Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate inculpații, fiica lui și, născută la data de 03 aprilie 1968, fiul lui G și, născut la data de 02 august 1985 și G, fiul lui G și, născut la data de 04 ianuarie 1978, deținuți în Arestul Inspectoratului de Poliție al județului P, împotriva încheierii de ședință din data de 11 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, prin care admițându-se propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, în baza art. 155 s C.P.P.-a dispus prelungirea duratei arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile, respectiv de la 17.03.2008 și până la 15.04.2008, inclusiv.
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns recurenții inculpați, asistați de apărător ales, recurentul inculpat G, asistat de avocat ales, ambii apărători din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și, cu permisiunea instanței, au luat legătura cu recurenții inculpați, precizând că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Conform art.1403alin.3 C.P.P. după încunoștiințarea inculpaților asupra drepturilor prev. de art. 70 al. 2 din același cod, s-a procedat la ascultarea acestora, declarațiile date fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții inculpați și, solicită admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii de ședință atacată iar pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei arestării, urmând ca cercetările să continue, în stare de libertate.
Arată că nu sunt întrunite dispozițiile art. 155 și urm. Cod proc. penală, deoarece propunerea formulată de parchet nu este susținută de probe privind pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpații, astfel cum cer dispozițiile art. 148 lit. f din același cod, temei de drept avut în vedere la arestarea inițială, faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este mai mare de 4 ani, nefiind suficient pentru menținerea stării de arest.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a prezentat în fața procurorului ce efectuează urmărirea penală pentru a ajuta la desfășurarea acesteia, urmând să beneficieze de reducerea pedepsei potrivit dispozițiilor Legii nr. 39/2003.
Mai arată că în motivarea încheierii de ședință din 11.03.2008 se rețin și prevederile art. 148 lit. a și b C.P.P. însă în actualul stadiu al urmăririi penale nu pot fi reținute atari împrejurări deoarece în favoarea inculpaților operează prezumția de nevinovăție prevăzută de art.52și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care din fișa de cazier judiciar rezultă că aceștia se află pentru prima dată în fața unei instanțe de judecată.
Se susține că nu există nici un indiciu temeinic din care să reiasă că lăsarea în libertate a inculpaților ar impiedica continuarea urmării penale, a judecării cauzei, cu atât mai mult cu cât din înscrisurile de la dosar rezultă că între inculpați și partea vătămată există o stare conflictuală.
Se solicită a se avea în vedere și situația familială a inculpaților, aceasta fiind una disperată, tatăl fiind și el arestat, având în întreținere un copil minor care prezintă deficit de deplasare (folosește un aparat pentru mers, dat fiind faptul că de la naștere i s-au măcinat oasele de la un șold), iar recurenta suferă de boli cronice grave (diabet zaharat tip 2, posedă implant de iris la ambii ).
Pentru motivele expuse mai sus, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință recurată, iar pe fond punerea în libertate de îndată a celor doi inculpați, urmând a se avea în vedere și faptul că participația inculpatei la infracțiunile reținute nu a fost dovedită, precum și pentru egalitate de tratament față de măsura dispusă cu privire la alți doi coinculpați, care sunt judecați în stare de libertate.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat G, arată că încheierea de ședință din data de 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, este nelegală și netemeinică, deoarece nu se impunea prelungirea arestării preventive.
Astfel, în cauză nu s-au efectuat alte probatorii în afara de cele avute în vedere la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă, nu se poate reține în sarcina acestui inculpat faptul că lăsat în libertate ar interveni și influența în vreun fel normala desfășurare a urmăririi penale, cum nici nu poate fi acuzat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.
Mai mult, sunt indicii că dosarul se poate complica, în sensul că urmărirea penală este posibil să fie extinsă și pe teritoriul altor țări, astfel că nu există temei pentru continuarea privării de libertate a inculpatului recurent până la finalizarea acesteia.
Față de cele precizate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond respingerea propunerii parchetului, nefiind întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 148 lit. d și f Cod proc. penală, deoarece nu s-a făcut dovada că acesta ar fi încercat să influențeze probatoriile, cu atât mai mult cu cât martorii au fost deja audiați în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că încheierea de ședință din 11.03.2008, s-a pronunțat cu respectarea dispozițiilor art. 155 și urm. C.P.P. dispunându-se prelungirea duratei arestării preventive față de cei trei recurenți, ei fiind inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori.
Admiterea propunerii are la bază referatul -Serviciul Teritorial Ploiești întocmit la data de 11.03.2008, care a menționat detaliat atât declarațiile martorilor-victimă ale recurenților, cât și celelalte mijloace de probă reținute în stabilirea vinovăției inculpaților, precum și actele ce urmează a fi efectuate în cauză și pentru care se impune privarea de libertate a acestora.
Susținerile apărătorului inculpaților și, cu privire la temeiurile care au stat la baza prelungirii măsurii arestării preventive și la dovada pericolului concret prezentat pentru ordinea publică, sunt neîntemeiate, acestea regăsindu-se în probele efectuate până în prezent în dosar, iar prin decizia nr. 2782/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că în cazul constituirii unui grup infracțional organizat, această ultimă condiție este îndeplinită.
Mai mult de atât, la dosarul cauzei există dovezi că rudele familiei au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin determinarea martorilor să nu dea declarații împotriva acestora, iar părțile vătămate să-și retragă declarațiile date.
Pentru aceste motive, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de cei trei inculpați și menținerea încheierii de ședință recurată ca fiind temeinică și legală.
În replică, având pe rând cuvântul, apărătorii inculpaților G și respectiv și solicită a se avea în vedere faptul că în prezent și în cauza dedusă judecății acțiunea penală s-a pus în mișcare față de aceștia numai cu privire la săvârșirea unor infracțiuni în țară, în condițiile în care ei nu părăsit niciodată teritoriul României.
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, motivat de faptul că are trei copii în întreținere și este afectată de boli cronice grave ce nu pot fi tratate în regim de detenție, soțul fiind și el arestat în cauză.
Recurentul inculpat, având cuvântul, solicită de asemenea lăsarea sa în libertate, arătând că nu a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, urmând a se avea în vedere și că era singurul întreținător de familie, lucrând ca paznic de noapte.
Recurentul inculpat G, având cuvântul, recunoaște că într-adevăr a fost plecat în Spania și Germania, pentru a munci, împreună cu două fete, una fiind prietena sa iar cealaltă însoțind un alt prieten.
Menționează faptul că la o descindere a organelor de poliție din Germania fiind reținute cele două fete, au declarat că nu au fost obligate de acesta să comită vreo faptă contrar voinței lor, însă declarațiile respective nu au ajuns la dosarul constituit de autoritățile române.
Solicită a se avea în vedere și faptul că are un copil minor în întreținere, soția sa are un salariu de 5 milioane lei și îi este foarte greu să se întrețină.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 martie 2008 dată în Camera de Consiliu, în dosarul penal nr- al Tribunalului Prahova, conform art. 155 Cod proc. penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești, dispunându-se prelungirea arestării preventive a inculpaților G zis "" (fiul lui G și, născut la 04 ianuarie 1978 în municipiul P, județul P, domiciliat în comuna, satul nr. 428, județul P), (fiul lui G și, născut la 02 august 1985, în municipiul P, județul P, domiciliat în comuna, satul nr. 214, județul P) și (fiica lui și, născută la 03 aprilie 1968, în comuna, județul B, domiciliată în comuna, satul nr. 214, județul P), toți deținuți în Arestul Inspectoratului de Poliție al județului P, pe durată de 30 zile, respectiv de la 17 martie 2008 și până la 15 aprilie 2008 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, pe baza materialului din dosarul de urmărire penală prima instanță a reținut în fapt că aceștia sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 12 al. 1 și 2 lit. a și respectiv art. 13 al. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 33 lit. a Cod penal, fiind arestați preventiv prin încheierea din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de aceeași instanță, constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 lit. b și f Cod proc. penală, măsură prelungită până la data de 16 martie 2008.
S-a apreciat că temeiurile inițiale care au determinat arestarea inculpaților nu s-au schimbat și acestea impun în continuare privarea de libertate existând indicii noi rezultate din declarațiile martorilor, G, G și, care adăugându-se acelora stabilite prin încheierea de mai sus, conduc la presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, desfășurând o activitate minuțios organizată atât în ce privește acțiunile de recrutare șiu transportare a persoanelor traficate în Spania, dar și acelea de exploatare sexuală a victimelor.
Pe de altă parte, prin declarația martorei s-a probat că prin intermediul altor persoane, copii și respectiv frații coinculpaților și, aceștia din urmă ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin determinarea în mod ilicit a martorilor să nu dea declarații împotriva lor, iar a părților vătămate să și le retragă.
Mai mult, din informațiile date de către martorii și părțile vătămate audiate până în prezent rezultă că sunt și alte persoane care au fost traficate de către inculpați, dar care nu au fost ascultate până în prezent, împrejurare ce confirmă temerea că lăsați în libertate, prin diferite metode, ar putea fi influențate să nu declare adevărul în fața organelor de urmărire penală sau să se sustragă audierilor.
S-a concluzionat că față de cele ce preced, soluționarea temeinică și legală a cauzei, inclusiv lămurirea tuturor aspectelor infracționale prin audierea învinuitului, impun menținerea în continuare a privării de libertate în condițiile art. 155 și urm. Cod proc. penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență s-a susținut că în mod greșit s-a admis propunerea parchetului, nefiind îndeplinite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 155 și urm. precum și art. 148 lit. b și f Cod proc. penală, pentru prelungirea duratei arestării preventive.
Sub un prim aspect, personal și prin apărătorii aleși aceștia au arătat că până în prezent, prin probele administrate nu s-au obținut date certe din care să rezulte că ar fi participat în vreun mod la săvârșirea infracțiunilor ce formează obiectul urmăririi penale ori, ar fi influențat în vreun mod normala desfășurare a acesteia.
Pe de altă parte, greutățile familiale cu care se confruntă familiile lor precum și bolile cronice de care este afectată recurenta al cărei soț este privat de libertate în prezent, impun revocarea arestării și eventual înlocuirea acesteia cu o altă măsură restrictivă mai ușoară eventual obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Aceasta cu atât mai mult cu cât martorii au fost deja audiați în cauză și ar exista indicii privind extinderea urmăririi penale pentru fapte săvârșite de alte persoane pe teritoriul altor state, acte procedurale care obiectiv s-ar putea finaliza după o perioadă îndelungată de timp, în condițiile în care nu există dovezi că ei ar fi părăsit teritoriul României anterior începerii cercetărilor.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii pronunțată la primul grad de jurisdicție iar pe fond respingerea propunerii parchetului și continuarea urmăririi penale în stare de libertate iar în subsidiar luarea măsurii prev. de art. 145 sau art. 1451Cod proc. penală.
Față de motivele invocate și dispozițiile art. 1403alin. 3 Cod proc. penală, în ședința publică din data de 14 martie 2008, Curtea a procedat la ascultarea recurenților care în declarațiile date au susținut că nu au comis faptele pentru care au fost inculpați și își mențin apărările formulate în fața organelor de urmărire penală.
Recursurile nu sunt fondate.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate precum și din oficiu în limitele art. 3858și art. 3856alin. 3 Cod proc. penală, rezultă că prima instanță a reținut corect situația de fapt iar dispozițiile art. 155 și urm. din același cod, ce reglementează prelungirea duratei arestării inculpatului în cursul urmăririi penale, au fost legal interpretate.
Într-adevăr potrivit acestor texte de lege, în această fază procesuală oportunitatea dispunerii unei atari măsuri, se apreciază în raport de actele procedurale efectuate până la data sesizării instanței de judecată, interesând dacă temeiurile de fapt și de drept ce au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice deținerea, iar durata totală a acesteia nu depășește termenul rezonabil de 180 zile prev. de art. 159 alin. 13 Cod proc. penală.
Arestarea inculpaților G, și zisă " ", s-a dispus prin încheierea nr. 2 din 18 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Prahova, definitivă prin încheierea din 21 ianuarie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI.
Instanțele au constatat că s-a probat existența unor indicii temeinice ce conduc la presupunerea rezonabilă privind comiterea unor acte materiale ce intră în compunerea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a și respectiv art. 13 al. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a Cod penal, în condițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, activitatea infracțională desfășurându-se în perioada 2004 - 2007, cu participarea mai multor făptuitori, între care, și, grupare infracțională inițiată și organizată de primul recurent în scopul traficării prostituției pe relația România - Spania.
Deși recurenții au contestat participarea la săvârșirea acestor fapte față de convorbirile telefonice interceptate, conform art. 911și urm. Cod proc. penală, s-a reținut că există date ce confirmă susținerea victimelor că în perioada 2005 - 2007 recurentul G ar fi desfășurat multiple acte specifice pentru racolarea acestora, transportul și cazarea în țară ori în Spania.
voinței s-ar fi realizat prin promisiunea asigurării unor locuri de muncă decente, în realitate ele fiind exploatate sexual, în cluburi de noapte sau în stradă, inclusiv prin intermediul făptuitoarei.
Cât privește pe inculpații și indiciile temeinice în sensul art. 681Cod proc. penală au vizat acțiuni de recrutare a tinerelor fete, inclusiv minore pe care le-ar fi exploatat sexual, după ce în prealabil le-ar fi făcut promisiuni mincinoase de căsătorie.
Mai mult, pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale aceștia ar fi exercitat acte de amenințare și violență fizică asupra victimelor, grupul inițiat având și participarea făptuitorului, neaudiat până în prezent.
Prin aceeași încheiere, s-a constatat că normala desfășurare a procesului impune privarea de libertate a celor trei inculpați, ei aflându-se în situația prev. de art. 148 alin. 1 lit. f și b Cod proc. penală, fiind puși sub acuzare pentru fapte sancționate de legea specială cu închisoarea de la 5 la 20 ani, 3 la 12 ani și respectiv 7 la 18 ani.
Pe de altă parte, lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând riscul creării unui serios impact negativ în rândul comunității în care trăiesc, inclusiv prin credința că justiția ar manifesta clemență nejustificată, chiar atunci când făptuitorii au acționat în grup constituit, folosind victime minore și în cadrul unor rețele criminale transfrontaliere.
Prima instanță a apreciat corect că de la data arestării și până în prezent aceste temeiuri de fapt și de drept nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate, atâta timp cât din actele procedurale efectuate în perioada 16 februarie - 11 martie 2008, respectiv declarațiile celor cinci martori audiați, rezultă că la indiciile existente s-au adăugat altele noi.
În atare situație, justificându-se presupunerea rezonabilă a săvârșirii și a altor acte materiale din conținutul infracțiunilor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, stabilirea întinderii răspunderii penale și a încadrării juridice legale, inclusiv necesitatea extinderii cercetărilor sunt condiționate de definitivarea eforturilor pentru audierea celorlalte victime și martori, precum și a învinuitului.
Conduita adoptată de recurenți încă de la începerea urmăririi penale în sensul nerecunoașterii faptelor, circumstanțiind relațiile purtate cu victimele în condiții de conivență ori uniuni consensuale, ca și dificultățile materiale cu care s-ar confrunta familiile acestora sau starea precară a sănătății, sunt elemente lipsite de relevanță juridică la acest moment al urmăririi penale.
Atari împrejurări s-au invocat încă de la arestarea inițială, instanțele înlăturându-le ca garanții în exercitarea drepturilor procesuale ori riscuri asumate, rezolvabile, după caz, în condițiile legislației ce asigură protecția socială și respectiv tratarea bolilor cronice a persoanelor private de libertate.
De altfel, aceste susțineri ca și pretinsele contradicții sau conflicte existente între părți și victime, ca și concludența declarațiilor date pentru stabilirea existenței faptelor și vinovăției urmează să fie verificate de organele de urmărire penală cu ocazia continuării actelor procedurale și cu respectarea întocmai a dispozițiilor ce garantează prezumția de nevinovăției și dreptul la apărare.
Prin urmare mijloacele de probă administrate, justifică concluzia că în concret actele materiale ce ar fi fost derulate, potrivit sarcinilor prestabilite în grupurile inițiate de recurenți, lezând drepturile și libertățile unui număr mare de femei, între care și minore, prin rezoluții de grup și în scopul traficării prostituției, care probate fiind s-ar încadra în criminalitatea organizată reglementată prin Legea nr. 39/2003, prezintă gradul de pericol social pentru ordinea publică, în sensul art. 148 lit. f Cod proc. penală.
Separat de aceasta, activitatea materială ce formează obiectul urmăririi penale, pe lângă faptul că implică un număr mare de acte procedurale, acestea sunt condiționate logistic și temporal, inclusiv de colaborarea cu alte instituții în cadrul cooperării judiciare internaționale.
De aceea, atâta timp cât dispozițiile art. 159 alin. 13 Cod proc. penală admit 180 zile ca durată rezonabilă pentru arestarea inculpatului în cursul urmării penale, prelungirea duratei măsurii pe încă 30 de zile față de cei trei recurenți și în scopul audierii martorilor și victimelor, rezultate din probele administrate anterior, precum și a unui învinuit ce se sustrage de la cercetări, nu este nelegală ci necesară pentru aflarea adevărului.
Față de cele ce preced și conduita anterioară a inculpaților, cunoscuți în comunitate ca persoane foarte violente, ocupându-se cu găzduirea și obținerea de beneficii din practicarea prostituției ori comiterea altor fapte sancționate de legea penală, rezultă că nu există temeiuri de natură a forma convingerea că normala desfășurare a procesului poate continua prin lăsarea în libertate sau obligarea de a nu părăsi localitatea ori țara conform art. 145 și respectiv 1451Cod proc. penală.
Concluzionând, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală, constatându-se că încheierea atacată este dreaptă și conformă legii.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, și G, toți deținuți în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție P împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu din 11 martie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2008.
Președinte, Judecători
Grefier,
Red. /Tehnored. GM
8 ex./18.03.2008
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
