Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 36/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 36/2009
Ședința publică de la 13 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 52 din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent în stare de arest din Arestul A asistat de avocat - apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care potrivit dispozițiilor legale s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive luate față de inculpat și rejudecând, respingerea propunerii formulate de parchet și revocarea acestei măsuri cu consecința punerii lui în libertate.
Solicită a se observa că la dosar nu există suficiente indicii sau probe care să ateste vinovăția inculpatului, apreciind că nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive.
Din actele medicale aflate la dosar nu rezultă că părții vătămate i-a fost pusă viața în pericol. Inculpatul recunoaște că a fost prezent la incident, dar că acesta a fost provocat de către partea vătămată, el nefăcând altceva decât să se apere.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara, inculpatul obligându-se să se prezinte în fața organelor de cercetare penală ori de câte ori va fi chemat.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală.
Arată că există indicii că inculpatul împreună cu ceilalți inculpați au aplicat multiple lovituri părții vătămate, cauzându-i leziuni grave care i-au pus viața în pericol, rezultând presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de faptele pentru care este cercetat.
Având ultimul cuvânt, inculpatul se consideră nevinovat, arată că el doar s-a apărat de atacurile pornite de bodyguarzii din acel local.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală nr. 52 din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- s-a dispus în temeiul art. 155.C.P.P. raportat la art. 156, 159.C.P.P. admite propunerii formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba de prelungire a arestării preventive inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.07.2009 până la data de 16.08.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către instanța de fond următoarele:
Prin propunerea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr-, la data de 08.07.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Albaa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului -, cercetat în dosar nr. 665/P/2009 sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. art.20 pen. rap.la art. 174, 175 liti pen. cu aplicarea art. 75 lit. a Cp și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 al. 2 Cp cu aplicarea art. 75 lit. a) Cp.
În motivarea propunerii s-a arătat că în noaptea de 14/15.06.2009 în jurul orelor 03,00, aflându-se în incinta discotecii "CLUB ", din orașul Câmpeni, jud. A, susnumiții au tulburat grav liniștea și ordinea publică, producând scandal public și determinând clienții discotecii să părăsească localul, aplicând părții vătămate, în vârstă de 36 de ani, mai multe lovituri cu tacul de biliard peste corp, cu pumnii și picioarele în zona capului, în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cauzându-i leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol și au impus internare medicală de urgență.
S-a mai arătat că starea de fapt este dovedită cu mijloace de probă administrate în cauză, printre care, proces-verbal de consemnare a denunțului oral, concluzii provizorii cu privire la leziunile părții vătămate, procese verbale de verificare a diagnosticului și a stării de sănătate a părții
vătămate, declarații martori, declarațiile inculpatului.
Examinând propunerea de prelungire a arestării preventivă prin prisma
dispozițiilor art.155 pr.pen. Tribunalul A reținut că aceasta este întemeiată.
La data de 19.06 2009 prin încheierea nr. 17/2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților - pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 19.06.2009 până la 17.07.2009 și a inculpaților, -, - și - pe o perioadă de 30 zile începând cu data prinderii acestora, fiind emise mandatele de arestare preventivă Nr. 54, 55, 56, 57, 58/2009, conform art.146 alin.10 și 151.pr.pen. cu începere de la data de 19.06.2009 până la 17.07.2009 pentru inculpatul - și de la data prinderii pentru inculpații, -, - și -.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 și 148 lit. f Cod procedură penală pentru inculpatul și respectiv art. 143 și art. 148 lit a, f Cpp pentru inculpații, -, - și -, respectiv există indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat și la gravitatea deosebită a faptei.
Considerentele avute în vedere cu ocazia dispunerii arestării preventive a inculpaților -, -, - și -, menționate în încheierea nr. 17 din data de 19.06.2009, referitoare la pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă persoana inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora în vederea desfășurării normale pe mai departe a urmăririi penale și a administrării următoarelor probe: efectuarea unui raport de constatare tehnic-științifică traseologică, identificarea șiu audierea unor martori și a altor suspecți, posibili participanți la comiterea faptelor, avizarea raportului de constatare medico-legală privind leziunile părții vătămate de către IML C N- Comisia de avizare a actelor medicale, efectuarea unor activități de recunoaștere după planșe fotografice și din grup a unor suspecți, posibili participanți la comiterea faptelor, etc, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora..
Astfel, din actele dosarului rezultă că subzistă indiciile că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, fapte cu privire la care legiuitorul a considerat ca fiind extrem de grave, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate ridicată, sunt cercetate în stare de libertate.
Gravitatea faptelor rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, acest aspect fiind de natură să întărească concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art. 681 Cod procedură penală sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Or, aceste indicii în ce-1 privește pe inculpatul pentru care s-a formulat propunerea subzistă în continuare, așa cum s-a arătat anterior.
Temeiurile de arestare reținute cu ocazia dispunerii acestei măsuri au fost reținute prin încheierea nr. 17/2009 a Tribunalului Alba și în privința lor există autoritate de lucru judecat. In privința procedurii prelungirii măsurii arestului preventiv se poate discuta doar dispariția sau modificarea temeiului respectiv. Or, așa cum s-a reținut, respectivele temeiuri subzistă și impun, pentru aceleași considerente, privarea de libertate pe mai departe a inculpatului
În consecință, constatând sunt întrunite cerințele art. 155.C.P.P. raportat la art. 156, 159.C.P.P. întrucât temeiurile inițiale care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, Tribunalul a admis propunerea de prelungire a arestării preventive inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18.07.2009 până la data de 16.08.2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, nemotivat în scris prin cererea de declarare a recursului, inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive luate față de inculpat și rejudecând, respingerea propunerii formulate de parchet și revocarea acestei măsuri cu consecința punerii lui în libertate, motivând că la dosar nu există suficiente indicii sau probe care să ateste vinovăția inculpatului, apreciind că nu se justifică prelungirea măsurii arestării preventive, că din actele medicale aflate la dosar nu rezultă că părții vătămate i-a fost pusă viața în pericol, că inculpatul a fost provocat de către partea vătămată.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara, inculpatul obligându-se să se prezinte în fața organelor de cercetare penală ori de câte ori va fi chemat.
Analizând legalitatea și temeinica încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 155, 136, 143, 148 lit. f) Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce se vor expune:
Potrivit art. 155 comb. cu art. 156 și 159. pr.p. și art. 160/h alin. 3. pr. p. arestarea inculpatului major dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Conform art. 148.C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143.C.P.P. și dacă există vreunul din cazurile prev. de 148 lit. a) - f )
C.P.P.În speță, în încheierea penală atacată Tribunalul a reținut că se impune prelungirea arestări preventive a inculpatului recurent, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate, respectiv, există indicii temeinice că inculpatul recurent ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, alături de alți coinculpați, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cerințele legii, instanța de control judiciar trebuie să verifice în ce-l privește pe inculpatul recurent, existența indiciilor temeinice că acesta ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și existența pericolului concret pentru ordinea publică în eventualitatea cercetării lui în stare de libertate.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că s-a început urmărirea penală împotriva recurentului inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniști publice, constând în acea că în noaptea de 14/15.06.2009 în jurul orelor 03,00, aflându-se în incinta discotecii "CLUB ", din orașul Câmpeni, jud. A, susnumitul inculpat recurent, împreună cu alți coinculpați, au tulburat grav liniștea și ordinea publică, producând scandal public și determinând clienții discotecii să părăsească localul, aplicând părții vătămate loan, în vârstă de 36 de ani, mai multe lovituri cu tacul de biliard peste corp, cu pumnii și picioarele în zona capului, în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cauzându-i leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol și au impus internare medicală de urgență.
Din amplul material de urmărire penală rezultă indicii temeinice că recurentul inculpat ar fi săvârșit faptele de care este acuzat, indiciile rezultând din plângerile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați, proces-verbal de cercetare la fața locului, concluzii provizorii cu privire la leziunile părții vătămate, procese verbale de verificare a diagnosticului și a stării de sănătate a părții vătămate, procese-verbale de ridicare a unui calculator și CD, conținând imagini înregistrate de camerele de supraveghere de la locul comiterii faptei.
Susținerile inculpatului recurent că faptele de care este acuzat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor nu pot fi însușite de către C, actele de urmărire penală efectuate până în acest moment confirmă bănuiala rezonabilă că inculpatul împreună cu alți coinculpați aplicând părții vătămate, în vârstă de 36 de ani, mai multe lovituri cu tacul de biliard peste corp, cu pumnii și picioarele în zona capului, în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cauzându-i leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol și au impus internare medicală de urgență.
Față de actele de urmărire penală existente până în prezent la dosarul cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent a săvârșit faptele pentru care este cercetat, astfel că este îndeplinită cerința prev. de art. 143.C.P.P.
Curtea, verificând prevederile art. 148 lit.) f teza a-I- C.P.P. care a fost reținut ca temei a arestării preventive a inculpaților, se apreciază că sunt îndeplinite cerințele legale în ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele presupus a fi săvârșite de inculpat, limitele speciale de pedeapsă fiind mai mari de 4 ani închisoare.
În ce privește a doua cerință prev. de art. 148 lit. f) C.P.P. cea referitoare la pericolul social concret, Curtea constată că și acesta este îndeplinit.
Este adevărat, că într-o practică constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( denumită în continuare CEDO) a statuat că nu se justifică privarea de libertate a unei persoane doar pe baza prezumției dată de gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul și pe baza unui pericol ipotetic de a se sustrage urmăririi penale sau de a săvârși o altă infracțiune. Însă, tot la fel de adevărat este că aceeași Cad ecis în mod constant că dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, menținerea în detenție a unui acuzat este legitimă (,26 ianuarie 1993, c/, 13 iulie 1996, der Tang c/, 6 noiembrie 2003, Pantano c/ Italie), așa cum este cazul în speță.
Astfel, în raport de circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor pentru care inculpatul este anchetat penal, și pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a început urmărirea penală, denotă un pericol social concret.
Orice faptă contrară normelor de conduită, constituind substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea juridică, cât și mediul social, ocrotit în valorile sale fundamentale prin normele dreptului penal.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității atitudinii neconforme, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment de revoltă și dezaprobare din partea colectivități, care resimte necesitatea unei reacții împotriva făptuitorului, pe măsura gradului de pericol social concret al faptei și autorului ei.
Curtea nu poate împărtășii opinia recurentului inculpat cum că în cauză nu este îndeplinită cerința textului de lege privind pericolul pentru ordinea publică, întrucât este de necontestat că faptele presupus a fi comise de recurentul inculpat a generat un sentiment de neliniște, un sentiment de nesiguranță și insecuritate în rândul colectivității, rezonanța care continuă și în prezent, raportat la actele de cercetare penală efectuate în cauză.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în cauză sunt îndeplinite și cerințele art. 5 Convenția (europeană) a drepturilor omului în ce privește arestarea preventivă a inculpatului recurent, în contextul în care din actele de urmărire penală administrate până în prezent există motive verosimile de a bănui că acesta a săvârșit faptele de care este acuzat.
De asemenea, existența unor temeiuri plauzibile de a-i bănui pe inculpați de comiterea de infracțiuni și riscul ca ei să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei măsuri preventive adecvate, așa cum este cazul în speță (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 26 octombrie 2000, cazul Kudla Poloniei).
Curtea de Apel reamintește că, urmare a căii de atac folosită de către inculpatul recurent, este chemată să verifice dosar îndeplinirea în cauză a exigențelor art. 155 Cod pr. pen rap. la art. 136, 143 și 148 Cod pr. pen.
În recursul lui inculpatul își susține nevinovăția și solicită cercetarea în stare de libertate din acest motiv. Curtea observă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra vinovăției inculpaților, Tribunalul fiind investit doar cu propunerea de prelungire măsurii preventive luată inițial, urmând ca asupra eventualei vinovății sau nevinovății să se pronunțe instanțele de fond, apel și recurs dacă vor fi investite cu judecarea prezentei cauze, astfel că vinovăția sau nevinovăția inculpaților nu are vreo relevanță în actuala fază a procesului penal.
Tot astfel, Curtea precizează că asigurarea operativității procesului penal, sub aspectele privind garanția respectări termenelor prevăzute pentru anumite activități, desfășurării procesului penal în bune condiții și împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăriri penale, impune, în situații determinate, luarea sau, după caz, prelungirea unor măsuri preventive.
Or, în speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că judecătorul de fond în mod legal și temeinic, a constatat că sunt îndeplinite cerințele determinate de legea procesuală pentru admiterea propunerii procurorului, încheierea penală fiind motivată corespunzător, conform dispozițiilor art. 155 Cod pr. pen, art. 136, 143 și 148 Cod pr. pen.
Prin urmare, încheierea penală nu este susceptibilă de critică sub acest aspect.
Față de cele expuse anterior și pentru buna desfășurare a urmăriri penale, Curtea de Apel apreciază că se impune în continuare prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cum corect a dispus și judecătorul de fond.
Așa fiind, Curtea de Apel, în baza disp. art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. va p. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul .
Ca o consecință a acestei soluții și raportat la disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 25 lei, va fi avansat din fondurile
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 52 din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 25 lei, va fi avansat din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/15.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Oana Maria Călian
