Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 48/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(232/2010)
ÎNCHEIEREA NR.48/
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns recurentul-inculpat personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7065/02.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentului-inculpat învederează că nu dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs, îți menține declarațiile date până in prezent.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, arată că recursul este declarat de inculpat in temeiul art. 159 alin.8 Cpp și întețege să ctitice încheierea pronunțată de Tribunalul București prin care s-a admis propunerea parchetului de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive. Consideră că măsura luată față de inculpat nu se justifică, raportat la natura infarcțiunilor, la persoana inculpatului, la stadiul în care se află urmărirea penală, fiind aproape finalizată. Arată că față obiectele găsite asupra inculpatului, acesta a declarat că le-a primit de la o cunoștință care locuia și în Spania și în România, că a avut reprezentarea faptului că face un transport ilicit, că i s-a propus suma de 1.000 de euro pentru a le transporta la, care era destinația sa și viitoarei soții cu care se afla in aeroport. Arată că datele anchetei nu au relevat împrejurraea că inculpatul a utilizat acele carduri sau că ar fi fost utilizate pe teritoriul României și nu există elemente care să conducă la concluzia că inculpatul ar fi participat la falsificarea acelor instrumente de plată electornică.
Solicită să se aibă în vedere persoana inculpatului, acesta este absolvent al Acedemiei de Studii Economice din Târgoviște, in prezent student la masterat, are 23 ani, fără antecedente penale, conduită procesuală corectă. A avut un comportament de asumare a faptei, de regret și consideră că reprezintă garanție în sensul dispozițiilor art. 136 alin.1 Cpp.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București care in mod corect a apreciat că se impune ca cercetările să se desfășoare în continuare cu inculpatul in stare de arest. Consideră că atitudinea inculpatului nu a fost chiar sinceră, nu a avut o atitudine mai activă in vederea identificării numitului care i-a înmânat mijloacele de echipamente destinate falsificării și cardurile falsificate.
Arată că circumstanțele personale pozitive ale inculpatului nu l-au impiedicat să obțină un câștig atât de facil și nu foarte mic.
Consideră că în mod corect Tribunalul Bucureștia evaluat pericolul pentru ordinea publică în eventualitatea lăsării in libertate a inculpatului, atât prin prisma reactiei sociale negative, căt și a faptului că acest pericol social nu trebuie evaluat ca fiind imediat.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și cercetarea inculpatului in stare de arest.
Recurentului-inculpat, in ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu cele susținute de avocatul său. Arată că a fost o greșeală copilărească, iar judecarea in stare de arest îl determină să piardă examene.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 22.01.2010, a Tribunalului București Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.155 și urm. Cod procedură penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și, născut la 22.05.1985, CNP -, pe o perioadă de 30 zile, de la 29.01.2010 până la 27.02.2010, inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, otrivit p. art.155 alin.1 Cod proc.pen. în cursul urmăririi penale, măsura preventivă luată față de inculpat poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv art. 148 lit. f si art 143.p Cod Penal, se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
Astfel s-a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului(CEDO, secția I, hotărârea Al Akidi versus Bulgaria, 31 iulie 2003, 35825/97), reținerea unei persoane în detenție pe o perioadă lungă de timp trebuie să fie justificată de probe temeinice de vinovăție și de pericolul dispariției inculpatului. Curtea a arătat faptul că gravitatea acuzațiilor poate justifica arestarea preventivă a unei persoane, însă, de la un moment dat, menținerea acesteia în stare de detenție nu se mai justifică pe simplul motiv al gravității faptelor de care inculpatul este acuzat.
S-a avut însă în vedere că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea. In hotărârileBrogan Marii BritaniișiMurrayMarii Britanii,Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care solicită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
In lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului(CEDO, secția IV, hotărârea Baginski versus Polonia, 11 octombrie 2005, 37444/97)s-a cristalizat și principiul conform căruiaatunci când o persoană este arestată, prelungirea detenției sale trebuie să intervină anterior expirării mandatului anterior de arestare. In caz contrar, deținutul ar fi privat de libertate printr-un act retroactiv, ceea ce nu este în concordanță cu imperative art. 5 1 din Convenție.
Tribunalul a constatat că probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin.l și C.P.P. art.681C.P.P. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, astfel cum a fost menționata și descrisa.
Tribunalul a avut în vedere în acest sens următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor, procesul verbal întocmit cu prilejul citirii informațiilor inscripționate pe cardurile descoperite asupra inculpatului, planșa conținând fotografiile judiciare privind bagajul inculpatului.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 148 lit. f C.P.P. atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului care este mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiții, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii presupus a fi fost comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a aceștia aspecte ce dovedesc periculozitate și conduc la concluzia că inculpatul prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, cercetarea acestuia în stare de libertate fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate și teamă în rândul societății civile.
In ceea ce privește susținerile inculpatului, prin apărător, că în cauzaTarău Românieidin 24 februarie 2009, Curtea a constatat încălcarea art. 5.3 din Convenție ca urmare a faptului că instanțele naționale nu au arătat în motivarea hotărârilor prin care au menținut măsura arestării preventive, care este, în concret,pericolul pentru ordinea publicălimitându-se la a reproduce în motivare textul de lege, au refuzat să analizeze argumentele prezentate de reclamanta privind profilul sau personal si situația familială și nu au luat în calcul niciun moment posibilitatea adoptării unei masuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern, deși art. 5. 3 din Convenție impune autorităților sa aibă în vedere astfel de masuri și să le aplice ori de câte ori situația se pretează si acuzatul furnizează garanții ca va participa la proces.
Tribunalul a avut în vedere că în istoria CEDO, cu referire la arestarea preventiva a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni, s-a reținut ca instanța europeana accepta faptul ca, datorita gravitații deosebite și a reacției publicului fata de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale, ce pot justifica arestarea preventiva, cel puțin pentru o anumita perioada de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant si suficient numai daca este bazat pe fapte de natura sa demonstreze ca eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reala a ordinii publice. In plus privarea de libertate va continua sa fie legitima numai daca ordinea publica va fi pe mai departe amenințata, continuarea privării de libertate neputand fi folosita ca o anticipare a pedepsei cu inchisoarea(vezi CEDO, cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991).
Curtea accepta astfel detenția unei persoane numai pentru motive suficient de puternice care ar putea justifica prelungirea detenției preventive(vezi cauza Hass vs. Polonia din 07.11.2006).Se recunoaște de către instanța de contencios european ca, prin gravitatea lor particulara si prin reacția publicului la săvârșirea unor infracțiuni pot sa provoace o tulburare sociala de natura a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp. In circumstanțe excepționale, aceasta imprejurare poate fi avuta in vedere din punctul de vedere al Convenției, cu condiția ca si dreptul intern sa accepte noțiunea de tulburare a ordinii publice. Insa, aceste elemente de fapt trebuie sa se bazeze pe fapte de natura sa demonstreze ca eliberarea deținutului ar tulbura ordinea publica, care nu mai este legitima daca societatea nu este in continuare amenințata efectiv, detenția neputand fi menținută in anticiparea unei pedepse privative de libertate(vezi spre ex. considerentele Curții in cauza Letellier vs. Franța, precit. din 1991 si Tomasi vs. Franța din 27.08.1992).
Or, dacă pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului nu se presupune generic, ci trebuie dovedit, tot atât de evident este că nu putem susține că nu există acest pericol pentru ordinea publică atunci când -chiar în lipsa antecedentelor penale- inculpatul a produs prin fapta sa o încălcare a regulilor de conviețuire socială ocrotite prin art.l Cpp.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ea semnifică și o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că un inculpat asupra cărora planează acuzația comiterii unei infracțiunii cauzatoare de prejudicii mari este cercetat în stare de libertate.
Cum pericolul pentru ordinea publică reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului și față de toate cele expuse, pronosticul judecătorului asupra comportamentului viitor al inculpatului este că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere complexitatea cauzei, actele ce urmează a fi efectuate pentru completarea și definitivarea - în bune condiții - a urmăririi penale și anume: reaudierea inculpatului cu privire la datele obținute în urma efectuării percheziției informatice, reaudierea martorei, efectuarea constatării tehnico-stiințifice asupra echipamentelor destinate să servească la falsificarea instrumentelor de plată electronice ridicate de la inculpat, obținerea de la instituițiile bancare a datelor privind numerele cârdurilor descoperite asupra inculpatului, identificarea numitului "-indicat de către inculpatul cu prilejul audierii ca fiind persoana care i-a încredințat bunurile descoperite în bagajele sale în data de 30.12.2009, tribunalul a constatat că este necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Tribunalul a mai arătat că de la momentul arestării preventive și până în prezent nu au fost administrate probe care să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar datele ce caracterizează fapta și persoana inculpatului, așa cum au fost prezentate anterior, permit să se concluzioneze că, în continuare, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a mai apreciat că durata privării de libertate care va fi atinsă ca urmare a admiterii prezentei propuneri nu este de natură să conducă la o încălcare a termenului rezonabil la care face referire 159 alin. 13.C.P.P. durata procesului fiind justificată de complexitatea cauzei și necesitatea administrării complete a probatoriului.
In ce privește cererea formulată de inculpatul - prin avocat ales - de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată în acest moment procesual, când instanța este legal sesizată de parchet cu o cerere având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive, având în vedere buna desfășurare și finalizare a urmăririi penale, precum și scopul măsurilor preventive, gradul de pericol social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, vârsta și circumstanțele personale ale acestuia (criterii cu caracter complementar), tribunalul a constatat că măsura obligării de a nu părăsi țara nu este suficientă să-și atingă scopul în acest stadiu al urmăririi penale, si în consecință a respins cererea inculpatului, ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe motiv că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică pentru considerentele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 24 alin.2 și art.25 din Legea nr.365/2002 republicată, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în data de 30.12.2009 a fost depistat de către angajați ai Aeroportului Băneasa, " în timp ce încerca să părăsească teritoriul României cu o aeronavă cu destinația - Italia, având în bagaje echipamente destinate să servească la falsificarea instrumentelor de plată electronice precum și un număr de 223 carduri falsificate.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin încheierea din 30.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către prima instanță că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru prelungirea stării de arest Astfel:
- existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care se efectuează urmărirea penală - art 143 și 681.p Cod Penal,;
- infracțiunile pentru care este formulată învinuirea sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani;
- lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică - art. 148 lit f C.P.P.;
- privarea de libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal - art. 136 alin. final Cod procedură penală.
În analiza primei condiții, în mod corect a fost examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent acesta fiind să conducă la concluzia menționată, respectivla presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit faptele cercetate
Curtea, apreciază că amploarea activității ilicit penale, urmarea produsă, pluralitatea de infracțiuni, alături de celelalte criterii judicios invocate și analizate de prima instanță, relevă un grad de pericol social ridicat al faptelor și duc la concluzia că se mențin temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive.
În plus, măsura preventivă a fost riguros aleasă, avându-se în vedere dispozițiile art.136 alin. final Cod procedură penală, iar drepturile inculpatului și garanțiile procesuale prevăzute de art.171 și 155 și următoarele, au fost respectate.
Actuala fază procesuală, actele ce urmează a fi efectuate pentru terminarea urmăririi penale reclamă, în continuare, privarea de libertate, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./9.02.2010
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Iuliana Ciolcă, Adriana
