Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 219/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 1611/2009 )
ÎNCHEIERE NR. 219/
Ședința publică de la 7 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Adriana Băjan
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 6 emisă de Baroul Călărași - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheieri recurate și punerea în libertate a inculpatului.Solicită a se constata că judecătorul fondului nu s-a ocupat a analiza dacă organele de urmărire penală au depus sau nu diligența necesară în vederea strângerii probelor, astfel încât să nu se prelungească foarte mult durata de arest preventiv. De la data arestării a solicitat confruntări între inculpat și martorul și audierea unor martori - la care se face referire în încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și care au fost considerați esențiali în cauză,dar nu s-a răspuns în nici un fel acestor solicitări. În continuare susține că probele existente în cauză nu justifică presupunerea rezonabilă că recurentul ar fi comis infracțiunea, iar organele de urmărire penală nu au mai adus nici o probă nouă, care să ducă la necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest preventiv.
Concluzionând, apreciază că nu se impune menținerea arestării preventive a clientului său, astfel că solicită admiterea recursului și punerea acestuia în libertate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Consideră că în mod judicios instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive și se impune prelungirea acestei măsuri pe o perioadă de 30 de zile, având în vedere motivele invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași. Față de probele administrate până la acest moment, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, arată că acesta rezidă din modalitatea comiterii infracțiunii, starea de recidivă postexecutorie și atitudinea recurentului ulterior comiterii infracțiunii.
Față de cele arătate mai sus solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată către stat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt,solicită a fi judecat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
URTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea nr. 49 din ședința din Camera de Consiliu de la data de 2 iulie 2009 admis Tribunalul Călărași - Secția penală, cererea formulată la Parchetul de pe lângă această instanță și în baza prevederilor art. 155 și urm. Cod procedură penală a dispus prelungirea cu 30 de zile a duratei arestării preventive a inculpatului, pe perioada 5 iulie - 3 august 2009.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în esență că:
- inculpatul este arestat pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, în stare de recidivă postexecutorie (art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. e și i Cod penal), existând indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că la data de 2 iunie 2009 tras cu o armă de foc asupra victimei, rănind-o grav în zona coloanei vertebrale:
- luarea măsurii arestării preventive a respectat condițiile cumulative prevăzute de lege și nu au intervenit elemente de fapt sau de drept care să o infirme;
- lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând în esență că nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, neexistând temeiuri pentru a se reține vinovăția sa. Prezumția de nevinovăție nu a fost înfrântă iar dispozițiile art. 5 din CEDO trebuie interpretate în sensul că privarea de libertate este o măsură excepțională.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este nefondat în sensul considerațiilor ce succed.
Tribunalul a apreciat în mod corect că prelungirea duratei arestării preventive, ca măsura excepțională, menită să preîntâmpine o stare de pericol pentru ordinea publică și să asigure normala desfășurare a procesului penel, este temeinic justificată chiar în contextul prevederilor art. 5 din CEDO. Nici tribunalul și nici Curtea de apel, soluționând recursul, nu antamează, în această fază a pricinii, fondul cauzei, ci constată doar că este întrunită condiția legală de a exista indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea unei infracțiuni.
În fine, pericolul social concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a recurentului inculpat a fost corect evaluat de către tribunal, astfel că nici sub acest aspect susținerile sale nu pot fi primite.
În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, încheierea atacată fiind în întregime legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 49 din 2 iulie 2009, dată în Camera de Consiliu de Tribunalul Călărași.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.- 23.07.2009
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Viorica Costiniu, Adriana Băjan
