Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 80/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul-recurent depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul solicită respingerea recursului formulat de inculpat și să se constate că judecarea în stare de arest a acestuia este necesară.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este arestat din 24.01.2008, trecând un timp rezonabil de când se află arestat, iar declarațiile sale coincid cu cele ale coinculpaților. De asemenea, arată că nu mai există alte probe și nu sunt temeiuri pentru a fi menținută starea de arest. Precizează că dosarul este unul conex și din toate declarațiile martorilor rezultă cu claritate că este vorba de cânepă românească, depozitată într-un loc neîmprejmuit.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul senior și.
A fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de apărătorul inculpatului senior
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de apărătorul inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Arad, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpații senior și, conform dispozițiilor art.160/b Cod procedură penală prin examinarea coroborată a condițiilor și criteriile avute în vedere la luarea acesteia sub aspectul legalității, a constatat că potrivit dispozițiilor art.5 din CEDO și art.23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal și în cauză au fost respectate dispozițiile art.143 Cod procedură penală și ale art.148 lit. f și art.149/1 Cod procedură penală, în concordanță cu dispozițiile susmenționate, existând presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Cu privire la temeiul juridic avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților sr. și, respectiv cel prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, Tribunalul Arada considerat că subzistă. Aceasta pentru că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a apreciat că corespunde realității faptul că numai gravitatea faptelor pretinse a fi comise de către inculpații sr. și nu poate fi socotită ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că acestea prezintă o gravitate sporită, faptele pretins săvârșite având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoanele asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate. În speță, pericolul social concret s-a apreciat în raport și cu persoanele inculpaților. Astfel, s-a reținut că inculpatul sr. este trimis în judecată alături de alți inculpați, fiind acuzat de comitere a infracțiunilor de trafic de migranți și trafic de droguri iar inculpatul de comiterea infracțiunii de trafic de droguri, este recidivist, ceea ce denotă o perseverență infracțională a acestuia. S-a apreciat că instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților sr. și și din consecințele acestora. În contextul stării de fapt prezentate și a probelor administrate până la această fază procesuală, probațiunea fiind epuizată aproape în totalitate, mai trebuind a fi ascultați 5 martori, tribunalul a apreciat că nu se impune înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură mai ușoară, persistența motivelor plauzibile de a crede că persoanele în cauză au săvârșit infracțiunile, fiind realizată.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpaților sr. și și pe cale de consecință a respins cererile formulate de apărătorii acestor inculpați privind revocarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul sr. și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara pentru inculpatul senior și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul .
Împotriva încheierii de ședință din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 28.01.2009.
În motivarea recursului, inculpatul a solicitat să fie judecat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv circulația liberă a bunurilor, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar -.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 10.02.2009
Tehnored.- 10.02.2009
Prima instanță - Tribunalul Arad -
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
