Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 14 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 iulie 1970, deținut în arestul P, împotriva încheierii de ședință nr.9 din data de 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Ploiești, iar în baza art.1491C.P.P. s-a dispzs arestarea preventivă a inculpatului recurrent, pentru o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 12.03.2008 și până la 09.04.2008, inclusiv; s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventive la arestul P și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat a legătura cu recurentul inculpat, precizând că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.1403alin.3 C.P.P. se procedează la audierea recurentului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Curtea, luând act că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, precizează că prin recursul de față înțelege să critice încheierea de ședință nr.9 din data de 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în temeiul dispozițiilor art.1403C.P.P. apreciind-o ca fiind total nelegală și netemeinică.
Astfel, Tribunalul Prahovaa apreciat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.146 și 148 lit.a, b și f C.P.P. în plus că recurentul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, prin exercitarea direct sau indirect de presiuni asupra părții vătămate, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani.
Însă, aceste motive sunt nelegale și contravin dispozițiilor art.146 raportat la art.142
C.P.P.În acest sens, arată că pentru a se admite o cerere de arestare preventivă trebuie să existe indicii temeinice și probe din care să rezulte vinovăția celui față de care urmează a se lua această măsură, și anume Tribunalul Prahova trebuie să motiveze pericolul concret pe care-l reprezintă inculpatul pentru ordinea publică și nu să facă vorbire de pericolul social în general.
Nu s-a arătat de Tribunalul Prahova care anume este acest pericol concret pentru societate pe care inculpatul în cauză îl prezintă.
În combaterea aceluiași aspect, solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatului i s-a luat declarație de către reprezentanții Ministerului Public încă din data de 12.06.2007, dată la care a fost audiată și vătămată, fiindu-i imputate acestuia în referatul de propunere de arestare preventiva fapte săvârșite în anul 2006. În această situație, arată că nu există acest pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care chiar, pentru fapte din 2006, efectuează propunere de arestare preventivă în anul 2008, cu atât mai mult cu cât unele din faptele imputate nici nu s-au consumat
Mai arată apărătorul ales al inculpatului că din nici o probă a dosarului nu rezultă indicii sau date certe că recurentul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, astfel că, așa cum prevede și art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, singura bănuială că inculpatul s-ar sustrage de la cercetare, nu poate conduce la luarea măsurii arestării preventive.
Precizează că singura probă pe care reprezentanții parchetului își întemeiază cererea este reprezentată de existența pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovaa dosarului având ca obiect cercetarea inculpatului pentru infracțiunea de amenințare, parte vătămată fiind, dosar care deși are ca obiect cercetarea unei infracțiuni de amenințare se află totuși pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în condițiile în care infracțiunea de amenințare este absorbită în infracțiunea de trafic de persoane, reținut în sarcina inculpatului în cauza de față. Prin urmare, din cele anterior enunțate, rezultă că Parchetul preconstituie această infracțiune.
Trebuie avut în vedere că așa-zisă parte vătămată este prietena, iubita și concubina recurentului-inculpat, care are un copil minor în întreținere, și pe care incupatul în nici un moment nu a încercat să o ducă în Turcia pentru practicarea prostituției, infracțiune la care de altfel inculpatul nu a avut nici o contribuție.
Pentru motivele de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 12.03.2008, iar pe fond punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că dosarul la care face refere apărătorul recurentului inculpat, având ca obiect efectuarea de cercetări cu privire la infracțiunea de amenințare, se află pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalului Prahova fiind preluat ca o măsură de ajutor pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
În ceea ce privește recursul dedus judecății, arată că prin încheierea de ședință nr.9 din 12.03.2008 Tribunalul Prahovaa dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în sensul că acesta a recrutat, personal, începând cu anul 2006 mai multe persoane de sex feminin, inducându-le în eroare că
le va găsi locuri de muncă în Turcia, ulterior acestea fiind transportate la locuința din Turcia a fostei sale soții, în vederea practicării prostituției.
Susține că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 rap. la art.141 lit.b și f C.P.P. existența pericolului concret față de ordinea publică a inculpatului și încercarea acestuia de a zădărnici aflarea adevărului în cauză fiind dovedite cu declarațiile martorelor audiate, respectiv, din care rezultă că au fost amenințate de inculpat atunci când au reușit să se întoarcă în țară.
Pentru cele sus-menționate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii de ședință atacată ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că din anul 2006 nu a părăsit țara, că fosta sa soție este cea care venea în țară și lua fetele în Turcia, precum și faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel că nu se justifică luarea măsurii arestării preventive.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.9 din data de 12 martie 2008 din Camera de Consiliu, Tribunalul Prahovaa admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova și în baza art.149/1 Cod pr.penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la 02.07.1970 în P, domiciliat în comuna, în prezent reținut și aflat în Arestul IJP P, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 12 martie 2008 până la 9 aprilie 2008, inclusiv și emiterea manadatului de arestare preeventivă.
În motivarea soluției se arată că prin ordonanța nr.33/D/P/2007 din 11 martie 2008, DIICOT - Biroul Teritorial Prahovas -a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului care a fost reținut pe o perioadă de 24 ore pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev.de art.12 al.1 și 2 lit.a și art.13 al.1,2 și 3 din Lg.678/2001, constând în aceea că începând cu anul 2006 recrutat mai multe persoane de sex feminin promițându-le că le va găsi locuri de muncă în Turcia și acestea fiind transportate la locuința din Turcia a fostei sale soții, prin amenințări au fost obligate să se prostituieze, iar banii obținuti au fost împărțiți între inculpat și numita.
Probele aflate în dosarul de urmărire penală, respectiv declarațiile martorilor ( părți vătămate), și G, confirmă că inculpatul a racolat și determinat victimele să practice prostituția în Turcia, la locuința fostei sale soții, că a oferit bani acestora pentru întocmirea documentelor de călătorie și la revenirea în România le-a amenințat cu arma să-și retragă plângerile formulate împotriva sa.
Față de împrejurarea că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin exercitarea depresiuni asupra părtilor vătămate, că acesta ar putea să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală și ținând seama limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile pentru care s-au început cercetările penale împotriva inculpatului, respectiv pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și frecvența acestui gen de infracțiune, precum și impactul negativ pe care l-ar putea avea asupra societății, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța a apreciat că sunt întrunite disp.art.146, art.148 lit.a,b și f Cod pr.penală și în temeiul aert.149/1 Cod pr.penală a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în esență că instanța nu a motivat în ce constă pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică și că probele efectuate până în acest moment în cauză nu fac dovada certă a vinovăției sale, iar singura bănuială că s-ar sustrage de la cercetarea penală nu poate determina luarea măsurii arestării preventive.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii e arestare preventivă și punerea sa în libertate.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de probele efectuate în dosarul nr.33/D/P/2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Prahova, de criticile formulate de inculpat și din oficiu sub toate aspectele conform art.386/6 al.3 Cod pr.penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale poate fi luată dacă sunt întrunite conditiile prev.în art.143 Cod pr.penală și există vreunul dintre cazurile enumerate în art.148 lit.a - f Cod pr.penală.
Din actele și lucrările dosarului, se constată că împotriva inculpatului s-a pus în mișcare actiunea penală prin Ordonanța nr.33/D/P/2007 din 11 martie 2008 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prev de art.12 al.1 și 2 lit.a și art.13 al.1,2 și 3 din Legea 678/2001, întrucât începând cu anul 2006 racolat mai multe persoane de sex feminin, inducându-le în eroare că le va găsi locuri de muncă în Turcia, le-a oferit bani pentru întocmirea documentelor de călătorie și fiind transportate la locuința fostei sale soții din Turcia, cu ajutorul acesteia și prin amenințări părtile vătămate au fost obligate să practice prostituția, iar banii obținuți au fost împărțiți între inculpat și fosta sa soție.
Declarațiile părtilor vătămate, - și G, ale martorilor audiați în cauză, constituie indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele penale, care constituie obiectul dosarului nr. 33/2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Prahova.
Din conținutul declarațiilor date de părtile vătămate, rezultă că inculpatul le-a promis locuri de muncă în Turcia, le-a asigurat cazarea la locuința fostei sale soții, le-a oferit bani pentru întocmirea documentelor de călătorie și la revenirea în România le-a amenințat cu arma să-și retragă plângerile.
În acest sens partea vătămată, arată în declarația dată, că a fost acostată de inculpat pe raza comunei și a fost amenințată cu moartea de către acesta în cazul în care nu-și retrage declarația referitoare la modul în care a fost exploatată sexual în Turcia.
Susținerea recurentului că nu sunt probe certe de vinovăție, nu face obiectul prezentului recurs, din probele aflate la dosar până în acest moment se constată că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapte penale, iar pentru răsturnarea acuzațiilor ce i se rețin, inculpatul are posibilitatea să solicite probe în apărare, în această fază procesuală instanța de recurs verifică îndeplinirea conditiilor legale pentru luarea măsurii preventive.
Pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru faptele comise de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât traficul de persoane a cunoscut o amploare deosebită, cu o puternică rezonanță negativă în rândul societății și pentru stoparea acestui fenomen este necesar ca organele abilitate să asigure respectarea ordinii de drept să ia măsuri ferme pentru izolarea acestora de societate.
Așadar, în mod corect, prima instanță a arătat că pericolul pentru ordinea publică al inculpatului este dat de frecvența infracțiunilor de acest gen, modalitatea de comitere a acestora și de impactul negativ pe care l-ar avea asupra societății neluarea măsurilor de izolare a persoanelor care comit astfel de fapte.
În consecință, critica recurentului că nu s-a motivat pericolul concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică este neîntemeiată.
Concluzionând, curtea constată că în mod justificat s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât sunt date certe că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în mod direct prin amenințarea cu moartea a părtilor vătămate dacă nu-și retrag plângerile formulate la organele de politie împotriva sa, pedeapsa prevăzută pentru aceste fapte este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă într-adevăr, un real pericol pentru ordinea publică, traficul de persoane intră în categoria infracțiunilor transfrontaliere care presupun o periculozitate sporită a persoanelor care comit acest gen de infracțiuni, fiind îndeplinite așadar cerintele prev. de art.148 lit.a,b și f rap.la art.143 Cod pr.penală.
Drept urmare, curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele, luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a făcut cu respectarea dispozitiilor legale și în consecință, recursul declarat se privește ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 iulie 1970, deținut în Arestul P, împotriva încheierii de ședință nr.9 din data de 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red.EZ/
Tehnored.MP
3 ex./17.03.2008.
. fond --Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
