Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 434/2009
Ședința publică de la 13 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Sanda
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 8 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent în stare de arest - din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat -apărător ales.
S-a prezentat și av. - apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocata desemnată din oficiu solicită a se lua act că i-a încetat mandatul și a se face aplicarea protocolului privind plata parțială a onorariului.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului cu consecința punerii lui în libertate.
În subsidiar, solicită admiterea recursului în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv cu cea de a nu părăsi țara. Apreciază admisibilă această cerere raportat la prevederile art. 2 paragrafele 2 și 4 CEDO care arată că măsura arestării poate fi înlocuită când noua măsură oferă garanții scopului legitim urmărit.
În cauză au fost administrate probe noi, care converg spre aceeași stare de fapt, respectiv că la data săvârșirii faptei, inculpatul nu se afla în țară.
De asemenea, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru societate.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat sub ambele aspecte solicitate ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice lăsarea lui în libertate.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită admiterea recursului și punerea lui în libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare constată că prin încheierea penală din 8 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosarul nr-, în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b alin.3 Cod pr. penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului - în prezent deținut în Penitenciarul Aiud.
Argumentele pe care se bazează încheierea penală sus-arătată sunt următoarele:
S-a constatat că prin încheierea penală nr. 1419 din data de 17.11.2004 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 10815/2004, s-a dispus în baza art.149 ind. 1 alin. 10.pr.pen. cu aplicarea art. 148 lit. b,c,e pr.pen. arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 zile începând cu data prinderii inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit.a,e,g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal.
S-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 40/17.11.2004, mandat care a fost pus în executare la data de 3.02.2009, orele 13,50.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în lipsă, prin rechizitoriul din 7.12.2004 dat în dosarul nr. 3360/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art.208 alin. 1, art. 209 alin.l lit. a,e,g,i penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.penal (5 acte materiale).
Prin încheierea dată în camera de consiliu la 11.02.2009, în dosarul nr-, instanța a constatat, potrivit dispozițiilor art. 300 ind. 1 alin. 1.pr.pen. legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, menținând starea de arest preventiv a acestuia, reținând în esență, că temeiurile prevăzute de art. 148 lit.c și h - în prezent lit. a și f pr.pen. subzistă, respectiv inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată și acesta este trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentința penală nr. 263/18 mai 2009, Judecătoria Sibiu reținând vinovăția inculpatului la comiterea infracțiunilor de furt calificat, 1-a condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea în noaptea de 13/14.10.2004 a infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev.și ped.de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g și i penal (2 acte materiale), cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42.penal și a menținut în baza art. 350.C.P.P. starea de arest preventiv.
Prin aceeași sentință menționată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. c C.P.P.1-a achitat pe același inculpat în privința săvârșirii la datele de 17/18.09.2004, 24/25.09.2004 și 2/3.10.2004 a infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i penal (3 acte materiale) cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.
Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că temeiurile ce au determinat luarea acesteia subzistă și în prezent.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarelor, rezultă că există indicii temeinice în sensul celor prevăzute de art. 68 ind.l că C.P.P. inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În același timp, față de modalitatea în care se presupune că au fost comise faptele, împrejurarea că inculpatul nu are o ocupație stabilă, precum și impactul social pe care îl are săvârșirea unor fapte de natura celor cercetate,se conturează existența pericolului de a săvârși alte fapte incriminate de legea penală, iar acest pericol poate declanșa o stare de insecuritate în rândul colectivității, la care se referă dispozițiile art. 148 lit. f
C.P.P.Mai mult, față de dispozițiile art. 5 pct. 1 lit.a, instanța a constatat că măsura lipsirii de libertate este legală atunci când persoana este deținută pe baza unei condamnări pronunțată de către un tribunal competent.
Față de soluția de condamnare, chiar nedefinitivă, și avându-se în vedere că până în prezent nu au fost administrate probe din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță, se poate aprecia că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, așa cum impun dispozițiile art. 143.C.P.P.
De asemenea, față de perioada petrecută de inculpat în detenție preventivă instanța a opinat că aceasta este înăuntrul termenului rezonabil, fiind respectate dispozițiile Convenției Europene în materie.
Împotriva încheierii penale a declarat recurs în termen legal impus de art. 141 Cod pr. penală inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- temeiurile care au impus luarea măsurii nu mai subzistă raportat la noile probe administrate în cauză și care conturează baza factuală diferită de cea reținută de prima instanță.
- lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
- lăsarea sa în libertate prin luarea unor măsuri preventive alternative poate fi supusă unor garanții care să asigure prezentarea la proces.
Inculpatul a depus prin apărătorul său ales înscrisuri reprezentând corespondență cu avocați specializați din Germania și care viza aspecte tehnice.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 (3) Cod pr. penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța de apel a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului în considerarea dispozițiilor art. 160/b alin.3 Cod pr. penală, apreciind în mod corect raportat la actele și lucrările din dosar că temeiurile care au justificat luarea măsurii subzistă în continuare.
2. Curtea arată că aspectele critice invocate de către inculpat vizează apărări de fond și nu sunt suficiente pentru a justifica o finalizare a detenției.
3. Curtea reține că detenția inculpatului este în acest moment legitimă prin prisma dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. a din Convenție, acesta aflându-se în executarea unei decizii judiciare, pronunțate de un tribunal competent.
4. Curtea apreciază că existența unei hotărâri de condamnare în primă instanță oferea motive pertinente și suficiente pentru o detenție în această fază a procedurilor (apel), iar o măsură preventivă alternativă a fost analizată și considerată raportat la natura infracțiunilor, gravitatea acestora, antecedentele penale ale inculpatului, insuficientă pentru protejarea unui interes de ordine publică.
5. Față de cele ce preced, constatând că apărările formulate în cauză nu pot reprezenta un temei determinant în luarea unei hotărâri contrare, Curtea conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 Cod pr. penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 8 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, de 25 lei, va fi avansat din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.LS/2ex/16.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Oana Maria Călian, Sanda
