Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 94/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR. 94/
Ședința Pă din 15 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în municipiul Rm.V, nr.1, Bl.1,.C,.22, județul V, împotriva rezoluției din data de 13 mai 2009 dată în dosarul nr. 121/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința Pă au răspuns: petiționarul, personal și avocat pentru intimata, conform delegației avocațiale depuse la dosar.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul Arhivă un set de acte din partea petentului.
Petentul solită ca notarul să pună la dispoziția instanței declarația de renunțare a lui, înregistrată la un notar de la Reșița, respectiv. Solicită declarația autentificată cu privire la succesorul, care este exclus de la masa succesorală. De asemenea, solicită să se depună la dosar o hotărâre definitivă și irevocabilă din care să rezulte modificările din titlul de proprietate, acestea se fac numai în baza unei hotărâri definitive și irevocabile.
Apărătorul intimatei arată că tot dosarul de succesiune este depus în copie la urmărirea penală.
Curtea, constată că acestea sunt cereri de completare a probatoriului administrat de organele de urmărire penală, care tind spre una dintre soluțiile ce pot fi adoptate în cauză, respectiv trimiterea cauzei procurorului și le apreciază ca fiind susțineri asupra fondului plângerii.
Petentul, apărătorul intimatei și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că, nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea plângerii, acordând părților prezente cuvântul asupra acesteia.
Petentul solicită trimiterea cauzei la parchet. Solicită anularea certificatului de moștenitor, să se dispună încetarea folosirii certificatului de moștenitor deoarece acesta este un înscris fals, fără relevanță juridică.
Susține că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteștia dispus neînceperea urmării penale față de făptuitoarea, invocând din oficiu că "fapta nu există și că a intervenit prescripția". După părerea sa fapta există și a fost săvârșită în formă continuată. Potrivit dispozițiilor imperative ale art.122 lit.a Cod penal perioada de prescripție este de 15 ani. Perioada de prescripție a fost întreruptă în anul 2004, când s-au efectuat cercetări penale împotriva făptuitoarei.
Solicită ca instanța să dispună obligarea făptuitoarei să prezinte declarația defunctei, folosită la eliberarea certificatului de moștenitor, din care să rezulte că aceasta a renunțat la un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren. Solicită și să se constate că făptuitoarea, când a dezbătut succesiunea după defunctul G, la dezbatere a participat și succesorul, nepot de fiică, identificat prin recunoașterea moștenitorilor prezenți. Făptuitoarea, prin săvârșirea infracțiunii prev.de art. 215 alin. 5 cod penal, a exclus de la masa succesorală pe, acordând în certificatul de moștenitor, cota de 1/1 din întreaga masă succesorală, asupra suprafeței de teren de 1900 teren, moștenitoarei -, fără ca notarul să facă dovada cu declarația autentificată de renunțare la dreptul său coindiviz a succesoarei, în favoarea moștenitoarei -. Tot făptuitoarea prin săvârșirea aceleiași infracțiuni, a exclus de la masa succesorală și pe coindivizara, acordând de asemenea cota de 1/1 lui -., nu a depus declarație autentificată de renunțare asupra dreptului său coindiviz în favoarea moștenitoarei -. Prin aceeași infracțiune, făptuitoarea a schimbat și amplasamentul terenului supus succesiunii.
La data de 25 octombrie 2006, făptuitoarea a legalizat un titlu de proprietate cu încălcarea art. 58 din legea nr. 18/1991, rePată, fără să solicite hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus modificarea prenumelui coindivizarei în. Revine asupra schimbării amplasamentului terenului situat în Rm.V și precizează că, locația reală care ar fi trebuit să apară în certificatul de moștenitor este Sat.-, și nu Rm.V, str. -, prin această înșelăciune fiind ocupat terenul petiționarului.
Avocat pentru intimată solicită respingerea plângerii, ca nefondată. Petentul nu are calitate pentru succesiunea autorului. Există la dosar acte în care se observă istoricul judiciar referitor și la situarea terenului.
Cu privire la probatoriul solicitat de petent, respectiv depunerea unor cereri de renunțare sau declarații ale numiților sau, consideră că punctul de vedere al procurorului este corect, fiind exprimat prin rezoluția dată. S-a motivat pe excepția de prescripție a răspunderii, fiind îndeplinit termenul în acest sens. La dosarul cauzei nu există dovada că în anul 2004 s-a întrerupt prescripția, așa cum susține petentul.
Sunt depuse la dosar acte printre care și titlul de proprietate pe care scrie că terenul este situat în Rm.V, str. -. Petentul s-a folosit de acte false, acte ce au fost anulate în procese civile, ultima hotărâre fiind datată 2008.
Titlul o cuprinde pe, ulterior numele acesteia fiind rectificat în de către și notarul nu a făcut decât să autentifice copia acestui act.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a plângerii și de menținere a rezoluției parchetului ca fiind legală și temeinică. Majoritatea infracțiunilor sunt prescrise, iar pentru celelalte infracțiuni de care este învinuită intimata, de petent, nu există probe.
CURTEA:
Deliberând, constată:
La data de 18 august 2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești plângerea petiționarului, împotriva rezoluțiilor nr.505/II/2/2009 din 16 iulie 2009 și, respectiv, nr.121/P/2009 din 13 mai 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
In motivarea plângerii, petiționarul susține că notarul Pas ăvârșit, în formă continuată, infracțiunile prevăzute de art.246, 289, 291 și 215 Cod penal, prin aceea că în dosarul de succesiune nr.241/1997, ar fi întocmit în mod fals certificatul de moștenitor nr.304 din 18 iulie 1997, după ce a constatat renunțarea la succesiune a unei persoane care decedase cu mult timp înainte, a exclus de la masa succesorală pe coindivizara care nu a renunțat în nici un fel la succesiune, și a plasat imobilul în suprafață de 1900. ce făcea parte din masa succesorală, pe un alt amplasament, situat la 12 km. distanță.
De asemenea, petiționarul acuză pe notar că "a permis" folosirea înscrisului oficial, cunoscând că este fals, în instanțele de judecată, de către moștenitorii defunctului G, în vederea producerii de consecințe juridice.
Petiționarul consideră infracțiune și faptul că la data de 25 octombrie 2006, același notar P ar fi legalizat titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, modificat, fără să solicite hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se dispusese modificarea.
La dosar au fost depuse de către petiționar mai multe înscrisuri, respectiv: certificatul de moștenitor nr.304 din 18 iulie 1997, încheierea din 8 iulie 1997 din dosarul de succesiune nr.241/1997, titlul de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, dovada trimiterii unei corespondențe către intimată și conținutul acesteia, titlul menționat corectat, comunicarea primită de petiționar în dosarul nr.160/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, sentință civilă nr.4565 din 26 septembrie 2003 Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, decizia civilă nr.185 din 4 februarie 2004 Curții de Apel Pitești, și un memoriu, instanța dispunând atașarea dosarului nr.121/P/2009 și a lucrării nr.505/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală și înscrisurile administrate ca probe în fața instanței de judecată, curtea reține următoarele:
Petiționarul a formulat plângere penală la data de 16 iulie 2008, la Inspectoratul de Poliție Județean V, împotriva mai multor persoane dintr-o "rețea organizată la nivelul municipiului Râmnicu V", printre care și împotriva notarului P, pentru faptele menționate anterior.
Prin rezoluția nr.3942/P/2008 din 18 martie 2009 Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlceas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de mai multe persoane acuzate de înșelăciune, abuz în serviciu și fals material în înscrisuri oficiale și s-a disjuns cauza, declinându-se competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cu privire la faptele săvârșite de notarul P.
Prin rezoluția nr.121/P/2009 din 13 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul P, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246, 215, 289 și 291 Cod penal, constatându-se că pentru presupusele fapte de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals săvârșite anterior sau concomitent eliberării certificatului de moștenitor nr.304 din 18 iulie 1997, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, iar în ce privește infracțiunea de înșelăciune nu se poate reține niciunul dintre elementele constitutive ale acesteia, față de activitatea desfășurată de notarul P în dosarul de succesiune.
De asemenea, s-a reținut că la momentul legalizării titlului de proprietate menționat prin încheierea nr.1248 din 25 octombrie 2006, notarul nu și-a încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu și că eroarea materială cu privire la prenumele moștenitoarei, fusese îndreptată pe baza datelor din actul de identitate al acesteia.
Impotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul, conform art.278 Cod pr.penală, la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția nr.505/II/2/2009 din 16 iulie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarului, considerând că în mod corect s-a reținut că a intervenit prescripția cu privire la unele dintre infracțiuni, iar pentru celelalte nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și că nu se impun verificări suplimentare.
Curtea consideră că atât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, cât și cea prin care s-a respins plângerea împotriva acesteia, sunt legale și temeinice.
Așa cum corect a reținut procurorul, atât mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor nr.304/1997, referitoare la persoanele cu vocație succesorală, forma în care acestea au renunțat la succesiune, calitatea de moștenitor a persoanelor considerate îndreptățite, bunurile care făceau parte din masa succesorală, inclusiv mențiunile privind amplasamentul unui anumit teren, ar fi putut fi investigate ca și infracțiuni de fals intelectual, respectiv ca abuz în serviciu, dacă nu ar fi intervenit între timp prescripția răspunderii penale, conform art.122 alin.1 lit.d Cod penal, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni nu depășesc cuantumul de 5 ani închisoare.
În cauză nu a fost întreruptă prescripția deoarece nu s-a început vreodată urmărirea penală împotriva notarului pentru aceste fapte, astfel încât să i se fi comunicat vreun act în calitate de învinuit, astfel cum cere textul referitor la întreruperea prescripției răspunderii penale, însă, oricum, din anul 1997 până în prezent au trecut 12 ani, deci a fost depășit și termenul prescripției speciale, care presupune doar adăugarea a din termenul de prescripție inițial.
De altfel, chiar dacă nu se face o analiză de fond asupra existenței sau inexistenței celor două infracțiuni, dat fiind că petiționarul a invocat în mod repetat faptul că în mod greșit notarul a precizat că, care decedase cu doi ani înainte de întocmirea certificatului de moștenitor, renunțase la succesiune, curtea consideră că este necesar să redea înțelesul art.700 din Codul civil, în baza căruia, de fapt, notarul a constatat renunțarea respectivei persoane la succesiune.
Art.700 alin.1 din Codul civil, prevede că "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii". Momentul deschiderii succesiunii se determină conform art.651 Cod civil, care arată că "succesiunile se deschid prin moarte". Aceasta înseamnă că deschiderea succesiunii defunctului G s-a făcut chiar la momentul decesului acestuia la 1 noiembrie 1982, iar termenul în care putea să facă acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii era de 6 luni de la moartea acestuia, și nu de la data sesizării notarului pentru întocmirea certificatului de moștenitor.
Articolul 700 cod civil reglementează o prescripție a dreptului de a accepta succesiunea. In acest context, nu este în nici un fel greșită menționarea renunțării la succesiune în baza dispozițiilor art.700 Cod civil, în condițiile în care nici persoana renunțătoare și nici moștenitorii acesteia nu au dovedit acceptarea succesiuni în vreunul dintre modurile arătate anterior. In consecință, nu are nici o relevanță faptul că decedase în anul 1995, câtă vreme față de succesiunea după defunctul G se analiza comportamentul acesteia față de succesiune în anii 1982-1983. De altfel, în încheierea din 8 iulie 1997 a acestui notar, se face expres mențiunea: "străini de succesiune în condițiile art.700 Cod civil", la punctul 4 fiind trecută moștenitoarea decedată, rubrica privind renunțătorii nefiind completată (6 dosar instanță).
Declarația autentică trecută în certificatul de moștenitor în dreptul renunțătoarei, decedată în anul 1996, este de fapt declarația persoanei care venea în locul ei la succesiune, fiul acesteia (aflată la fila84 dosar urm. pen.)
In ce privește relevanța amplasamentelor pe care notarul P le menționează în certificatele de moștenitor, este consacrat de doctrina și practica judiciară faptul că un certificat de moștenitor nu este un act constitutiv de drepturi, ci doar declarativ, referitor la cuprinsul masei succesorale, iar pentru stabilirea drepturilor de proprietate, în orice litigiu, se iau în considerare actele constitutive sau translative de proprietate, care au stat la baza reținerii acelei mase succesorale, în speță, titlul de proprietate eliberat de comisia de fond funciar, deci nu s-ar putea reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, astfel cum e ea incriminată de art. 215 Cod penal.
De asemenea, în ce privește legalizarea titlului de proprietate nr.1118/4453 din 22 aprilie 1997, astfel cum a fost el modificat, cu privire la prenumele moștenitoarei, curtea constată că există mențiunea făcută chiar de către directorul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară pe fața acestui titlu, care se referă la efectuarea corecturii de către acest oficiu, pe baza actului de identitate al acestei moștenitoare. In consecință, fiind vorba de către o simplă eroare materială referitoare la prenumele unuia dintre moștenitori, notarul nu era obligat să ceară hotărârea judecătorească de modificare sau corectare a titlului, el făcând o operațiune simplă de legalizare a unei copii, după prezentarea originalului de către solicitant.
Imprejurarea că, ulterior finalizării dosarului de succesiune, persoane interesate au folosit certificatul de moștenitor în fața instanței de judecată, nu implică nici un fel de participație a notarului P, care, odată ce a eliberat actul întocmit, nu poate controla circuitul acestuia, deci nu s-ar putea reține săvârșirea de către acesta a infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal.
În cauză nu se impune nici completarea cercetării, deoarece, așa cum s-a arătat, petiționarul cere ca notarul să depună la dosar acte care deja există sau care nu s-au întocmit niciodată, concluzia existenței lor fiind rezultatul interpretării greșite a unor dispoziții legale de către petiționar
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că toate criticile aduse de către petiționar rezoluției de netrimitere în judecată sunt nefondate, atât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, cât și cea prin care s-a respins plângerea împotriva ei sunt legale și temeinice, motiv pentru care vor fi menținute, ca o consecință a respingerii plângerii petiționarului, în baza dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală.
Art.192 alin.2 Cod pr.penală, impune părții a cărei cerere, plângere sau cale de atac a fost respinsă, să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat pentru judecarea cauzei penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit.a) Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în Râmnicu V, nr.1, bloc 1,.C,.22, județul V, împotriva rezoluțiilor nr.121/P/2009 din 13 mai 2009 și nr.505/II/2/2009 din 16 iulie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petiționar și de la comunicare pentru intimat.
Pronunțată în ședință Pă astăzi, 15 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.3
23 octombrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
