Rele tratamente aplicate minorului (art. 306 cod penal). Decizia 940/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 781/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 940
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent PARCHET B, recurent
și pe intimat, având ca obiect
rele tratamente aplicate minorului (art. 306.Cod Penal)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- intimat Inculpat -
- recurent Parte vătămată -
- recurent - PARCHET
- reprezentant C
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1031 din data de 9.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, inculpatul a fost achitat în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prev,de art.306 Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată prin reprezentant legal C nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 4 Bas tabilit următoarea situație de fapt:
Fiind analizate probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat că faptele inculpatului nu întrunesc elementele materiale ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prev.de art.306 Cod penal.
Astfel, în considerentele sentinței penale găsim, față de ansamblul probator administrat în cauză, că inculpatul a avut în unele momente un comportament nepotrivit față de minor care, laolaltă cu neînțelegerile dintre soți, au avut un impact negativ asupra acestuia, fără ca faptele inculpatului să constituie însă punerea în primejdie gravă a dezvoltării intelectuale sau morale minorului.
în mod clar inculpatul a avut un comportament autoritar față de copil, lucru ce se desprinde cu claritate din părerea expertului, dar și din declarațiile de martor. Copilul a manifestat ulterior teamă față de tatăl său, aceasta neputând constitui singură un indiciu că avem de-a face cu un comportament de o anume gravitate al tatălui. mamei copilului arată că este reală afirmația părții vătămate lordăchescu și că a asistat la un moment în care inculpatul a închis minorul în debara, că-l strângea de gât pe copil ciupindu-l cu fermoarul de la haină și că îi vorbea urât. Totuși aceste declarații trebuie privite cu reținere față de relația personală cu mama minorului. Se desprind pe de altă parte și aspecte pozitive, respectiv, faptul că inculpatul se ducea de la 5 dimineața la cumpărături, respectiv lapte pentru minor (acesta avea la acea dată sub 3 ani). De asemenea inculpatul ducea copilul în parc, precum și la medic, iar din toate fișele medicale ale minorului, rezultă că minorul nu a prezentat probleme deosebite în perioada în care se afirmă că ar fi avut loc acele rele tratamente la adresa sa. Se poate trage concluzia că anumitele excese comportamentale ale inculpatului se manifestau mai rar și constituiau, excepția, însă doar acestea fiind evidențiate de martori, cum ar fi și, aspect cauzat și de relația apropiată față de mamă (bunica maternă, respectiv una dintre persoanele care a adăpostit pe mamă după ce a părăsit domiciliul conjugal și a avut tendința să accepte versiunea părții vătămate). Este, de asemenea inexplicabil, de ce aceste pretinse comportamente ale inculpatului față de copil nu au fost semnalate decât în momentul în care mama acestuia a hotărât să divorțeze și să părăsească cu acesta domiciliul conjugal, între părți desfășurându-se mai multe procese cu caracter civil și penal. Toate evaluările psihologice ale minorului atașate la dosar sunt ulterioare momentului aprilie 2004 și nu țin cont în nici un fel de poziția tatălui, bazându-se pe elemente puse la dispoziție exclusiv din parte maternă.
Comportamentul impulsiv al inculpatului, manifestat și față de copil, atât cât rezultă din probele administrate și în special părerea expertului audiat în cauză nu pot constitui elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.306 Cod penal. În acest moment din afirmațiile părții vătămate minorul are o dezvoltare corespunzătoare, nedorind ca acesta să fie supus unei expertize medico-legale, nemanifestându-se în vreun fel urmele eventualului comportament neadecvat al tatălui. Nu se poate exclude în nici un fel ca parte din problemele psihologice ale minorului să fi fost cauzate de relația tensionată dintre cei doi părinți, manifestată și ulterior prin seria de procese dintre părți. Se poate remarca în acest sens că această relație tensionată dintre soți a avut la bază alte motive decât cele legate de copil, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor audiați, spre exemplu mama inculpatului relatând că încerca de dragul copilului să împace părțile, ocazie cu care a constatat însă și un comportament necorespunzător al nurorii sale. Nefiind fiind probate elemente concrete de o gravitate mai mare care să arate un comportament al inculpatului față de copil care să pună grav în primejdie dezvoltarea fizică și psihică a acestuia, vorbele urâte și unele pedepse corporale aplicate, deși condamnabile moralmente, nu pot duce instanța la concluzia că am avut de-a face cu rele tratamente aplicabile minorului. De asemenea timpul scurs din anul 2004 până în prezent face dificilă reconstituirea unei situații de fapt, cu acuratețe, în lipsa unor martori credibili care să ateste exact ce comportamente manifestă inculpatul față de minor. Spre exemplu martorul, un vecin care nu a avut relații strânse cu părțile (părinții minorului), arătat că acestea se mai certau strigând una la cealaltă cu aceste ocazii minorul plângând isteric, ceea ce vine în sprijinul tezei că, de fapt situația tensionată dintre părți a dăunat pe termen scurt minorului
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B și partea vătămată, prin reprezentant legal .
Prin decizia penală nr.128/A din data de 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală au fost respinse apelurile declarate de Parchet și partea vătămată.
Împotriva sentinței penale și a deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea vătămată, prin reprezentant legal.
Recursul Parchetului se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, astfel din probele administrate s-a făcut dovada vinovăției inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.306 Cod penal.
Partea vătămată invocă același caz de casare și solicită casarea deciziei penale și rejudecând, pe fond, condamnarea inculpatului. Se arată că Tribunalul Bucureștia dat o altă interpretare probelor administrate în cauză.
Curtea, verificând actele și lucrările de la dosar, examinând sentința penală și decizia penală pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform dispozițiilor art.3856pct.3 Cod procedură penală, constată că cele două recursuri declarate sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În opinia Curții, Tribunalul București trebuia să examineze sentința penală din perspectiva dispozițiilor art.371 pct.2 Cod procedură penală unde "instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept".
Ori, într-un prim aspect, tribunalul nu a răspuns argumentat la toatele motivele de apel invocate de Parchet, respectiv cele trei. Astfel, cel de-al treilea motiv nu este analizat sub nicio formă, cu toate că aceasta se impunea, "întrucât instanța în exercitarea rolului activ în aflarea adevărului, ar fi trebuit să procedeze la ascultarea a minorului", sublinierea Parchetului.
Pe de altă parte, nu exista o motivare pertinentă a înlăturării din aprecierea materialului probator a raporturilor de evaluare psihologică care, din contră, în opinia noastră, trebuiau coroborate cu celelalte probe administrate și apoi formulată o concluzie finală, respectiv dacă depozițiile martorilor audiați sunt sau nu subiective, analiză ce cade în incidența dispozițiilor art.356 Cod procedură penală.
Tribunalul nu a analizat în același context și achitarea inculpatului pe dispozițiile art.10 lit. Cod procedură penală care sunt acele elemente care lipsesc infracțiunii prevăzută de art.306 Cod penal și de ce nu a pronunțat achitarea pe alt text de lege cum ar fi art.10 lit.a Cod procedură penală!
În același context care nu mai trebuie reluat, Tribunalul nu a supus unei minime analize nici motivele de apel formulate de partea vătămată prin reprezentant.
Față de aceste împrejurări de fapt dar și de drept, apreciem recursurile ca fiind întemeiate, se va casa în totalitate decizia penală și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București,conform dispozițiilor art.38515pct.2 lit. Cod procedură penală, unde vor fi avute în vedere și analizate apelurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de partea vătămată (prin reprezentant legal) împotriva sentinței penale nr.1031 din 9.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.128/A din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor Parchetului și părții vătămate la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.07.2009
II. - jud.:;
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Andreea Cioată, Florică Duță
