițiilor art.285 Cod pr.penală, s-a dispus trimiterea plângerii formulate de către partea vătămată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru a se efectua cercetări împotriva Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești și Inspectoratul de Poliție al Județului A, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal.
Prin rezoluția din 29 aprilie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.467/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și lucrătorul de poliție - în cadrul A - Serviciul de Investigare a Fraudelor, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.246 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, parchetul a reținut că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteștia figurat o singură cauză, respectiv nr.6505/P/2006, în care numitul a avut calitatea de parte vătămată, la care, însăși petentul a făcut referire în depoziția din 17 decembrie 2008.
Partea vătămată, la data de 21 noiembrie 2006, formulase plângere față de numitul, pentru a fi cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, întrucât acesta din urmă și-a atribuit ilegal calitatea de inventator al produsului "eleron" utilizat la fabricarea de autoturisme marca de către "Automobile ", deși ideea creării produsului i-a aparținut în totalitate, în anii 1997-1998, însă, a fost pusă în practică de către cel reclamat.
Prin rezoluția nr.6505/P/2006 din 19 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, în temeiul dispozițiilor art.228 alin.6 Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală, a dispus confirmarea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de numitul, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal.
Fiind nemulțumit de soluția procurorului, petiționarul a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art.278 Cod pr.penală și art.278/1 Cod pr.penală, însă, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, inclusiv, Judecătoria Pitești, prin sentința penală nr.2743 din 14 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, au dispus respingerea plângerii și menținerea rezoluției nr.6505/P/2006 a unității de parchet.
Urmare recursului formulat în cauză, Tribunalul Argeș, prin decizia nr.78/R/2008 a dispus respingerea recursului ca nefondat, împotriva sentinței penale nr.2743 din 14 noiembrie 2007 Judecătoriei Pitești.
Analizând activitatea procurorului, în rezoluția atacată s-a arătat că potrivit art.64 alin.2 și 3 din Legea nr.303/2004, în adoptarea soluțiilor, procurorul este independent, soluțiile adoptate de acesta putând fi infirmate de procurorul ierarhic superior ori de instanța de judecată, în condițiile art.278 și art.278/1 Cod pr.penală, când sunt apreciate ca fiind nelegale și, în aceste condiții, nu pot constitui temei al răspunderii penale a magistratului, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în baza art.10 lit.b Cod pr.penală.
Totodată, în sarcina lucrătorului de poliție nu s-a reținut infracțiunea prev. și ped. de art.246 Cod penal, legat de modul în care a instrumentat și a administrat mijloacele de probă în dosarul nr.6505/P/2006, având în vedere că, acesta a efectuat actele premergătoare începerii urmăririi penale sub controlul și îndrumarea procurorului, potrivit art.216 și urm. Cod pr.penală, astfel că s-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale, în temeiul art.10 lit.b Cod pr.penală.
Impotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul la procurorul ierarhic superior. Prin rezoluția nr.427/II/2/2009 din 10 iunie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petiționarul.
In motivarea acestei rezoluții, parchetul a reținut că, din examinarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale, se constată că procurorul a avut în vedere aspectele reclamate de petiționar, iar soluția adoptată are la bază materialul probator administrat, ajungându-se în mod corect la concluzia că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale față de făptuitorii menționați.
Din actele administrate, nu rezultă existența relei-credințe sau a culpei magistratului și a lucrătorului de poliție în interpretarea probelor, în cauza soluționată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, în care petentul a avut calitatea de persoană vătămată.
Curtea consideră, de asemenea, că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică.
Aceasta, în primul rând, deoarece atât actele efectuate de către lucrătorul de poliție, cât și cele efectuate de către procuror puteau fi supuse și chiar au fost supuse unui control de regularitate, pe calea unei proceduri speciale, prevăzută de Codul d e procedură penală, legalitatea acestora fiind confirmată în final de către instanța de judecată.
Astfel, dacă cercetarea ar fi fost incompletă, procurorul ar fi putut restitui cauza organului de cercetare penală, fie în vederea completării actelor premergătoare, fie în vederea începerii urmăririi penale în cauză. Soluția procurorului de neurmărire a fost la rândul ei verificată de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, și putea fi desființată, atât pe calea plângerii formulată de către petiționar în temeiul art.278 Cod pr.penală, cât și cu ocazia verificării acestor soluții la momentul controlului de fond efectuat de către procurorii ierarhic superiori.
Petiționarul s-a folosit de calea prevăzută de art.278 Cod pr.penală, și, după respingerea plângerii sale, s-a adresat instanței de judecată în procedura plângerii la judecător, prevăzută de art.278/1 Cod pr.penală. Una dintre soluțiile permise de art.278/1 alin.8 Cod pr.penală, este și cea a trimiterii cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale, în cazul în care instanța consideră că acest lucru se impune, inclusiv în situația în care se constată că nu s-au efectuat suficiente acte de cercetare penală, care să permită stabilirea situației de fapt, identificarea făptuitorilor etc. Prin sentința penală nr.2743/14.11.2007 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia 78/28.01.2008a Tribunalului Argeș, plângerea a fost respinsă de către instanța de judecată.
Deci în nici una dintre etapele în care se putea realiza controlul asupra actelor lucrătorului de poliție și a procurorului, aceste acte nu au fost infirmate.
Pe de altă parte, nici în conținutul lor concret, activitățile desfășurate de către cei doi intimați nu constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu sau o exercitare deficitară sau abuzivă a acestora, astfel încât să se poată aprecia asupra unei eventuale incidențe a legii penale.
Insuși petiționarul recunoaște faptul că, în plângerea inițial formulată, a arătat un alt an decât cel real în care s-ar fi săvârșit așa-zisul furt al unei invenții a petiționarului de către, care, ulterior, a câștigat de pe urma acesteia drepturi bănești considerabile prin hotărâri judecătorești.
Faptul că sesizarea furtului acestei invenții s-a realizat la aproape 10 ani de la data presupusă a săvârșirii lui, a îngreunat în mod evident efectuarea cercetărilor și stabilirea adevărului în cauză.
a fost recunoscut drept autor al "realizării tehnice spate cu eleron încorporat" într-un proces cu "Automobile " de către instanțe din județul T, încă printr-o sentință civilă din anul 1998, iar soluția tehnică revendicată și de petiționar a fost pusă în practică în anul 1992, ceea ce presupune proiectarea ei la o dată anterioară acestui moment, situație în care, în mod evident, pentru infracțiunea de înșelăciune, furt calificat sau pentru orice alte tip de încadrare, s-ar fi împlinit prescripția răspunderii penale (anterior anului 1996 aceste fapte erau pedepsite cu închisoarea de până la 5 ani).
Împlinirea acestui termen de prescripție lipsește de finalitate efectuarea oricăror cercetări, fiind una dintre cauzele ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și începerea urmăririi penale.
Din această perspectivă, activitatea lucrătorului de poliție care nu a aprofundat cercetarea în sensul dorit de către petiționar, antrenând cheltuieli bugetare suplimentare într-o speță în care statul nu mai putea exercita acțiunea penală, precum și soluția procurorului de confirmare a propunerii organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de, pentru infracțiunea de înșelăciune, chiar dacă nu a avut acest temei de drept, apare ca justificată de textul articolului 10 litera g) Cod procedură penală. Acesta este un argument în plus și hotărâtor pentru a nu fi calificată activitatea intimaților drept nerespectare a unor prevederi procedurale care impun rolul activ al organelor de urmărire penală în vederea aflării adevărului, prevederi invocate de petiționar în plângerea prezentă.
În ceea ce privește împrejurarea că lucrătorul de poliție i-ar fi dictat petiționarului, în declarația dată în fața acestuia, aspecte greșite referitoare la momentul în care se petrecuse fapta, nu pot fi reținute ca fiind veridice susținerile acestuia, deoarece indicarea anilor 1997 - 1998 ca fiind perioada în care petiționarul a avut ideea invenției, se regăsește și în plângerea acestuia depusă la la data de 20 noiembrie 2006, și înregistrată la parchet la data de 21 noiembrie 2006 (21 dosar urmărire penală).
De altfel, petiționarul nu a făcut nici un demers de a-și prezerva invenția, nu deține nici un fel de proiecte sau alte tipuri de probe referitoare la respectiva soluție tehnică, datând din perioada anterioară introducerii ei în producție, astfel încât să existe o posibilitate de verificare a unor manopere ulterioare, specifice înșelăciunii, desfășurate de alte persoane.
Deși petiționarul invocă răspunderea penală a angajatorilor, iar Codul d e procedură penală nu exclude, în principiu, răspunderea persoanelor juridice, infracțiunea reclamată nu poate avea ca subiect activ vreo persoană juridică, acesta fiind și motivul pentru care procurorul a identificat persoanele de a căror activitate a fost nemulțumit petiționarul (de la cele două instituții).
In considerarea celor expuse, curtea apreciază că nu se poate reține nicio infracțiune în sarcina celor doi intimați - de poliție și procuror; în consecință, plângerea petiționarul va fi respinsă ca nefondată, conform dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală, menținându-se rezoluțiile atacate, urmând ca petiționarul să plătească cheltuielile judiciare pe care statul le-a avansat pentru judecarea prezentei plângeri, în temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit.a) Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în Pitești, str.- B, bloc 23,.B,.12, județul A, CNP. -, împotriva rezoluțiilor nr.467/P/2008 din 29 aprilie 2009 și nr.427/II/2/2009 din 10 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petiționar și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
23 octombrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
