Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 4/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
20/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 4
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Ilie Ioana
GREFIER: G
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de recurenții-inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din data de 31.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, cu delegația depusă la dosar, recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales a, recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, cu delegație la dosar și recurentul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită proba cu înscrisuri constând în acte medicale privind starea de sănătate a copilului acestuia în vârstă de 13 ani.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probelor solicitate.
După deliberare, Curtea încuviințează și administrează proba cu înscrisuri formulată de către apărătorul ales al inculpatului.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive formulată de parchet, având în vedere că probele ce urmează a mai fi administrate în cauză necesită o durată mare de timp și nu justifică menținerea inculpatului în continuare în stare de arest preventiv. Pe de altă parte, arată că, la dosar, nu există probe sau elemente concrete din care să rezulte că inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi pus în libertate, neexistând nicio expertiză sau înscris din care să rezulte că alcoolul despre care se presupune că ar fi fost contrafăcut ar fi pus în pericol viața sau sănătatea publică, aceasta fiind doar o presupunere a parchetului. Totodată, contrar celor reținute de Tribunal, arată că, în cauză, nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi comis infracțiunile care i se rețin în sarcină, din procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice nerezultând că inculpatul avea cunoștință de faptul că era vorba de alcool contrafăcut.
Apărătorul ales, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive formulată de parchet și lăsarea inculpatului în stare de libertate, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale, prelungirea duratei arestării preventive nu poate fi prelungită decât dacă temeiurile care au stat la baza arestării preventive impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Or, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 alin. 1 raportat la art. 681Cod procedură penală, în sensul că nu există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele de care este acuzat. Totodată, nu există date concrete din care să rezulte că, dacă ar fi pus în libertate, inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică sau ar influența bunul mers al anchetei penale, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie și copii în întreținere și are o stare de sănătate foarte gravă, fiind suferind de diabet și ciroză hepatică. De asemenea, se raliază concluziilor antevorbitorului său, în sensul că efectuarea actelor și activităților de urmărire penală indicate în referatul Parchetului necesită o perioadă lungă de timp și nu justifică privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Apărătorul ales, pentru recurentul-inculpat, face referire la momentul procesual în care se află această cauză și la împrejurarea că, până la acest moment, nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest a inculpaților. Solicită instanței să aibă în vedere principiul egalității de tratament a inculpaților, față de faptul că în aceeași cauză au fost puși în libertate o mare parte din inculpați, respectiv 24. Arată că instanța de fond nu a motivat în nici un fel existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi pus în libertate și nici indiciile din care rezultă că acesta, pus în libertate, ar zădărnici în vreun fel bunul mers al procesului penal. Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, solicită a se avea în vedere că acesta are o vârstă de 54 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și are un copil minor care are grave probleme de sănătate. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București și, pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales a, pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București și, pe fond, respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și nu mai impun menținerea stării de arest preventiv. În acest sens, arată că inculpatul a avut o atitudine procesuală foarte bună, colaborând cu organele de anchetă și că alți inculpați din aceeași cauză au fost deja puși în libertate, respectându-și cu strictețe obligațiile impuse de instanță, iar pentru egalitate de tratament, se impune și pentru inculpații din prezenta cauză aplicarea unei măsuri neprivative de libertate. De asemenea, arată că această cauză este una de natură economică, iar administrarea probelor este de durată, ceea ce implică o perioadă lungă de timp în care inculpatul ar putea fi cercetat în stare de libertate, având în vedere că nu există probe sau indicii că acesta ar influența în vreun fel desfășurarea procesului penal. Totodată, motivele invocate de parchet pentru prelungirea măsuri arestării preventive se referă strict la necesitatea efectuării activității judiciare, respectiv efectuarea unor expertize de specialitate, probe care nu pot fi influențate de către inculpat. Solicită a se avea în vedere și faptul că inculpatul are o situație familială delicată, fiind singurul sprijin al mamei sale, care are o afecțiune cardiacă, iar la acest moment se află internată în spital. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, considerând că în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, aceasta fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și finalizarea urmăririi penale, prin efectuarea actelor indicate în referat. În ceea ce privește subzistența probelor și indiciilor temeinice care să justifice bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, acestea au fost analizate atât în referatul procurorului cu propunerea de prelungire a arestării preventive, cât și de către instanța de fond. Referitor la susținerea că, din convorbirile telefonice ale inculpatului, nu rezultă că ar fi vorba de alcool contrafăcut, solicită a se avea în vedere convorbirile telefonice de la dosar din care reiese contrariul. În ceea ce-l privește pe inculpatul, arată că din declarația inculpatului rezultă că alcoolul pe care îl transporta era pentru acesta, astfel cum este consemnat la fila 24 din referat. Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, arată că motivarea instanței de fond, în sensul că inculpații, prin activitatea desfășurată, ar fi pus în pericol viața și sănătatea publică, are la bază faptul că băuturile alcoolice au fost fabricate și puse în circulație fără avizele sanitare corespunzătoare și cu încălcarea normelor de igienă. Având în vedere natura, gravitatea faptelor și multitudinea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, precum și perioada îndelungată de timp în care au acționat, rezultă pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă aceștia. Împrejurarea că inculpații au fost prinși de către Garda Financiară cu ocazia controalelor efectuate i-a determinat pe aceștia să își schimbe numerele de telefon, falsificând facturi fiscale și avize, aceste aspecte rezultând și din transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosar și denotă încă o dată pericolul concret pentru ordinea publică. Cu privire la susținerea apărătorilor, în sensul că alți 24 de inculpați au fost puși în libertate, arată că respectivii inculpați au fost arestați într-un alt dosar, fiind vorba de același gen de infracțiuni, însă circumstanțele personale și probele administrate sunt diferite, făcând obiectul unor cauze distincte. Față de aceste elemente, apreciază că hotărârea instanței de fond este corect motivată, avându-se în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, de asemenea perioada termenului rezonabil nu a fost depășită, astfel că solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate.
Apărătorul ales al inculpatului arată că transportul interceptat în luna august la Pitești nu are legătură cu inculpatul pe care îl asistă, fiind vorba de o confuzie.
Apărătorul ales al inculpatului arată, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, că toate bunurile imobile și mobile ale inculpaților au fost indisponibilizate. Referitor la inculpații care au fost eliberați, arată că în sarcina acestora s-au reținut mai multe infracțiuni decât în cazul inculpaților din prezenta cauză.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu apărătorul ales și solicită punerea sa în stare de libertate, având în vedere că are probleme de sănătate, iar din cauza regimului de detenție a slăbit 12 kg și nu beneficiază de tratamentul medicamentos corespunzător.
Recurentul-inculpat solicită judecarea în stare de libertate, arătând că se va conforma oricăror obligații impuse de instanța de judecată. Solicită a se avea în vedere că mama sa este foarte bolnavă.
Recurentul-inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul-inculpat arată că este de acord cu apărătorul ales și solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar, în temeiul art. 155 -159 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților, și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 7.01.2010 până la 5.02.2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele sub aspectul cărora sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitățile și împrejurările concrete de comitere a acestora, urmarea produsă, respectiv crearea unei stări de pericol pentru sănătatea consumatorilor și atingerea adusă drepturilor de proprietate intelectuală aparținând titularilor mărcilor ce au fost contrafăcute, amploarea activității desfășurate, precum și rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, care creează o stare de neliniște capabilă să justifice luarea față de inculpați a celei mai exigente dintre măsurile privative de libertate, respectiv arestarea preventivă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public.
S-a arătat în motivarea orală a recursurilor că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal.
De asemenea, recurenții - inculpați și au contestat îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 143 alin. 1 raportat la art. 681Cod procedură penală, susținând că, în cauză, nu există probe sau indicii temeinice că au comis faptele de care sunt acuzați.
Totodată, s-a mai arătat în motivarea recursurilor, că efectuarea actelor de urmărire penală menționate în referatul Parchetului nu justifică menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, fiind vorba de probe a căror administrare necesită o perioadă relativ mare de timp, și că respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a recurenților, se impune și pentru asigurarea unei egalități de tratament juridic între persoanele urmărite penal în aceeași cauză, pentru infracțiuni similare, și dintre care o parte, în prezent, se află în stare de libertate.
Curtea, examinând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată următoarele:
Inculpații și sunt urmăriți penal pentru săvârșirea, în concurs real și ideal, în formă continuată, a infracțiunilor de: instigare la tipărirea și punerea în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005; de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prevăzută de art. 2961lit. h) din Legea nr. 571/2003; de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prevăzută de art. 2961lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare; de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant și, respectiv, punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prevăzută de art. 5 lit. a) și b) din Legea nr. 11/1991, modificată și republicată; de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și, respectiv, punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică ori similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzută de art. 83 lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată; de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal; de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002; de inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că, la începutul anului 2008, inițiat și constituit un grup de criminalitate organizată împreună și cu inculpații și, în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false a produselor accizabile supuse marcării.
Astfel, inculpatul a preluat mari cantități de alcool "la negru", produs în fabrica de distilare, rafinare și mixare a băuturilor alcoolice deținută de inculpatul, pe care l-a prelucrat sub forma unor băuturi alcoolice dintre cele ușor vandabile pe piață, livrate fără întocmirea de documente fiscale sau cu întocmirea unor facturi false, către o adevărată rețea de beneficiari - persoane fizice, special constituită în acest sens, care asigura distribuția produselor contrafăcute la nivelul întregii țări. În scopul asigurării fluxului continuu al activității secției ilicite de producere și îmbuteliere băuturi alcoolice contrafăcute, inculpatul a cooptat în grupul infracțional o serie de persoane care dețineau fiscale de producere alcool sau care aveau intrare directă în astfel de, care i-au livrat cu ritmicitate importante cantități de alcool, scos din antrepozitul fiscal fără întocmirea de documente fiscale, cu încălcarea normelor legale în vigoare referitoare la producerea și circulația alcoolului. Inculpatul a mai achiziționat în mod constant alcool - materie primă pentru producerea băuturilor alcoolice contrafăcute de la antrepozitul fiscal aparținând SC SRL -, jud. Pentru confecționarea etichetelor și banderolelor de marcare fiscală false utilizate pentru aplicarea pe sticlele de băuturi alcoolice contrafăcute produse în secția clandestină, inculpatul a apelat la învinuitul Sh. Al, acesta, la rândul său, contactându-l în acest sens pe inculpatul - deținător al unei tipografii clandestine în care confecționa etichete și banderole de marcare fiscală false. De asemenea, inculpatul a comandat diverse cantități de etichete și banderole de marcare fiscală false necesare îmbutelierii diverselor mărci de băuturi alcoolice contrafăcute la tipografia aparținând SC SRL, din mun. B, str. -, inculpatului, care îi prelua și onora comenzile.
Inculpatul -, vărul inculpatului, l-a ajutat pe acesta să înființeze o secție clandestină în care se procesa și îmbutelia alcoolul achiziționat "la negru", care funcționa în B, str. -, băuturile alcoolice obținute aici fiind livrate, fără întocmirea de documente fiscale sau cu întocmirea unor facturi false, către o adevărată rețea de beneficiari - persoane fizice, special constituită în acest sens, care asigura distribuția produselor contrafăcute la nivelul întregii țări. De asemenea, inculpatul se ocupa și cu procurarea ambalajelor pentru băuturile alcoolice contrafăcute, între care și.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta este cercetat penal pentru săvârșirea, în concurs real și ideal, în formă continuată, a infracțiunilor de: complicitate la punerea în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005; de complicitate la marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 2961lit. h) din Legea nr. 571/2003; de complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 2961lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare; de complicitate la folosirea unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant și, respectiv, punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 5 lit. a) și b) din Legea nr. 11/1991, modificată și republicată; de complicitate la contrafacerea unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și, respectiv, punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică ori similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 83 lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată; de complicitate la înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal; de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002; de aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a aderat la grupul de criminalitate organizată inițiat și constituit de inculpații, și, în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false la marcarea produselor accizabile supuse marcării. În derularea activității desfășurate, inculpatul a achiziționat alcool de la inculpații, și G, pe care, ulterior, l-a revândut vrac către procesatorii clandestini sau l-a îmbuteliat la pet-uri de diferite litraje și l-a livrat către diverse persoane fizice, profitul său rezultând din diferența dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare.
Inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea, în concurs real și ideal, în formă continuată, a infracțiunilor de: punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prevăzută de art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005; de complicitate la producerea de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 2961lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare; de punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, modificată și republicată; de complicitate la contrafacerea unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată; de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, modificată și republicată; de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal; de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002; de aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că a achiziționat cu bună știință băuturi alcoolice contrafăcute marca, etc. și le-a comercializat către alți clienți în zona C - B, în calitate de client constant care se ocupa cu distribuția alcoolului și a băuturilor alcoolice contrafăcute de inculpatul, având un rol foarte important în activitatea infracțională a grupului, constând între altele în faptul că, prin activitatea infracțională desfășurată, de a comanda celorlalți membrii ai grupului infracțional confecționarea unor importante cantități de băuturi alcoolice contrafăcute, cu indicarea mărcilor și cantităților la care să fie ambalate, de a le prelua în vederea desfacerii urgente, acesta a asigurat grupului de criminalitate organizată o parte din resursele financiare necesare continuării procesului de producere de produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal autorizat, și, totodată, prin comenzile constante și ritmice a asigurat continuitatea activității ilicite, astfel încât fabrica să nu fie în situația de a avea stocuri de marfă nedistribuite și nici blocaje financiare care să determine stagnarea activității.
Potrivit art. 155 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că este îndeplinită în privința tuturor recurenților - inculpați cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică în continuare presupunerea rezonabilă că aceștia au comis faptele pentru care sunt cercetați, relevante în aceste sens fiind: pentru inculpații și - declarațiile martorilor, G și, procesele - verbale de percheziție domiciliară la locuințele celor doi inculpați, precum și la adresele din sat, com., unde au fost identificate fabrici de alcool, procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate atât între cei doi inculpați, cât și între aceștia și ceilalți inculpați, învinuiți și alte persoane; pentru inculpatul - procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate cu numitul, cu coinculpatul, precum și cu alte persoane, din care rezultă fără dubiu că avea cunoștință de faptul că era vorba de alcool contrafăcut; pentru inculpatul - procesele - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate cu coinculpatul, procesul - verbal de percheziție domiciliară, în care s-a reținut că în locuința inculpatului au fost identificate cantități însemnate de alcool, precum și declarația inculpatului dată în fața judecătorului.
Totodată, Curtea constată, raportat la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților și, precum și la datele ce caracterizează persoana acestora, că, în cauză, sunt incidente, în continuare, în privința respectivilor inculpați și prevederile art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de punerea în circulație a unor produse contrafăcute, fără avize sanitare corespunzătoare, cu încălcarea normelor igienice și în condiții improprii alimentației publice o generează în rândul membrilor societății civile, împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, circumstanțele personale ale inculpaților - fără ocupație și un loc de muncă stabil din care să obțină venituri licite necesare întreținerii, inculpatul fiind, totodată, cunoscut cu multiple antecedente penale, precum și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul populației lăsarea în libertate a unor persoane acuzate de săvârșirea unor fapte de o asemenea gravitate.
În ceea ce privește susținerea recurenților - inculpați, în sensul că lăsarea lor în libertate se impune pentru asigurarea unei egalități de tratament juridic între persoanele urmărite penal în aceeași cauză, pentru infracțiuni similare, și dintre care o parte, în prezent, nu se mai află în stare de arest, Curtea nu o poate reține, apreciind că împrejurarea că ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate nu poate constitui un argument care să justifice concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și au dispărut, atâta timp cât, analizând subzistența acestor temeiuri, instanța are în vedere doar situația personală, concretă, a celor doi recurenți, raportat la faptele imputate și la datele ce caracterizează persoana lor, fără ca situația celorlalți inculpați să poată constitui un criteriu în aprecierea legalității și temeiniciei arestării preventive, precum și a faptului că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun, în continuare, privarea lor de libertate.
Referitor la inculpații și, Curtea apreciază că, deși, în cauză, există în continuare indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, iar pedeapsa stabilită de lege pentru aceste fapte este mai mare de 4 ani închisoare, totuși, la acest moment procesual, lăsarea în libertate a respectivilor inculpați nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pentru a se putea dispune prelungirea măsurii arestării preventive, conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală.
În acest sens, Curtea are în vedere, pe de o parte, contribuția concretă a acestor inculpați la activitatea infracțională supusă cercetărilor, prin raportare la activitatea infracțională reținută în sarcina celorlalți coinculpați, și care reflectă un grad de pericol social concret mai scăzut, deși gradul de pericol social generic al faptelor pentru care aceștia sunt cercetați este ridicat față de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, iar, pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv vârsta acestora, starea de sănătate, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au familii și locuințe stabile.
Ca urmare, Curtea apreciază, raportat atât la gradul de participare a inculpaților și la activitatea infracțională ce formează obiectul cercetărilor penale, cât și la datele ce caracterizează persoana lor, că, la acest moment procesual, menținerea față de inculpați măsurii arestării preventive a încetat să mai fie rezonabilă și proporțională cu scopul legitim urmărit, fiind suficientă, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, luarea față de inculpați a unei măsuri de prevenție alternative, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451raportat la art. 145 Cod procedură penală.
Având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, va admite recursurile formulate de recurenții-inculpați și, va casa, în parte, încheierea de ședință recurată și, rejudecând în fond, în baza art. 155 și urm. Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și.
În temeiul 139 alin. 1 raportat la art. 1451Cod procedură penală, va înlocui măsura arestării preventive a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, pe o perioadă de 30 de zile, urmând să impună inculpaților, pe perioada măsurii de prevenție, respectarea următoarelor obligații, în temeiul art. 1451alin. 2 raportat la art. 145 alin. 11Cod procedură penală: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Totodată, în temeiul art. 1451alin. 2 raportat la art. 145 alin. 12Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații vor fi obligați să nu comunice, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați și învinuiți în cauză.
Se va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 1451raportat la art. 145 alin. 3 Cod procedură penală.
De asemenea, se va dispune punerea în libertate a inculpaților și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În ceea ce privește recursurile declarate de recurenții - inculpați și, constatând, pentru motivele menționate în dezvoltările anterioare, că acestea sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, le va respinge ca atare și, față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite recursurile formulate de recurenții-inculpați și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 31.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință recurată și, rejudecând în fond:
Respinge, ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților și.
Înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, pe o perioadă de 30 de zile.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt obligați:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială domiciliază, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații sunt obligați să nu comunice, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați și învinuiți în cauză.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 1451raportat la art. 145 alin. 3 Cod procedură penală.
Dispune punerea în libertate a inculpaților și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva aceleiași încheieri de ședință.
Obligă pe recurenții - inculpați și la câte 100 lei fiecare cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 6.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
G
Red.și dact.: jud.
- Secția I-a penală:
2 ex./19.01.2010
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Ilie Ioana
