Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--13.05.2008
DECIZIA PENALĂ NR. 524/
Ședința publică din data de 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.64/CC din 07.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș întrucât încheierea a fost pronunțată de un judecător incompatibil care a mai prelungit măsura arestării preventive. În subsidiar solicită casarea încheierii și în rejudecare respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive invocând prevederile art. 3859pct. 2 Cod procedură penală, în sensul că instanța nu a fost legal sesizată, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestului preventiv. Pe fond, susține că încheierea este neîntemeiată întrucât inculpatul nu poate fi inclus într-un grup infracțional organizat, singura sa activitate desfășurată fiind cea de transport persoane. Mai susține că în prezentul dosar sunt cercetate mai multe persoane, însă inculpatul este singurul arestat, că de la momentul comiterii infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat și până în prezent, au trecut câțiva ani de zile, astfel că pericolul concret pentru ordinea publică nu mai există. În susținerea celor afirmate, apărătorul ales al inculpatului invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Toth contra Austriei- referitor la durata arestului preventiv, în sensul că odată cu trecerea timpului pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat sau a dispărut, astfel că nu se mai impune privarea de libertate a clientului său. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare cercetarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca legală și corect motivată, motivare pe care o susține în totalitate. În privința motivului de recurs referitor la incompatibilitatea judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă ce face obiectul prezentului recurs, pe motiv că anterior a mai soluționat o asemenea cerere, pune concluzii de respinge, apreciind că această situație privește soluționarea fondului cauzei. În ce privește constatarea nulității absolute a sesizării instanței cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive invocată de apărătorul ales al inculpatului pune concluzii de respingere, având în vedere că acest termen are caracterul unui termen de recomandare și nu al unui termen obligatoriu.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin încheierea penală nr. 64/CC din 07.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în baza art. 159 Cod procedură penală a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
S-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.04.1969, CNP -, în comuna M; Jud.C S, cetățean român, cu domiciliul în T-,.4,.11, Jud. T, cu reședința în T,-,.77 A,. 3, necunoscut cu antecedente penale, pe o durată de 30 zile, de la 08.05.2008 până la 06.06.2008 inclusiv.
În temeiul art.197 al.2 Cod procedură penală rap. la art.159 alin.1 Cod procedură penală a respins cererea inculpatului prin apărător ales, de constare a nulității absolute a sesizării instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Deliberând asupra propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Timiș nr.118/D/P/2007 din data de 06.05.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 06.05.2008, sub nr-, s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.05.2008 până la data de 06.06.2008.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, spălare de bani, prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a și art. 13 din Legea 678/2001, art. 23 lit.a,c din Legea nr. 656/2002, în sarcina acestuia reținându-se că, împreună cu mai multe persoane, s-a constituit într-un grup infracțional organizat, care a racolat și găzduit mai multe peroane de sex feminin care prin constrângere, au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției în țară și în Italia, sumele de bani astfel obținute fiind însușite de către membrii grupului.
S-a mai arătat că din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că învinuita, împreună cu soțul său, coordonează activitatea unui grup infracțional, specializat în facilitarea practicării prostituției și în traficarea în vederea exploatării în municipiul T și în Italia a mai multor persoane de sex feminin. victimelor s-a efectuat de către, iar transportul în afara țării s-a realizat de către inculpatul și învinuitul. În Italia, victimele erau cazate în locuința cetățeanului italian, iar de aici erau transportate în diferite locații unde erau obligate să se prostitueze. Victimele erau supravegheate de către, a și, care la rândul lor se prostituau. Dintre victime au fost identificate numitele, și.
S-a invederat că inculpatul a transportat din țară în Italia, în vederea practicării prostituției mai multe victime minora de 17 ani, (14.03.2006) minora de 16 ani ( 24.03.2006), minora de 17 ani ( 16.06.2005).
S-a mai arătat că în perioada 20.12.2003 până în 17.07.2004, prin BCR, inculpatul a primit de la și sume de bani provenite din practicarea prostituției. Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că este vorba de un număr de 22 de transferuri de bani, din Italia în România, în sumă de 5078 dolari și 3925 euro. În perioada 16.02.2004- 29.07.2004, prin Banca Românească, inculpatul primit tot din Italia suma de 2577 dolari.
Ministerul Publica mai arătat că prin încheierea nr.2/CC din 10.01.2008 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pentru o perioadă de 29 zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.1/10.01.2008, măsura fiind prelungită și se expiră la data de 07.05.2008.
Ministerul Publica apreciat să se impune prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 30 zile față de inculpat, raportat la pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, cât și la faptul că în cauză pentru finalizarea cercetărilor mai este necesară depunerea de către administrația fiscală a situației veniturilor persoanelor cercetate în cauză,prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare al instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, s-a constatat următoarele:
Prin ordonanța nr.118/D/P/2008 din data de 10.01.2008 emisă de DIICOT - Biroul Teritorial Timișs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup organizat, trafic de persoane, trafic de minori, spălare de bani, prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, art.12 alin.1 și 2 li.t a și art. 13 alin. 1 din Legea nr.678/2001, art. 23 lit.a, c din Legea 656/2002, în sarcina acestuia reținându-se că împreună cu mai multe persoane s-a constituit într-un grup organizat, care a racolat și găzduit mai multe persoane de sex feminin, care prin constrângere au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției în țară și în Italia, sumele de bani astfel obținute fiind însușite de membrii grupului.
Prin ordonanța cu același număr din data de 09.01.2008 emisă de DIICOT- Biroul Teritorial Timișs -a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de inculpatul pentru o perioadă de 24 ore, cu începere de la ora 20,20.
Prin încheierea penală nr. 2/CC/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/10.01.2008.
Prin încheierea penală nr.50/CC din 07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de același inculpat, cu 30 de zile, începând cu data de 08.04.2008 până la data de 07.05.2008 inclusiv.
Prin încheierea penală nr.20/CC din 07.02.2008 pronunțată în dosarul nr. 1761/30/206, a fost prelungită măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile, iar prin încheierea penală nr.36/CC/07.03.2008 pronunțată în dosar nr- s-a prelungit măsura arestării preventivă față de inculpat, pentru o perioadă de 30 zile, iar prin încheierea penală nr.50/CC din 07.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventiv față de inculpat cu 30 zile, începând cu data de 08.04.2008 până la data de 07.05.2008 inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art.155 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă față de inculpat poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, instanța a apreciat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpat, măsura preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând suficiente date din care rezultă presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, spălare de bani, trafic de minori au fost săvârșite de inculpat, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la împrejurarea că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că starea de detenție preventivă acestuia este excesivă, întrucât au trecut 4 luni, judecătorul, din analiza actelor și lucrărilor dosarului a constatat că aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Întrucât în acest sens s-a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cazul Toth contra Austriei, referitor la durata arestului preventiv, constată că cele invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât petiționarul Toth a fost arestat preventiv pe o perioadă de 2 ani, o lună și 2 zile, pentru infracțiunea de înșelăciune calificată, iar autoritățile austriece, în ciuda faptului că infracțiunea pentru care acesta a fost arestat nu prezenta o complexitate deosebită, au prelungit detenția preventivă mai mult decât era necesar.
Pentru aceste motive, în determinarea duratei rezonabile a arestării preventive, potrivit dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a arătat că autoritățile naționale trebuie să se raporteze la complexitatea cauzei și la persoana acuzatului.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, s-a reținut că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmării existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, s-a apreciat că, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că fapta aduce atingere atât persoanei și demnității acesteia, cât și relațiilor interumane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Referitor la afirmația inculpatului, prin apărători, că acțiunile sale se limitau la efectuarea transporturilor fetelor din și în Italia, din actele dosarului de urmărire penală rezultă că aceste activități nu au constat doar în transportul persoanelor de sex feminin implicate în practicarea prostituției, în acest sens putându-se exemplifica cu declarația martorei (filele 60-64 din vol. 1 de urmărire penală) care a arătat că, după ce a ajuns în Italia, a fost preluată de inculpat care a transportat-o la un apartament în care a fost cazată, că a fost transportată de acesta, timp de 3 luni, la locul unde practica prostituția și tot el colecta banii și îi expedia numitei "" pe care inculpatul o informa cu privire la banii obținuți din practicarea prostituției de către ea și celelalte fete aflate în aceeași situație.
Justificarea prelungirii arestului preventiv a inculpatului, până în prezent, a avut în vedere întinderea în timp a activității desfășurare de acesta, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, reținându-se că in activitatea infracțională sunt implicate și alte persoane care în prezent sunt cercetate atât în Italia, cât și în România, sub aspectul infracțiunii de proxenetism.
Pe de alta parte, necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive este justificată în vederea finalizării cercetărilor, fiind necesară depunerea de către administrația fiscală a situației veniturilor persoanelor cercetate în cauză, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea actului de sesizare al instanței.
Cu privire la constatarea nulității absolute a sesizării instanței cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, în temeiul art. 197 alin. 2 Cpp raportat la art. 159 alin. 1 Cpp. invocată de către inculpat, prin apărător ales, a fost respinsă, deoarece s-a constatat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Timi șoara - a fost înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 06.05.2008, cu 2 zile înainte de expirarea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpat, acest termen fiind un termen de recomandare.
Potrivit disp. art. 159 alin. 1.C.P.P.: "dosarul cauzei va fi depus la instanță, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, și va putea fi consultat de apărător.
Termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate are caracterul unui termen de recomandare și nu al unui termen obligatoriu, imperativ, în sensul aplicării dispozițiilor art.185 C.P.P. întrucât legiuitorul nu a prevăzut în mod expres o sancțiune procedurală pentru nerespectarea lui.
Dispozițiile art. 185.C.P.P. au un caracter general și trebuie corelate cu dispozițiile speciale referitoare la fiecare termen, dispoziții care instituie o sancțiune specifică, respectiv tardivitatea actului, (ex.: termenul de apel, termenul de atacare a rezoluțiilor procurorului etc.), sancțiune care nu este prevăzută pentru nerespectarea termenului de 5 zile prev. de disp. art. 159 alin. 1.C.P.P..
Nulitatea absolută prev.de art.197 alin.2.C.P.P. referitoare la sesizarea instanței, are în vedere regularitatea actelor de sesizare și nu depășirea termenelor de sesizare, care, așa cum s-a menționat mai sus, se sancționează cu tardivitatea.
Legiuitorul a avut în vedere în ceea ce privește nulitatea absolută la încălcarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței, sesizarea primară, prin rechizitoriu sau plângere prealabilă, precum și sesizarea suplimentară, în situația extinderii procesului penal sau a acțiunii penale, cu privire la alte persoane și fapte.
Pentru considerentele menționate, s-a apreciat că propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere aceste considerente, s-a apreciat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 159 Cod procedură penală, a fost admisă și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu o durată de 30 zile.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura interzicerii de a nu părăsi localitatea sau țara, aceasta a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, în baza art.139 alin.1 C.P.P. apreciindu-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
Împotriva încheierii penale nr. 64/CC/7.05.2008 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 13.05.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia susținerii concluziilor orale, împrejurările invocate de inculpat fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 155 - 159.C.P.P. art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs constată că potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1.C.P.P. "arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate". În acest context, sub aspectul temeiurilor inițiale care au condus la privarea de liberate a inculpatului în mod corect s-a reținut că raportat la materialul de urmărire penală acestea subzistă în continuare, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de organul de urmărire penală.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente în continuare dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, trafic de minori, spălare de bani, constituirea unui grup infracțional organizat, fapte prev. de art.7 din legea 39/2003, art.12 al.1 și 2 lit.a și art.13 din legea 678/2001, art.23 lit.a,c din Legea 656/2002.constând în aceea că în perioada 2006 - 2007, împreună cu mai multe persoane s-a constituit într-un grup infracțional organizat, care a racolat și găzduit, mai multe persoane de sex feminin, care prin constrângere au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției în țară și în Italia, sumele de bani astfel obținute fiind însușite de către membrii grupului. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează încă în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceasta implica activitatea mai multor persoane, că faptele aduc atingere raporturilor comerciale, circuitului bancar, care trebuie să se bazeze pe relații de încredere, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, urmează a se administra probe noi pentru a fi descoperită întreaga activitate infracțională, iar prelungirea stării de arest a inculpatului constituie o garanței pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale.
În privința motivului de recurs referitor la incompatibilitatea judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă ce face obiectul prezentului recurs, pe motiv că anterior a mai soluționat o asemenea cerere, instanța de recurs apreciază că în materia arestării preventive funcționează principiul actualității temeiurilor care stau la baza luării acestor măsuri, ceea ce presupune analizarea cererii formulate din prisma elementelor noi apărute de la ultima prelungire de arestare, a persistării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Nimic nu-l împiedică pe judecătorul investit cu cererea de prelungire a arestării preventive să o respingă în situația constatării inoportunității acestei măsuri, raportat la ansamblul probator administrat de la ultima încheiere de prelungire a arestării preventive dispusă de același magistrat. Pe de altă parte din analizarea gramaticală a conținutului art.48 pr.pen reiese că intenția legiuitorului a fost aceea de a constata situația de inadecvare în ceea ce privește soluționarea fondului cauzei a judecătorului care a soluționat, în cursul urmăririi penale propunerea de arestarea preventivă sau de prelungire a acestei măsuri.
Astfel fiind, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 64/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs de 60 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.64/CC/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 15.05. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 16.05.2008
Tehnored.
2ex/23.05.2008
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--13.05.2008
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 524/
Ședința publică din data de 15 mai 2008
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.64/CC/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 15.05. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--13.05.2008
CĂTRE,
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNII DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM
- BIROUL TERITORIAL TIMIȘ -
Vă restituim dosarul dumneavoastră nr. 118/D/P/2007 vol. I- 185 file,privind pe inculpatul,și vă facem cunoscut că, prin decizia penală nr. 524/R din 15.05.2008, pronunțată de această instanță, în dosarul cu nr. de mai sus, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 64/CC din 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 21.05.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--13.05.2008
CĂTRE,
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNII DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM
- BIROUL TERITORIAL TIMIȘ -
Vă restituim dosarul dumneavoastră nr. 118/D/P/2007 vol. I- 185 file,privind pe inculpatul,și vă facem cunoscut că, prin decizia penală nr. 524/R din 15.05.2008, pronunțată de această instanță, în dosarul cu nr. de mai sus, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale nr. 64/CC din 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 21.05.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
