Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 275/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.275
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat inculpatul, fiul lui și, născut la 18 februarie 1977, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în baza art.3002rap. la art.160bC.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive în cursul judecății.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest la enitenciarul Ploiești și asistat de apărător desemnat din oficiu, conform împuternicirii avocațiale nr.1744 din 14.03.2008 emisă de Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, cu permisiunea instanței, a luat legătura cu recurentul inculpat, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 6.03.2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Arată că instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, reținându-se în sarcina acestuia mai multe infracțiuni, respectiv înșelăciune, fals, uz de fals, însă chiar și în asemenea circumstanțe, în prezent nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii de arestare.
Precizează că nici starea de recidivă în care se află inculpatul recurent nu reprezintă un temei pentru menținerea măsurii atacate, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar interesul său este de a fi judecat în stare de libertate pentru a putea proceda la acoperirea prejudiciului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că starea de recidivă în care se află inculpatul, într-adevăr nu reprezintă un temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive, dar contribuie la convingerea instanței asupra persoanei inculpatului, a pericolului concret pe care îl reprezintă acestea pentru ordinea publică.
Mai arată că fapta reținută în sarcina inculpatului, împrejurările săvârșirii acesteia, precum și prejudiciul creat a determinat instanța de fond să mențină măsura arestării preventive.
Pentru considerentele sus-menționate, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii de ședință atacată ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, arată că într-adevăr a săvârșit faptele pentru care este cercetat, însă a fost forțat de împrejurări să comită aceste infracțiuni și că dacă nu coopera cu organele de cercetare penală, acestora le era foarte greu să probeze faptele reținute.
Solicită a se avea în vedere și faptul că a recunoscut săvârșirea faptelor, că are o sănătate precară, că are doi copii minori în întreținere, iar soția sa se ocupă singura de aceștia și nu are un loc de muncă.
Mai arată că deși inițial s-a reținut de organele de cercetare penală că ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional, ulterior s-a revenit asupra acestui aspect, subliniind că la dosarul cauzei există o caracterizare din care rezultă că a dat semne de îndreptare.
Susținând că este de acord cu acoperirea prejudiciilor create și că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, recurentul inculpat solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 6 martie 2008 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în temeiul disp. art.3002C.P.P. rap. la art.160bC.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinica măsurii arestării preventivă luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 18.02.1977 și a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului, a apreciat că aceasta este legală și temeinică, fiind conformă disp. art.143 și art.148 lit.f
C.P.P.S-a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv actele financiar contabile, filele CEC, procesele verbale de acte premergătoare, declarațiile martorilor și ale inculpatului, fișa de cazier judiciar, rezultă că în cauză sunt indicii temeinice în a concluziona că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și cu privire la care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Totodată, s-a apreciat că există probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din modalitatea de comitere a faptei și impactul negativ pe care l-ar putea avea asupra comunității în care trăiește, neluarea unor măsuri ferme de către organele abilitate împotriva celor care comit astfel de fapte.
S-a reținut că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea, acesta fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând și din faptul că acesta a perseverat pe calea infracțională, săvârșind în continuare fapte deosebit de grave.
Împotriva încheierii din 6 martie 2008 declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat încheierea instanței de fond prin care s-a menținut starea de arest preventiv, susținând că chiar dacă în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea mai multor infracțiuni, respectiv înșelăciune, fals, uz de fals, în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestării.
De asemenea, a susținut că nici starea de recidivă în care se află inculpatul nu constituie temei pentru menținerea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar interesul său este de a fi judecat în stare de libertate pentru a putea proceda la acoperirea prejudiciului.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 C.P.P. constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul nr.777/P/2007 din 27.11.2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, în formă calificată prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 4, 5, fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290, complicitate la fals material prev. de art.26 rap. la art.288 alin.1 și uz de fals prev. de art.291, toate săvârșite în formă continuată prev. de art.41 alin.2 și în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 alin.1 lit.b
Ca situație de fapt, s-a reținut că în perioada februarie - octombrie 2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, ajutat și de alte persoane, prin folosirea de înscrisuri falsificate/conținând mențiuni false, în special cărți de identitate și file CEC, acesta indus în eroare circa 20 de persoane juridice-societăți comerciale, bănci, alte instituții de credit și a reușit astfel să intre în mod fraudulos în posesia de bunuri și bani, totalizând suma de 687.394,19 lei, prejudiciu recuperat în foarte mică măsură.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin Încheierea nr.26 din 2.10.2007 a Tribunalului Prahova, reținându-se incidența disp. art.143 și art.148 lit.d și C.P.P. măsura fiind prelungită și menținută ulterior, în condițiile legii.
În prezent, cauza se află în stare de soluționare în fața instanței de fond - Tribunalul Prahova, formând obiectul dosarului nr-.
Potrivit disp. art.3002C.P.P. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160b
C.P.P.Conform disp. art.160balin. 1 în C.P.P. cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat-o au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, iar alineatul 3 stipulează că ori de câte ori temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau când există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, întrucât în cauză există probe din care rezultă vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu privire la care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite prin urmare cerințele impuse de art.143, art.146 și art.148 lit.d și f
C.P.P.Aceste temeiuri nu au încetat și nici nu s-au schimbat pentru a justifica revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, așa cum acesta a susținut, ci dimpotrivă ele se mențin și în prezent și impun în continuare privarea sa de libertate.
Rezultă din probele administrate în cauză, că inculpatul, condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, a perseverat pe cale infracțională, săvârșind mai multe fapte penale, dintre care una deosebit de gravă, respectiv înșelăciune în formă calificată, cu un număr important de persoane juridice prejudiciate, în special societăți comerciale și bancare și un prejudiciu impresionant, ce a fost acoperit doar în mică măsură, așa încât menținerea stării de arest preventiv este pe deplin justificată, fiind conformă disp. art.3002rap. la art.160balin.3
C.P.P.Sinceritatea manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului și care a contribuit atât la stabilirea întregii activități infracționale cât și la descoperirea celorlalți participanți la comiterea acestor fapte, nu constituie temeiuri suficiente pentru revocarea măsurii arestării preventive, ca de altfel nici celelalte motive legate de situația socio-familială a inculpatului, însă ele pot fi avute în vedere de către instanța de fond cu ocazia individualizării sancțiunii, în cazul în care se va stabili existența faptelor și vinovăția acestuia cu privire la infracțiunile deduse judecății.
Prin urmare, în raport de cele ce preced, Curtea, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, în baza disp. art.38515pct. 1 lit.b va C.P.P. respinge recursul declarat de acesta ca nefondat, iar în baza disp. art.192 alin.2 va C.P.P. dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv pentru onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 februarie 1977, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei 80 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică astăzi, 14 martie 2008.
Președinte, Judecători
Grefier,
Red./.red.
4 ex./18.03.2008
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
