Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 208/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(3029/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.208/
Ședința publică de la 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 637/4.11.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 și a deciziei penale nr. 675/08.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației de substituire, lipsă fiind intimat-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au depus relațiile solicitate la Tribunalul Giurgiu - Biroul Executări Penale.
Apărătorul recurentului-inculpat depune la dosar un memoriu al inculpatului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterae recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, învederează că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 385 ind.9 pct.14 Cpp. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii tribunalului și rejudecând, să se redozeze pedeapsa de patru ani închisoare aplicată prin sentința penală pronunțată de instanța de fond și menținută prin decizia penală pronunțată de către instanța de apel.
Solicită să se aibă in vedere că prejudiciul a fost integral recuperat prin restituire, inculpatul a avut o atitudine cooperantă, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, are un minor în întreținere, iar părinții săi sunt decedați. Consideră că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic ar fi necesară pentru reeducarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de apel. Consideră că pedeapsa de patru ani de zile aplicată pentru infractiunea de furt calificat, în condițiile unei stări de recidivă postcondamnatorie este echitabilă. Arată că nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante față de inculpat, raportat la gravitatea faptei, că acesta a nesocotit condițiile liberării condiționate de care a beneficiat, iar prejudiciul a fost recuperat datorită intervenției martorilor oculari și nu datorită contribuției active a inculpatului.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită redozarea pedepsei, considerând că este mare. Arată că i-au murit părinții, iar fapta a săvârșit-o pentru a-i cumpăra medicamente mamei. Arată că a greșit și promite că nu o să mai săvârșească nici o infracțiune.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nr.675 din 8.12.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală s-au dispus următoarele:
În baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală a fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.637 din 4.11.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
Conform art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.381 alin.1 teza finală Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada detenției de la 17.05.2009 la zi.
Conform dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.637/4.11.2009 pronunțată de Judecătoria sector 2 B în baza art. 345 alin. 2.pr.pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e, g și i pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a pen.
În temeiul art. 61 alin. 1 teza a-II-a pen. a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1498/24.11.2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 4066/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2803/04.05.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și constată că a rămas un rest de pedeapsă neexecutat de 564 de zile.
Conform art. 61 alin. 1 teza a-III-a pen. a contopit restul de 564 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1498/24.11.2005 a Tribunalului București cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 71.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Conform art. 88 alin. 1.pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 17.05.2009 la zi.
Potrivit art. 350 alin. 1.pr.pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14, 24 și 346 alin. 1.pr.pen. s-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 189.pr.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 650 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Serviciului de Asistență Judiciară din cadrul Baroului
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 16/17.05.2009, în jurul orei 01.00, inculpatul a sustras, prin efracție, în scopul însușirii pe nedrept, un moped aparținând părții vătămate, care se afla legat cu un lanț tip antifurt de gardul din fața magazinului și situat pe- din sectorul 2.
Situația de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin declarațiile martorilor, și, audiați în timpul urmăririi penale, iar primul dintre ei și în timpul cercetării judecătorești, certificatul de înregistrare a scuterului, procesul-verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei însoțit de planșă fotografică, procesul-verbal de conducere în teren efectuată de inculpat, din care rezultă faptul că acesta a sustras un scuter marca Motors care se afla parcat în zona imobilului situat pe-, sector 2, aparținând părții vătămate, autovehicul care, în aceeași zi, a fost restituit părții vătămate.
Așadar, declarațiile părții vătămate, prin care a arătat că, în data de 17.05.2009, în jurul orelor 10.00, persoane necunoscute i-au sustras scuterul marca Motors parcat în dreptul locuinței situate pe-, cu toate că scuterul era asigurat, se coroborează cu întreg materialul probatoriu administrat. Partea vătămată a apreciat valoarea prejudiciului la suma de 2.600 de lei, însă, având în vedere că bunul i-a fost predat de către organele de cercetare penală în aceeași zi, nu s-a constituit parte civilă, precizând totodată faptul că nu are nicio pretenție de natură civilă sau penală de la inculpat.
Fiind audiat atât în timpul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că, în noaptea de 16/17.05.2009, în jurul orelor 00.30, în timp ce se afla pe str. - din sectorul 2, observat un scuter căzut pe asfalt. Astfel, s-a hotărât să sustragă acel scuter, pe care l-a ridicat de jos și l-a împins, însă, după ce a parcurs aproximativ 250 de metri, a fost oprit de un grup de 3-4 băieți care au chemat organele de poliție care, ulterior, l-au condus la secție pentru a da declarații.
Referitor la împrejurarea potrivit căreia, la momentul sustragerii de către inculpat a scuterului, acesta era asigurat cu un lanț pe care inculpatul l-a rupt, instanța a reținut că, deși în depozițiile sale inculpatul nu a recunoscut și acest aspect, totuși, existența efracției a fost dovedită prin planșa fotografică atașată procesului-verbal de cercetare la fața locului (fila 17 ) din care a reieșit că pe spațiul a fost descoperit un sistem antifurt, mijloc de probă care se coroborează cu depozițiile părții vătămate care a relatat faptul că în data de 16.05.2009 a asigurat mopedul respectiv, însă, a doua zi când a revenit în parcare, a observat că mopedul a fost sustras, prin tăierea sistemului de asigurare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul condamnat, cât și din oficiu sub toate aspectele, tribunalul a apreciat apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, a rezultat că în noaptea de 16/17.05.2009, în jurul orei 1.00, inculpatul a sustras, prin efracție, în scopul însușirii pe nedrept, un moped aparținând părții vătămate, care se afla legat cu lanț tip antifurt de gardul din fața magazinului și Arhitectul situat pe- din sectorul 2.
Situația de fapt a rezultat din declarațiile martorilor, și, audiați în timpul urmăririi penale, iar primul dintre ei și în timpul cercetării judecătorești, certificatul de înregistrare a scuterului, procesul-verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei însoțit de planșă fotografică, procesul-verbal de conducere în teren efectuată de inculpat, din care rezultă faptul că acesta a sustras un scuter marca Motors care se afla parcat în zona imobilului situat pe-, sector 2, aparținând părții vătămate, autovehicul care, în aceeași zi, a fost restituit părții vătămate.
În mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. I - art. 209 alin. I lit. e, g și i pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a pen.
De asemenea, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Au fost avute în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății - 3 - 15 de ani închisoare, modalitatea de săvârșire a faptei -
într-un loc public, dar și persoana apelantului - inculpat, care este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în cursul liberării condiționate din executarea unei pedepse aplicate anterior, instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 4 ani închisoare, care este îndreptată oricum către minimul special al pedepsei, singura modalitate de executare fiind cea în regim de detenție.
Faptul că apelantul - inculpat a recunoscut fapta comisă nu poate conduce la reținerea automată a circumstanțelor atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, întrucât acest aspect care caracterizează atitudinea procesuală a inculpatului trebuie privit în raport de gravitatea faptei dedusă judecății și celelalte circumstanțele care caracterizează persoana apelantului -inculpat (acesta a fost anterior condamnat prin 6 hotărâri rămase definitive la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului); mai mult, inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în termenul de încercare al liberării condiționate din executarea pedepsei anterior aplicate, ignorând clemența instanței care a dispus liberarea sa înainte de executarea integrală a pedepsei.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, invocând aceeași critică, respectiv sancționarea excesiv de severă și solicitând, de asemenea, reducerea pedepsei aplicate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile recurentului și de exigențele art.3859pct.14 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de fond a dat semnificația cuvenită dispozițiilor art.72 Cod penal, în condițiile în care probele dosarului au relevat aspecte de natură a sublinia periculozitatea socială a inculpatului, fiind avute în vedere în acest sens modalitatea și împrejurările de comitere a faptei, precum și datele sale personale (recidivist, fără loc de muncă), care indică posibilități reduse de reeducare.
Ca atare, pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, nu reprezintă o represiune excesivă, acestea justificându-se atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv-sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în art. 52 Cod penal.
Mai mult, Curtea nu poate decât să constate- date fiind exigențele art. 3858Cod procedură penală- că instanța de fond a fost excesiv de clementă când i-a aplicat inculpatului- care a mai fost sancționat anterior pentru infracțiuni similare- o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege.
Curtea constată totuși că cele două hotărâri recurate nu sunt mai presus de critică, dar întrucât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate finalitatea operațiunii de individualizare judiciară este aceeași, apreciază că nu se impune reformarea acestora.
Astfel, din verificări efectuate, a rezultat că prin sentința penală nr. 251 din 29 iunie 2007 Tribunalului Giurgiu, definitivă prin nerecurare au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, respectiv 5 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. - a Judecătoriei Sector 3 B, respectiv 1498/2005 a Tribunalului București și restul de 2 ani, 4 luni și 23 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 553/1999 a Tribunalului București, operațiune juridică în urma căreia inculpatul avea să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare. A început executarea la 6 iunie 2005 și a fost liberat condiționat, rămânând un rest de 564 zile (filele 19-22 dosar de recurs).
Ca atare, aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, respectiv ale art. 61 Cod penal trebuia să se facă în raport de toate aceste aspecte, nu doar de cele care au fost reținute de către instanța de fond, respectiv exclusiv de sentința penală nr. 1498/2005 a Tribunalului București.
Având în vedere aceste aspecte, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.675 din 8.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
prevenția inculpatului de la 17.05.2009 la zi.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex/9.02.2010
- II. - jud.:.;
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Iuliana Ciolcă, Adriana
