Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 192/R
Ședința publică din 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din 6.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți și, în stare de arest preventiv și asistați de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, inculpatul recurent, inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpaților și în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpaților și au intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Apărătorul ales al inculpatului, av. solicită admiterea recursului, apreciind că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, singura probă pe baza căreia s-a luat această măsură, fiind o declarație a unui coinculpat. De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, are o familie organizată. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun menținerea în continuare a acestei măsuri.
Inculpații recurenți, având fiecare ultimul cuvânt, susțin concluziile apărătorilor lor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 6 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș,în baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 139 alin.1 Cpp raportat la art. 1451Cpp și art. 145 Cpp a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, prin raportare la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f, temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, reținându-se în sarcina acestora aderarea la un grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând potrivit dispozițiilor art. 160 indice b C.P.P. tribunalul a reținut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive, până în prezent, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, analiza acestei măsuri făcându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.
Pe de lată parte, "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îi privește pe inculpați, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența CEDO (cauza Lelievre contra Belgiei, cauza Toth contra Austriei) tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și nu a apreciat a fi oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, motiv pentru care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților și susținute de aceștia.
Împotriva încheierii de ședință din data de 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpații, și, solicitându-se casarea hotărârii, iar în rejudecare să se dispună judecarea în stare de libertate sau înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând încheierea penală recurată în raport cu solicitările formulate în apărare de către inculpați și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța a apreciat în mod corect, că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat până în prezent.
Inculpații sunt judecați, împreună cu alți coinculpați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un înalt grad de pericol social, respectiv de constituire de grup infracțional organizat, complicitate la efectuarea de infracțiuni informatice, spălare de bani - fapte penale pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar prin modul de organizare, prin modalitatea de săvârșire a faptelor inculpații prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Așa fiind, Curtea apreciază că sunt întocmite condițiile legale pentru menținerea în continuare a măsurii arestării preventive față de inculpați, în acest moment nefiind justificată înlocuirea acestei măsuri cu una neprivativă de libertate.
Față de complexitatea cauzei, se apreciază că nu s-a depășit un termen rezonabil privind măsura arestării preventive.
În consecință, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp recursurile declarate de către inculpații vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp, inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu pentru inculpații și.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpații și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei fiecare, iar pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /12.03.09
Tehnored. 2 ex./12.03.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
