Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 939/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2497/87/2009
1476/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 939
Ședința publică de la 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul -, împotriva încheierii NR. 79 din data de 17.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 749, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, pentru egalitate de tratament cu ceilalți coinculpați și de faptul că, acesta nu mai poate influența cercetările, solicită liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Consideră că, în raport de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, de cuantumul mare al prejudiciului cauzat și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cererea formulată de inculpat nu poate fi admisă.
Recurentul - inculpat având cuvântul, declară că, recunoaște și regretă faptele săvârșite, solicitând să fie cercetat în stare de judecată.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inc..
Pentru a se dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată, inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, arătând că Tribunalul Teleormana fost învestit să judece propunerea de arestare preventivă, prin referatul DIICOT - Biroul Teritorial Teleorman, iar în urma judecării acestei propuneri dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, motivat de faptul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale privitoare la dispunerea unei astfel de măsuri, din probatoriile administrate până în prezent rezultând că acesta se face vinovat de infracțiunile prev.de art.7 al.1 rap.la art.2 lit.b, pct.18 din Legea 39/2003, art.215 al.1, 2, 3 Cod Penal cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal rap.la art.58 din Legea 161/2003, art.46 al.1 lit.b și al.2 din Legea 161/2003 și art.48 din Legea 161/2003, toate cu aplic.art.33/a Cod Penal.
În motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar s-a arătat că scopul măsurilor preventive prev. de art.136 al.1 Cod Procedură Penală poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, conform disp.al.2 ale art.136 Cod Procedură Penală.
Mai mult decât atât, Convenția europeană privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, la care România este parte, statuează prin art.5 paragraf 5 că orice persoană arestată sau deținută legal are dreptul de a fi eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în fața autorităților.
Perioada petrecută în arest de inculpat face ca pericolul pentru ordinea publică să fie descrescută fiind posibilă revenirea acestuia în societate fără o tulburare însemnată în rândul membrilor săi. CEDO stabilește că starea de arest apare justificată, doar dacă persoana care săvârșește o infracțiune oferă motive serioase că poate să fugă, să obstrucționeze cursul justiției ori să comită o infracțiune gravă. în orice caz, acuzarea trebuie să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului tulbură în mod real ordinea publică.
Față de împrejurarea că inculpatul nu este recidivist, că are un domiciliu și o familie, că nu există nici o dovadă că acesta se va sustrage de la judecată sau că va săvârși o nouă infracțiune, luând în considerare și faptul că lipsirea de libertate prin dispunerea măsurii arestării preventive este o măsură excepțională care produce o ruptură de mediul familial și că nu există un interes public real care să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate (cauzele Labita vs. Italia și Neumeister vs. Austria), a apreciat că privarea de libertate a inculpatului nu mai poate fi considerată ca justificată.
În ce privește pericolul social concret prev.de art.148 al.1 lit.f Cod Procedură Penală pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, consideră că acest pericol există doar odată cu comiterea faptelor.
Trecerea unui interval de timp mai mare face ca pericolul social al faptei să se diminueze, astfel încât măsura arestării preventive nu apare ca cea mai viabilă soluție în desfășurarea procesului penal (cauza Rosengren vs. România).
Pentru aceste considerente, a solicitat ca în baza art.160/81 al.2 Cod procedură penală să se dispună punerea în libertate provizorie a inculpatului urmând ca în baza art.160/8a al.3 Cod procedură penală cu rap.la art.160/2 al.3 și al.3/1 Cod procedură penală să se stabilească obligațiile ce urmează a fi respectate de inculpat.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr.37/D/P/2006 al DIICOT -Biroul Teritorial Teleorman.
Examinând cererea de eliberare provizorie sub control judiciar, având în vedere motivele invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.5/C/6.03.2009, Tribunalul Teleormana dispus arestarea preventivă a inculpatului, zis "", zis "", cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituirea unui grup infracțional organizat sauaderare sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup(crimă organizată) și înșelăciune săvârșită prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice, prev. de art.7 al.1 rap.la art.2 lit.b pct.18 din Legea 39/2003, art.215 al.1, 2, 3 Cod Penal cu aplic.art.41 al.2 Cod Penal rap.la art.58 din Legea 161/2003, reținând că inculpatul - împreună cu inculpații, și - în perioada 2006-2009 aderat și sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și coordonat de inculpatul și învinuiții și, organizând în mod repetat licitații fictive prin intermediul unor site-uri specializate, folosindu-se în acest sens în mod nelegal de conturile și de identitatea altor persoane și în același timp au încasat, în mod repetat, sume de bani și au transferat către alte persoane datele transferurilor de bani pentru a putea fi ridicați de la bănci.
Conform disp.art. 160/2 al.1, liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate se poate acorda numai atunci când legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Verificând limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, tribunalul a constatat că în cauză pentru infracțiunea prev.de art.7 al.1 din Legea 39/2003 pedeapsa este de la 5 la 20 ani, însă în al.2 al art.7 din Legea 39/2003 se menționează că pedeapsa prevăzută pentru faptele de la al.1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul infracțiunii grupului organizat, în speță art.215 al.1, 2, 3 Cod Penal pentru care pedeapsa este de la 6 luni la 12 ani.
Prin urmare, în opinia tribunalului, chiar dacă este fixată la al.1 al art.7 din Legea 39/2003 limita maximă a pedepsei de 20 ani, o atare limită nu poate opera dacă pentru toate infracțiunile care intră în scopul grupului infracțional organizat limitele maxime ale pedepselor, cu referire la fiecare dintre aceste infracțiuni nu depășesc 20 de ani, așa cum rezultă din coroborarea al.2 cu al.1 al art.7 din Legea 39/2003.
Disp.art. 160/2 Cod procedură penală prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Această cauza se află în faza de urmărire penală când, este posibili să mai fie identificați și alți membri care au aderat la grup. în aceste condiții, inculpatul va putea să încerce să influențeze aflarea adevărului, atât în legătură cu faptele pe care el le-a săvârșit, cât și în legătură cu alte fapte săvârșite de ceilalți inculpați.
În dosar sunt cercetați mai mulți inculpați care se află în libertate și există dovezi (listinguri, convorbiri telefonice) că inculpații au interacționat în permanență, transmițându-și mesaje în legătură cu iminența efectuării percheziției domiciliare și chiar unii dintre ei au încercat să șteargă datele existente în sistemele informatice proprii.
Atâta vreme cât inculpatul a făcut parte dintr-un grup organizat, în scopul săvârșirii de fapte penale, iar unii din membrii acestui grup sunt încă în libertate este nu numai posibilă dar și probabilă încercarea de a mai comite și alte infracțiuni (cele pentru care inculpatul este deja cercetat fiind săvârșite pe parcursul mai multor ani).
Este, de asemenea, posibil ca inculpatul luând legătura cu ceilalți inculpați ori cu martorii din cauză să încerce să zădărnicească adevărul.
Poziția procesuală sinceră a inculpatului nu este suficientă pentru a forma convingerea instanței că se impune liberarea sa sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inc. criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că, în raport de circumstanțele sale personale și faptul că nu mai poate influența cercetările se impunea a fi liberat provizoriu sub control judiciar.
Curtea examinând încheierea recurată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856(3) Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a aderat și sprijinit un grup infracțional iar o parte dintre inculpați sunt în libertate în prezent și în cauză există probe că aceștia au interacționat în permanență și au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin ștergerea datelor existente în sistemele informatice proprii.
În raport de aceste împrejurări și avându-se în vedere că urmărirea penală nu se poate realiza în scurt timp, datorită complexității cauzei, se constată că datele din dosar impun în continuare menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru că această să nu zădărnicească aflarea adevărului.
Ca urmare se constată că încheierea atacată este legală și temeinică, în speță nefiind îndeplinite cerințele art. 1602(2) Cod procedură penală considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală pe care îl obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-09.07.2009
-Secția Penală
Jud. fond:
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Petre Popescu
