Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 265/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

1916/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

ÎNCHEIEREA NR.265

Ședința publică din data de 06 august 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Risantea Găgescu

JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu

JUDECĂTOR 3: Damian Dolache

GREFIER - - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI

este reprezentat de procuror .

Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 04 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-inculpați, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.5513/06.08.2009, atașată la fila 12 dosar și, personal, în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.24966/06.08.2009, atașată la fila 11 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul Ministerului Public solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia dorește să depună la dosar un proces-verbal în combaterea aspectelor reținute de prima instanță cum că nu se poate realiza concordanța dintre plângerile părților vătămate și retragerile pe care le-au efectuat inculpații în mod fraudulos pentru că din planșele foto depuse la dosar lipsesc ora și minutul retragerii.

Apărătorii aleși ai intimaților-inculpați se opun încuviințări probei solicitate de reprezentantul Ministerului Public, întrucât procesul-verbal pe care dorește să-l depună la dosar nu cuprinde nici o ștampilă a instituției care l-a întocmit, necuprinzând condițiile de formă a unui proces-verbal.

Reprezentantul Ministerului Public solicită să se aibă în vedere că în art.91 din Codul d e procedură penală se prevede cu exactitate ce anume date trebuie să cuprindă un proces-verbal și nicidecum nu se prevede că trebuie să cuprindă vreo ștampilă.

Curtea, după deliberare, încuviințează depunerea la dosar a Procesului-verbal, întocmit în ziua de 06 august 2009, de către lucrătorul de poliție din cadrul - B, având în vedere că acesta se referă la activitatea infracțională pentru care inculpații sunt cercetați și, nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.385¹³din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.

Reprezentantul Ministerului Public completează oral motivele de recurs formulate în scris de către parchet, întrucât la momentul redactării motivelor de recurs, parchetul nu a avut acces la încheierea pe care a redactat-o judecătorul. Astfel, arată că inculpații au fost arestați preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1 și 2, art.25 și art.27 din Legea 365/2002, instanța de fond reținând că singura infracțiune pentru care există acele indicii temeinice ale săvârșirii faptei este infracțiunea prevăzută de art.25 din Legea nr.365/2002, respectiv deținere de dispozitive care serveau la copierea informațiilor, pentru că la data la care au fost depistați în flagrant, în prealabil, montaseră un astfel de dispozitiv după care au procedat la demontarea lui. Apreciază că din datele dosarului rezultă, în mod evident, care era destinația și utilitatea acestor dispozitive, inculpații recunoscând că dispozitivul era deținut pentru copierea informațiilor în vederea realizării de retrageri. Consideră că, în dovedirea faptului că retragerile erau efectuate cu caracter fraudulos, relevantă este declarația inculpatului dată la parchet, în care acesta menționează că a avut la dispoziție un dispozitiv care servea la copierea informațiilor pe o perioadă de timp de aproximativ 2 ani.

Referitor la săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată, consideră că ar fi discutabilă încadrarea juridică a acestei fapte în condițiile în care nu au fost prinși cu acele carduri cu care se efectuau efectiv retragerile, asupra lor fiind găsit doar dispozitivul de copiere a datelor, însă, deși falsificarea instrumentelor de plată în calitate de autor nu era efectuată de către inculpați, aceștia, prin furnizarea informațiilor obținute fraudulos, au contribuit la săvârșirea acestei infracțiuni cel puțin în calitate de complici.

Apreciază că din datele obținute, consemnate în Procesul-verbal de constatare a infracțiunii, întocmit la 08.07.2009, din care rezultă montarea certă a unui dispozitiv, din declarațiile martorilor asistenți audiați cu acea ocazie, din planșele foto, aflate la dosarul de urmărire penale, care reflectă retrageri și la data anterioară, din împrejurarea relevată de inculpatul cum că dispozitivul de copiere a datelor l-a avut la dispoziție pe o perioadă de 2 ani de zile și din plângerile părților vătămate rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile prevăzute de art.24 alin.1 și 2, art.25 și art.27 din Legea 365/2002.

Solicită să se constate că se impune prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpați pentru efectuarea mai multor activități de urmărire penale, respectiv: interpretarea datelor obținute la efectuarea perchezițiilor informatice, reaudierea inculpaților, în momentul în care se vor obține alte mijloace de probă cu privire la care punctul lor de vedere este necesar a fi obținut, identificarea tuturor sesizărilor unde apar aceeași autori ai săvârșirii faptei, conexarea dosarelor în care inculpații sunt cercetați, obținerea listingurilor posturilor telefonice ridicate de la inculpați cu ocazia prinderii în flagrant, efectuarea în cadrul Institutului de Tehnologie din cadrul a constatării științifice asupra dispozitivelor de copiere a cardurilor, audierea martorilor din dosar pe formular tip, identificarea tuturor persoanelor implicate în activitatea infracțională și solicitarea de relații de la băncile comerciale BRD și Bank cu privire la prejudiciile create, existând indicii că s-au efectuat retrageri și de la aceste unități bancare.

Apreciază că în continuare sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, lăsarea inculpaților în stare de libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv nu sunt infracțiuni cu executare instantanee, presupunând o pregătire în timp a activității infracționale și sunt acte infracționale cu întindere în timp, acest lucru fiind demonstrat chiar prin declarația unuia dintre ei care a arătat că respectivele dispozitive au fost deținute într-un interval de timp semnificativ.

Solicită a se avea în vedere numărul părților vătămate (aproximativ 291), precum și prejudiciul reclamat de către unitățile bancare constatat și consemnat urmare retragerilor frauduloase.

Având în vedere activitatea infracțională desfășurată și împrejurarea că inculpații sunt deținători de bunuri cu o valoare semnificativă, referindu-se în acest sens la mașinile pe care le dețin și a căror achiziționare nu poate fi justificată, în condițiile în care ambii inculpați sunt studenți și nu au ocupație, apreciază că aceste elemente coroborate demonstrează faptul că există posibilitatea continuării activității infracționale, motiv pentru care lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și la acest moment.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, prelungirea stării de arest preventiv pe 30 de zile.

Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, solicitând să se constate că activitățile de urmărire penală enumerate în referatul parchetului nu impun menținerea inculpaților în stare de arest, în acest sens solicită să se observe că timp de 29 de zile nu a fost efectuat nici un act de urmărire penală care să-i implice pe inculpații, ultimele declarații fiindu-le luate cu o zi înainte de a fi prezentați în fața instanței cu propunere de luare a măsurii arestării preventive.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut fapta și nu trebuie să i se pună în sarcină sute sau mii de infracțiuni săvârșite cu autori necunoscuți.

Consideră că din planșele foto aflate la dosar nu rezultă în mod cert că sunt inculpații.

Referitor la situația materială a inculpaților pe care nu o justifică, așa cum susține reprezentantul Ministerului Public, precizează că este vorba de o mașină cu care cei doi inculpați au venit în B și care aparține mamei inculpatului, pentru a cărei achiziționare a muncit în Germania.

Consideră că cele 29 de zile de arest preventiv au fost suficiente și și-au atins scopul, în sensul că inculpatul a conștientizat că a greșit.

Mai precizează că la perchezițiile informatice nu au fost găsite date care să-i inculpe pe inculpații, așa că parchetul nu are ce date să prelucreze.

Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită respingerea recursului și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală. Consideră că se încearcă crearea unei aparențe de cauză complexă prin conexarea celor 291 de plângeri pentru a determina instanța să prelungească măsura arestării preventive, fără să se țină cont că în aceste plângeri nu se face nici o referire la inculpatul .

Precizează că inculpatul doar l-a însoțit pe inculpatul, care deținea acel aparat, în B pentru a monta respectivul dispozitiv.

Cu privire la săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare cu instrumente de plată falsificată, consideră că atâta vreme cât inculpații au fost prinși în flagrant, aceștia nu mai puteau săvârși alte infracțiuni, iar, cu privire la perioada anterioară prinderii în flagrant, parchetul nu are nici un fel de dovadă că inculpatul ar fi efectuat vreo operațiune financiară cu carduri.

Referitor la înregistrările video, solicită să se remarce că în procesul-verbal în care sunt prezentate, organul de urmărire penală nu face nici o referire la inculpatul, de altfel, aceste înregistrări sunt nerelevante sub aspectul identificării fizionomiei.

Solicită să se constate că actele de urmărire penală enumerate în referatul parchetului nu impun menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.

Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, se raliază susținerilor apărătorului său și arată că dorește să-și continue studiile pentru a-și face un viitor.

Intimatul-inculpat, având ultimul cuvânt, se raliază susținerilor apărătorului său și arată că dorește să-și continue studiile. Solicită să se țină cont că a recunoscut fapta și a fost singura infracțiune pe care a comis-

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de ședință din data de 04.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.155 - 159 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, de prelungire a măsurii arestării preventive luate față de inculpații - și.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că motivele în
temeiul cărora, în opinia parchetului, se impune prelungirea măsurii arestării preventive, trebuie să se regăsească în chiar cuprinsul actului de sesizare a instanței.

O nerespectare a acestei obligații stabilite de lege, de motivare a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, constituie o încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, în sensul art. 197 alin. 1) C.P.P. dar care, pentru a atrage nulitatea actului întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, trebuie să producă celui care o invocă, o vătămare, care, odată constatată, nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Tribunalul a apreciat că eventuala nemotivare a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive nu este în măsură să producă o vătămare celui a cărui stare de arest se dorește a fi prelungită, constituind, dimpotrivă, un factor care ar putea diminua șansele de admitere a propunerii, prin neaccentuarea acelor aspecte în măsură să justifice pe deplin prelungirea măsurii preventive (este posibil ca instanța să nu le sesizeze sau, nefiindu-i invocate, să evite analizarea acestora). Nu nemotivarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, ci nemotivarea eventualei soluții de admitere a propunerii de arestare preventivă este de natură să aducă atingere drepturilor inculpatului.

Pe de altă parte, lipsa unei motivări, sau o motivare insuficientă a propunerii parchetului, poate fi acoperită printr-o argumentare corespunzătoare a caracterului întemeiat al propunerii de prelungire de către procurorul de ședință. în cazul de față, argumentarea amplă efectuată de procurorul de ședință nu mai impune analiza caracterului întemeiat al criticii formulate, eventuala nemotivare fiind acoperită. Cu toate acestea, Tribunalul a reținut că deși în cuprinsul referatului procurorului nu se argumentează de ce temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau de ce există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, prin prezentarea activităților de urmărire penală efectuate, dar și a celor care urmează a se efectua, procurorul își motivează parțial propunerea, arătând, practic, faptul că nu se poate imputa organelor de urmărire penală o atitudine pasivă, contrară celei pe care ar trebui să o adopte într-o cauză cu arestați. Or caracterul rezonabil al duratei arestării preventive se apreciază, potrivit jurisprudenței CEDO, și în funcție de criteriul pasivității organelor judiciare (alături de cel al complexității cauzei și al atitudinii părților), o astfel de atitudine pasivă putând atrage respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Cu privire la fondul propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 155.C.P.P. arestarea inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au impus arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Privarea de libertate, ca măsură preventivă, este condiționată de existența, pe întreaga perioadă a acestei măsuri procesuale, a indiciilor temeinice ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat, infracțiuni care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fundamenta luarea unei astfel de măsuri.

În cazul de față, față de materialul probator administrat în cauza, Tribunalul a reținut următoarele:

-în cazul inculpatului -:

- există indicii temeinice, în sensul art. 68¹.C.P.P. ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică. Astfel, presupunerea rezonabilă în sensul că acesta ar fi săvârșit această infracțiune se întemeiază pe declarațiile inculpaților (în cazul inculpatului este vorba doar despre cele date în fața procurorului și a instanței învestite cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive) referitoare la fapta din data de 08.07.2009, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 08.07.2009, declarațiile martorilor și, procesele-verbale din data de 09.07.2009 și 21.07.2009 de vizionare a imaginilor video puse la dispoziție de către Post, și planșele foto aferente. în ceea ce privește procesele-verbale de vizionare și planșele foto aferente, instanța apreciază că acestea permit să se concluzioneze că există indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a acțiunii ce reprezintă elementul material al infracțiunii sus-menționate, nu doar la data de 08.07.2009, ci cel puțin și la data de 04.10.2008 (trăsăturile inculpatului permit identificarea ca fiind persoana aflată în plan secund în fotografia 11 atașată procesului-verbal din data de 09.07.2009), 16.05.2009 (identificarea sa este posibilă pe baza semnelor distinctive de pe gât ce se constată în fotografia nr. 4 anexă la procesul - verbal din data de 21.07.2009) și 23.05.2009 (pe baza semnelor distinctive de pe gât și a unui articol de vestimentație purtat de acesta și la momentul prinderii sale în flagrant la data de 08.07.2009). Organele de urmărire penală menționează în procesele verbale de vizionare, că inculpatul ar fi cel care apare și în imaginile din datele de 26.09.2008, 27.09.2008 și 07.05. 2009 când acesta ar fi montat dispozitive de copiere la diferite -uri Post, însă instanța nu poate concluziona, datorită calității proaste a imaginilor, sau alegerii unor cadre mai puțin relevante, dacă persoana care apare în fotografiile avute în vedere de organele de urmărire penală, este sau nu inculpatul. Este adevărat că organele de urmărire penală au posibilitatea, așa cum a subliniat reprezentantul Ministerului Public la termenul din 04.08.2009, de a selecta, din ansamblul materialului probator administrat, acele mijloace de probă pe care înțeleg să își fundamenteze propunerile adresate instanțelor de judecată în faza judecății, tocmai pentru a nu compromite șansele de reușită ale anumitor acte procedurale ce au fost stabilite a fi efectuate. Pe de altă parte, însă, instanța nu se poate pronunța decât pe baza materialului probator prezentat de organele de urmărire penală cu ocazia formulării acestor propuneri, mijloace de probă neaduse la cunoștință, și care, poate, ar fi fost apte să probeze aspectele susținute de acestea, neputând fi, în mod firesc, avute în vedere, la soluționarea acestor propuneri. Spre exemplu, se observă că nu au fost puse la dispoziția instanței înregistrările video înaintate de. Pe de altă parte, față de susținerile apărătorilor inculpaților, potrivit cărora fotografiile atașate nu probează acțiunile de montare de dispozitive sau de retragere de numerar, ci doar prezența în zona unor -uri a unor persoane, Tribunalul a apreciat ca fiind corectă susținerea reprezentantului Ministerului Public, potrivit căreia acestea nu reprezintă decât cadre apreciate ca fiind cele mai adecvate să probeze faptul că persoanele respective sunt inculpații;

-în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 27 alin. 1) din Legea nr. 365/2002, Tribunalul a apreciat că există indicii temeinice ale desfășurării de către inculpat a unor acțiuni de retragere în data de 27.05.2009 de la un Post - Sucursala (la dosarul de urmărire penală se află două fotografii în care se observă aceleași semne distinctive de pe gâtul inculpatului), precum și la alte date, neprecizate (foto 28 și 29 anexă la procesul-verbal din data de 09.07.2009, în care trăsăturile persoanei sunt foarte clare), însă instanța nu poate reține că ar exista indicii temeinice cu privire la caracterul fraudulos al acestor retrageri. Astfel, nu se face o corelare de către organele de urmărire penală a momentului precis (dată, oră) al acestor retrageri, cu momentul când s-ar fi făcut o retragere frauduloasă de la -ul respectiv. Se observă că în lista tranzacțiilor înregistrate la bancomate aparținând Post, pusă la dispoziție de această societate bancară, nu este menționată o tranzacție din data de 27.05.2009, dar nici din 08.10.2008, 14.10.2008, 17.09.2008 când, potrivit acelorași procese-verbale de vizionare, inculpatul ar fi efectuat astfel de retrageri. Chiar dacă la plângerile formulate de persoanele titulare de instrumente de plată electronică aflate în volumele II și III ale dosarului de urmărire penală sunt atașate și listinguri ale retragerilor de numerar din conturile acestora, cu dată, oră, minut și secundă ale efectuării operațiunii, se observă că pe fotografiile din data de 27.05.2009 nu figurează momentul înregistrării ( data este menționată de organele de urmărire penală), iar în ceea ce privește fotografiile cu nr. 28 și 29 anexă la procesul-verbal din data de 09.07.2009, cu privire la acestea nu se menționează nici măcar data, astfel încât orice tentativă de coroborare cu alte mijloace de probă este sortită eșecului

-în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 24 alin. 1), Tribunalul a apreciat că nu există indicii temeinice ale falsificării de către inculpatul a vreunui instrument de plată electronică. Simplul fapt că este de așteptat ca, odată ce, potrivit indiciilor temeinice, acesta deține dispozitive de falsificare a instrumentelor de plată electronică, pe care le-a și montat pe -uri, acesta să fi și procedat la falsificarea unui instrument de plată electronică, nu este suficient pentru a reține în sarcina inculpatului existența unor indicii temeinice ale săvârșirii acestei infracțiuni, în condițiile în care, potrivit celor de mai sus, nu se poate reține existența unor indicii temeinice de retragere frauduloasă. Nu sunt indicii nici ale săvârșirii de către inculpat a acestei infracțiuni în forma de participație a instigării sau complicității (prin punerea la dispoziție a cel puțin unei părți din elementele necesare falsificării instrumentelor de plată). Cu atât mai puțin există indicii temeinice ale punerii în circulație de către inculpat a unor astfel de instrumente de plată falsificată, sau deținerea lor în vederea punerii în circulație ( în sarcina inculpatului s-au reținut și infracțiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 65/2002).

-în cazul inculpatului:

-în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 27 alin. 1) din Legea nr. 365/2002, Tribunalul a apreciat că nu există indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a unor acțiuni de retragere, cu atât mai mult cu cât nici măcar în procesele-verbale de vizionare nu se menționează nici măcar o singură dată la care inculpatul ar fi efectuat, singur sau împreună cu alte persoane, astfel de activități;

-în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 24 alin. 1) și 2) din Legea nr. 365/2002, argumentele expuse în cazul inculpatului sunt valabile și în cazul inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei rețineri a cererii de prelungire, în condițiile în care sunt îndeplinite prevederile art. 155 și urm. Cod procedură penală.

În dezvoltarea motivelor de recurs, procurorul de ședință a arătat că probele administrate ulterior arestării inculpatului conduc la concluzia existenței indiciilor temeinice cu privire la faptele prev. de art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, s-a susținut de către procuror că discutabilă este încadrarea juridică a acestei fapte în condițiile în care nu au fost surprinși în momentul efectuării retragerilor, găsindu-se doar dispozitivul de copiere a datelor asupra celor doi inculpați.

S-a mai susținut de către procuror că activitatea infracțională a inculpaților este mult mai complexă fiind posibilă și implicarea altor persoane ce urmează a fi identificate.

Faptul că urmărirea penală nu a fost finalizată până în prezent nu este consecința lipsei de implicare a organelor de cercetare ori procurorului, ci se datorează numărului mare de acte ce trebuie efectuate.

În acest sens, s-a făcut referire la existența unor aspecte tehnice necesare lămuririi cauzei cu privire la efectuarea de expertize și administrarea de probe, față de infracțiunile a căror cercetări au fost extinse ulterior arestării inculpaților.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385⁶alin. 3 Cod procedură penală, Curtea, în majoritate, constată următoarele:

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 155 și urm Cod procedură penală, ce impun prelungirea arestării preventive a inculpaților - și, pe o perioadă de 30 de zile.

Instanța de fond la darea soluției, a apreciat că sunt indicii temeinice cu privire numai la săvârșirea faptei prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, pentru care inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică făcând trimitere la o serie de hotărâri CEDO care nu-și găsesc aplicabilitatea în cauza de față.

Așa cum se arată și în referatul de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților, cauza este complexă în raport de identificarea tuturor persoanelor implicate în activitatea infracțională și de audierea martorilor din dosar.

În cauză au fost studiate imagini video cu persoane care montează dispozitive de copiere a cardurilor la -uri aparținând băncii Bank Post și ulterior retrag fraudulos numerar de pe cardurile falsificate, ocazie cu care s-a stabilit că inculpații - și apar în aceste imagini, motiv pentru care mai multe plângeri ale persoanelor vătămate au fost conexate la prezentul dosar.

Mai mult, odată cu efectuarea perchezițiile domiciliare la locuințele inculpaților s-au descoperit și au fost ridicate de către anchetatori, sisteme informatice și medii de stocarea a datelor cât și îmbrăcămintea folosită de aceștia în momentul montării dispozitivelor de copiere a cardurilor și a retragerilor frauduloase.

În atare situație, atâta timp cât cercetările au fost extinse și cu privire la alte persoane, iar probatoriul nu a fost finalizat în cauză, este prematură poziția instanței de judecată cu privire la inexistența faptelor prevăzute de art. 24 alin. 1 și 2 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002.

În consecință, pentru o bună desfășurare a urmăririi penale este necesară privarea de libertate în continuare a inculpaților, cu atât mai mult, cu cât, pe toată durata arestării preventive, trebuie ca aceștia să fie la dispoziția anchetatorilor pentru a se lămuri întreaga situație de fapt cu privire la faptele pentru care sunt cercetați.

Pericolul concret pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică, rezidă din natura faptei de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, neputând fi îmbrățișat punctul de vedere al instanței de judecată care face referire la maximul de pedeapsă care este de 5 ani închisoare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002.

Așa fiind, Curtea în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În majoritate:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 04.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

Casează încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 4 august 2009 Tribunalului București Secția a II-a Penală și rejudecând, în fond:

Admite propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București de prelungire a măsurii arestării preventive.

Dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 7 august 2009 până la 5 septembrie 2009.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 august 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red.

Dact./10.08.2009

2 ex.

Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală

OPINIE SEPARATĂ

În deplin acord instanța fondului, apreciez că în cauză nu există la acest moment indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați, decât cu privire la infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art.25 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, motivarea amplă și argumentată a primei instanțe cu privire la inexistența indiciilor temeinice pentru celelalte două infracțiuni nemaiavând nevoie de alte adăugiri.

Referitor la această infracțiune, constat că inculpații - și - au recunoscut comiterea faptei asupra căreia au fost prinși în flagrant, că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și că pericolul social generic al faptei este unul scăzut, dovadă în acest sens fiind și limitele reduse ale pedepsei stabilite de către legiuitor (1-5 ani).

Ca atare, raportat la gravitatea redusă a faptei cu privire la care există indicii temeinice în sensul că inculpații sunt autorii acesteia, la împrejurarea că această infracțiune este o infracțiune mijloc care nu a fost urmată (potrivit probatoriului administrat până în acest moment) de infracțiunea scop (falsificarea instrumentelor de plată electronice și retragerea de numerar fără consimțământul titularului), la poziția procesuală a inculpaților, la circumstanțele personale ale acestora, apreciez că nu există probe concrete în sensul că lăsați în libertate inculpații ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, de altfel acesta fiind singurul temei al arestării lor.

JUDECĂTOR,

- -

Președinte:Risantea Găgescu
Judecători:Risantea Găgescu, Mihai Oprescu, Damian Dolache

#Judecator Risantea Gagescu

Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 265/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 265/2009. Curtea de Apel Bucuresti