Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 81/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 14/A din 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-recurent lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului T, nereprezentată partea civilă intimată -" Grup"SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului, întrucât acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii. În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate.
Procurorul solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate față de lipsa de procedură cu lichidatorul, citat pe str. - de.10.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 22.11.2006, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara, dosarul nr-, ca urmare a hotărârii pronunțate de către Tribunalul Timiș, care dispus prin decizia penală nr. 408/A/25.10.2006, desființarea sentinței penale nr. 1827/08.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara și trimiterea cauzei spre soluționare.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș cu nr. 908/P/2003 din data de 17.09.2007, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2, 3.pen.
Judecătoria Timișoara, prin sentința penală nr. 1820/17.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 215 alin. 2 și 3.Cod Penal, l-a condamnat inculpatul, cercetat in stare de libertate, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
I s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c pen. in condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.pen.
În baza art. 14, 346.C.P.P. a fost admisă în parte acțiunea civilă, sens în care a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă -, "SRL a sume de 84.080,16 lei, reprezentând despăgubiri civile și dobânda legală de la data de 22.01.2003 și până la data plății efective.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă cu privire la plata penalităților de întârziere.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate către stat.
S-a dispus plata sumei de 100 Ron, din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut că la data de 10.01.2003, inculpatul s-a prezentat la sediul -, "SRL, unde s-a recomandat ca și director comercial al acestei societăți, prezentând un certificat de înregistrare la Camera de Comerț și Industrie, seria A nr. - din care rezultă că la dat respectivă, firma -,"SA C avea sediul în C,-, jud. D, deși in realitate, așa cum rezultă din certificatul de înregistrare seria A nr. - emis la data de 09.12.2002, sediul societății era în C,-,. 2,. 11, jud.
După ce au fost stabilite modalitățile de plată și condițiile de livrare a mărfurilor a fost încheiat contractul comercial d e vânzare-cumpărare nr. 22/10.01.2003, prin care părțile contractante conveneau vânzarea unei cantități de 500 tone motorină auto pe lună, în condițiile stipulate în contract.
Inculpatul a semnat și ștampilat personal acest contract, in numele societății cumpărătoare, în calitatea pe care și- atribuit-o în fals, și anume aceea de director comercial al acestei societăți.
După încheierea acestui contract, numitul - i-a pretins inculpatului să plătească în avans o sumă între 500 milioane Rol și 1 miliard lei (Rol), pentru cantitățile de motorină ce urmau să fie livrate, iar acesta a acceptat acest lucru, remițând societății parte vătămată, ordinul de plată nr. 271/16.01.2003, prin care s-a dispus plata a 500 milioane lei către această societate.
În data de 14.01.2003, societatea parte vătămată a expediat către -,"SA C, cantitatea totală de 68,061 tone motorină, în valoarea totală de 1.340.801.630 lei, care a fost încărcată în două autocisterne, fiind emise în acest sens factura fiscală nr. -/15.01.2003 și avizele de însoțire a mărfii nr. -/14.01.2003 și -/14.01.2003.
Cantitatea de motorină astfel livrată a fost descărcată la o stație de desfacere carburanților indicată de către inculpat telefonic, reprezentanților societății parte vătămată, iar ulterior nu a mai fost achitată diferența de 840.801.630 lei (Rol) -, "SRL, fiind prejudiciată cu această sumă.
Instanța de fond a reținut această faptă având în vedere pe de o parte, faptul că din actele existente la dosarul de urmărire penală a rezultat că numitul avea calitatea de administrator al - SA C din momentul preluării acestei societăți de la foștii acționari și eliberării numitului din funcția de administrator al societății și implicit doar acesta avea posibilitatea să numească persoane în funcțiile de director general ori director comercial, iar pe de altă parte faptul că din verificările efectuate la Inspectoratul Teritorial d e Muncăa Județului Dar ezultat că inculpatul din prezenta cauză nu a figurat ca director comercial al societății respective.
Prima instanță a constatat că deși inculpatul a susținut că ar fi fost numit în această funcție de către adminsitratorul societății ori de către numitul, despre care știa că ar fi director general al societății, totuși nu a putut prezenta nici un document în acest sens și nici nu a putut face dovada faptului că ar fi încasat salariu pentru activitatea desfășurată în această calitate.
S-a reținut că aceste susțineri ale inculpatului au fost contrazise de către martorul, cu ocazia audierii, acesta susținând nu numai că nu i-a numit pe cei doi în funcții de directori ai societății, dar și că nu și-a dat acordul pentru a fi desfășurate activități comerciale pe această societate, în perioada în care urma să lipsească din țară.
În aceste condiții, prima instanță a reținut că inculaptul și-a atribuit în mod mincinos calitatea de director comercial al - SA C in momentul încheierii contractului cu societatea parte vătămată, in cauză neputând fi reținute susținerile apărării privitoare la calitatea sa de director in fapt, pe care apărarea a încercat să o asimileze cu situația gestionarului de fapt in cazul săvârșirii infracțiunii de delapidare, apreciind că situația este diferită în speța de față, unde nu numai că nu au fost încheiate înscrisuri prin care inculaptul să dobândească această calitate, dart el nici măcar nu a fost numit director comercial d e către adminsitratorul societății care avea acest drept.
Împotriva acestei hotărâri în temren legal a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Prin decizia penală nr. 14/A din 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, domiciliat în C,-, jud. D, împotriva sentinței penale nr. 1820/17.09.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 371.C.P.P. s-a constatat că apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele motive:
S-a apreciat că prima instanță a reținut corect că fapta apelantului de a fi indus în eroare reprezentanții părții vătămate în momentul încheierii și executării unui contract comercial d e vânzare-cumpărare a unei cantități de motorină, prin atribuirea mincinoasă a calității de director comercial în cadrul - SA C și prezentarea unui certificat de înregistrare de la Camera de Comerț și Industrie în care era indicat un alt sediu decât cel real, faptă soldată cu prejudicierea societății parte vătămată cu suma de 840.801.630 lei (Rol), întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de înșelăciune în convenții de art. 215 al. 1, 2, 3.pen.
Tribunalul a constatat că prima instanță a apreciat că în cauză este realizată latura obiectivă a infracțiunii menționate mai sus, în modalitatea calificată de săvârșire a acesteia, în condițiile în care inculpatul a desfășurat o activitate de inducere în eroare a reprezentanților societății parte vătămată, prin atribuirea unei calități mincinoase și prin prezentarea documentelor solicitate în vederea încheierii contractului și ulterior în momentul executării acestuia.
În acest context s-a observat că, în situația în care ar fi cunoscut că inculpatul nu are calitatea de director comercial al societății menționate, reprezentanții societății parte vătămată nu ar fi fost de acord să încheie această tranzacție, neavând nici un fel de garanții că inculpatul poate angaja - SA C și că pe viitor vor putea incasa diferența de 840.801.630 lei pentru motorina livrată.
S-a reținut că perfectarea acestei tranzacții a fost posibilă și datorită faptului că în trecut cele două societăți comerciale au mai desfășurat activități comerciale, iar - SA C era cunoscută ca o societate care își onora obligațiile contractuale, existând indicii că acesta a și fost motivul pentru care această societate a fost preluată de la foștii acționari.
În cauză nu au fost reținute apărările inculpatului privitoare la faptul că nu ar fi avut intenția de a induce in eroare societatea parte vătămată, ori privitoare la faptul că tranzacția s-ar fi încheiat la insistențele administratorului societății parte vătămată, întrucât susținerile sale in acest sens nu au fost dovedite in nici un fel, din probele administrate rezultând contrariul și anume că inculpatul a fost cel care a contactat partea vătămată și a indus în eroare reprezentanții acesteia, determinându-i să accepte încheierea contractului.
De asemenea, s-a apreciat a fi realizată și latura subiectivă a infracțiunii, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe, din probele administrate rezultând că acesta nu avea de gând să achite întreaga contravaloare a cantității de motorină și a urmărit prejudicierea societății părții vătămate.
Instanța de apel a observat în acest sens că inculpatul a indicat telefonic administratorului societății parte vătămată locul unde urmau să fie livrate cantitățile de motorină aflate în cele două cisterne, iar ulterior a evitat să întâlnească delegatul acestei societăți pentru a semna pentru recepția acestor mărfuri, deși numitul s- deplasat în municipiul C in acest sens. S-a reținut că prima instanță a apreciat că pentru existența laturii obiective și a laturii subiective a infracțiunii nu are relevanță împrejurarea că inculpatul nu s- ocupat personal de recepția cantității de motorină și a desemnat alte persoane rămase neidentificate să facă acest lucru, atâta timp cât acesta a realizat personal acțiunea de inducere în eroare care a determinat încheierea contractului, iar pentru existența infracțiunii nu este important dacă s-a urmărit obținerea unui avantaj material pentru sine sau pentru altul.
În cauză, tribunalul a apreciat că este indubitabil faptul că societatea parte vătămată a suferit un prejudiciu și că acea cantitate de motorină a fost livrată la o adresă indicată de către inculpat telefonic și de către persoanele trimise de acesta în vederea efectuării recepției mărfii, lucru confirmat de către cei doi conducători auto care au transportat motorina și care au fost audiați ca martori in cauză.
Referitor la critica apărătorului inculpatului-apelant că prima instanță nu citat lichidatorul judiciar, Tribunalul Timișa apreciat-o ca nefondată, întrucât Judecătoria Timișoaraa citat partea vătămată -, "SRL, prin administrator judiciar Management SRL-T, conform adresei ORC de pe lângă Tribunalul Timiș, de la fila 57 dosar fond, care indică numirea ca administrator judiciar a Management SRL, citat în dosar.
Instanța de apel a apreciat că la individualizarea pedepsei, Judecătoria Timișoaraa aplicat corect prevederile art. 72.Cod Penal, în raport de persoana inculpatului-apelant care este cercetat în altă cauză pentru fapte penale de înșelăciune, nu a acoperit prejudiciul cauzat și nu a conștientizat că a încălcat legea penală.
Împotriva deciziei penale nr.14/A din18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 16.10.2007 inculpatul a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege. Recursul a fost motivat în scris.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
În ceea ce privește procedura de citare cu partea civilă aceasta s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale așa cum în mod corect a reținut instanța de apel.
De asemenea, referitor la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost dovedită realizarea atât a laturii obiective cât și a laturii subiective, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art.215 al. 1,2,3
Cod PenalAvând în vedere cele expuse în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.14/A din 18.01.2008 a Tribunalului Timiș în dosarul nr- din 16.10.2006.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 14/A/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./03.02.2009
Dact 2.ex./05.02.2009
Prima inst. - Judecătoria Timișoara -
Instanța de apel - Tribunalul Timiș -,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
