Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 274
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat inculpatul, fiul lui și, născut la 12 noiembrie 1977, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza art.3002rap. la art.160bC.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive în cursul judecății.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest la enitenciarul Ploiești și asistat de apărător ales, care depune la dosar împuternicire avocațială nr.17 din 13.03.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, cu permisiunea instanței, a luat legătura cu recurentul inculpat, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 11.03.2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive față de acesta, precum și judecarea în stare de libertate a acestuia.
Precizează că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv cele prevăzute de lit.f art.148 C.P.P. arestarea preventivă reprezentând o măsură de excepție, care se ia în anumite cazuri excepționale și anume când sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de textul de lege aplicabil.
În acest sens, arată că în speță nu s-a făcut dovada pericolului concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică, în condițiile în care acesta a avut un comportament corespunzător atât în faza de urmărire penală, cât și în cea a cercetării judecătorești, că susținerile sale s-au coroborat cu celelalte probe administrate de organele de urmărire penală și de cercetare judecătorească, din toate reieșind faptul că inculpatul nu este un traficant de droguri, ci un consumator.
În ceea ce privește infracțiunea de trafic de stupefiante, reținută în sarcina inculpatului, nu s-au dovedit ca fiind îndeplinite condițiile pentru existența acesteia, cum nu s-a dovedit nici legătura dintre inculpat și ceilalți doi inculpați din dosar, datorită faptului că aceasta nu există.
Mai arată apărătorul ales al inculpatului că în dosarul cauzei nu sunt probe din care să rezulte că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar fi influențat martorii, că este un tânăr ce are toată viața înainte pentru a se integra în societate.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că prin încheierea de ședință din data de 11.03.2008 Tribunalul Prahovaa menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.
Susține că încheierea de ședință sus-menționată este una legală și temeinică, dispunându-se astfel pentru a se împiedica inculpatul în a se sustrage de la cercetarea judecătorească și a zădărnici aflarea adevărului.
Mai mult de atât, măsura apare ca fiind legală și pentru faptul că dosarul ce-l privește pe inculpat se află într-o fază incipienta, iar în ceea ce privește susținerile apărătorului inculpatului cu privire la conduita buna a acestuia pe parcursul procesului, se arată că reprezintă aspecte ce sunt avute în vedere la individualizarea pedepsei, și nu la revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru motivele arătate, formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită judecarea sa în stare de libertate și a se avea în vedere că nu este un traficant de droguri.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 11 martie 2008, Tribunalul Prahova în baza art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la 12.11.1977, fiul lui și, născut la 25.11.1980 și, fiul lui și, născut la 08.06.1979, toți aflați în Penitenciarul Ploiești și a menținut această măsură.
În motivarea soluției prima instanță arată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților prev. de art. 148 lit. f subzistă C.P.P. în continuare, respectiv pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, trafic de droguri de mare risc, pedeapsa prevăzută de legiuitor este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Totodată, s-a mai arătat că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar încălca dispozițiile art. 136 Cod proc. penală, care prevăd că scopul măsurilor preventive este acela de a împiedica inculpații să se sustragă de la judecată, existând riscul ca aceștia să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea, instanța de fond a mai arătat că la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie să se țină seama și de gravitatea deosebită a faptelor comise precum și de reacția negativă creată în rândul societății civile în cazul în care făptuitorii unor asemenea fapte grave ar fi liberi.
Față de stadiul actual al procesului, de faptul că cercetarea judecătorească este în fază incipientă, că nu au fost audiați martorii menționați în actul de acuzare și că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în esență că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod proc. penală, respectiv nu s-a făcut dovada pericolului concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică, în condițiile în care acesta a avut un comportament corespunzător atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești.
De asemenea, recurentul a mai susținut prin apărătorul ales, că nu s-a făcut dovada existenței vreunei legături cu ceilalți doi inculpați și că din nici o probă nu rezultă că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martorii.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate.
Curtea, examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3856alin. 3.C.P.P. constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Inculpatul recurent a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 21/D/P/2007 din 07 decembrie 2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Prahova, alături de alți doi inculpați, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere și cumpărare de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu și comercializării prev. de art. 2 alin. 1,2 și art. 4 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul anului 2007 deținut în vederea consumului propriu droguri de mare risc, pastile ecstasy și cocaină, a comercializat și deținut în vederea comercializării pastile ecstasy, cocaină și cristale și a intermediat vânzarea și cumpărarea acestora.
Prin încheierea nr. 21 din 25 august 2007 Tribunalului Prahova, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, măsură care a fost prelungită în cursul urmăririi penale și menținută în condițiile prev. de art. 3002rap. la art. 160 de instanța de fond.
Infracțiunile supuse judecății sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, limitele de pedeapsă prevăzute de textul încriminator fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile proliferării traficului și consumului de droguri de mare risc, a efectelor negative asupra sănătății celorlalte persoane și a rezonanței negative care s-ar crea în rândul opiniei publice că împotriva celor care comit fapte grave nu se iau măsuri ferme de izolare a acestora în scopul protejării cetățenilor, în special a persoanelor tinere de influența traficanților de stupefiante.
Din mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și din declarațiile date în cursul cercetării judecătorești rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit fapte penale supuse judecății, astfel că cerința prev. de art. 143 Cod proc. penală, este îndeplinită.
Așadar, în mod justificat instanța de fond a constatat că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 148 alin. 1 lit. f cod proc. penală.
Susținerea recurentului inculpat că nu este vinovat decât de comiterea infracțiunii de consum ilicit de droguri de mare risc și că nu sunt probe doveditoare că a comercializat droguri de mare risc sau că ar fi intermediat vânzarea - cumpărarea de astfel de substanțe și legătura sa cu ceilalți doi inculpați din cauză, nu poate fi examinată în această fază procesuală, prezentul recurs având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei menținerii măsurii preventive, respectiv dacă prima instanță a interpretat și aplicat corect disp. art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală precum și prevederile art. 148 lit. f Cod proc. penală.
Având în vedere că cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare, că martorii audiați în faza urmăririi penale urmează să fie reaudiați de instanța de fond pentru stabilirea situației de fapt și a gradului de participare al fiecărui inculpat la comiterea infracțiunii, lăsarea în libertate a inculpatului ar fi inoportună, existând riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului fie în mod direct fie indirect sau să-i influențeze să-și retragă declarațiile date, perturbându-se astfel buna desfășurare a procesului penal.
În raport de cele învederate, Curtea, constată că încheierea recurată este legală și temeinică, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a dispus în condiții de legalitate, subzistând temeiurile inițiale care au determinat luarea acestei măsuri preventive care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, conform art. 136.
C.P.P.Așa fiind, criticile inculpatului se privesc ca neîntemeiate și pe cale de consecință recursul acestuia va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cu C.P.P. obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12 noiembrie 1977, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică astăzi, 14 martie 2008.
Președinte, Judecători
Grefier,
Red./Tehored. GM
4 ex./19.03.2008
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
