Infracțiuni la alte legi speciale. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 77/
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1053/R/13.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, contestatorul depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat, solicită admiterea contestației în anulare.
Procurorul solicită respingerea contestației formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și punerea sa în libertate, întrucât cauza este de natură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 526/28.02.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în baza art. art.20 rap. la art.215 alin 3, raportat la alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare pentru tentativă la înșelăciune.
In baza art.291, alin.1 teza II, Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 3 luni închisoare pentru uz de fals a unui înscris sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit a, rap la art.34 lit b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare pe care inculpatul urmează să o execute.Pe durata si in condițiile prev. de art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit a( mai puțin dreptul de a lege) și art.64 lit. b Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit. i indice 1 Cod procedură penală, rap.la art.260 alin.2 Cod penal, a fost încetat procesul penal față de inculpatul,pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 alin.1 Cod penal.
În baza art.346 al.1 Cod procedură penală, s-a constatat că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele: prin rechizitoriul nr. 1344/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad,înregistrat la Judecătoria Arad sub nr-, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20.p raportat la art. 215 alin.2,3 p și uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit.a p, iar inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin.1
Cod PenalÎn fapt s-a reținut că în cursul lunii aprilie 2005, folosind manopere dolosive, inculpatul a indus în eroare partea vătămată și tatăl acestuia ( decedat între timp), plăsmuind antecontractul de vânzare - cumpărare, prin inserarea în conținutul acestuia a unor clauze, pe care părțile vătămate nu le-au avut în vedere, menținându-i în eroare, cu scopul de a obține pentru sine imobilul situat în A,- și terenul aferent acestuia.
În realitate intenția părților vătămate a fost să vândă suprafața de 1000. din suprafața totală de 4216. teren aferent, imobilul situat in A,-, înscris în CF 2936 În acest scop s-a adresat agenției imobiliare SC SRL, cu sediul în A, str. A -, agenția la care inculpatul, este administrator, unde partea vătămată s-a deplasat împreună cu martorul. Inculpatul i-a spus că îi va găsi cumpărător, însă va trebui, înainte, să vadă parcela.În acest sens, partea vătămată, însoțit de inculpatul și martorul, s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, din A,-, unde partea vătămată locuia împreună cu tatăl său - - nevăzător, grav bolnav și netransportabil ( care a și decedat între timp) și i-a arătat terenul.
După ce a văzut terenul, inculpatul s-a înțeles după aproximativ 15 minute, spunându-i părții vătămate că trebuie să semneze un înscris, despre care a afirmat că reprezintă înțelegerea dintre ei, și anume aceea de a-i găsi un cumpărător.
Cu toate că partea vătămată i-a spus inculpatului că nu vede să semneze fără ochelari, iar tatăl său este aproape nevăzător, la insistența inculpatului, care a spus că acel înscris nu este decât un act în care este consemnat faptul că îi dă suma de 500 lei ROL avans, ca garanție că îi va găsi un cumpărător, atât partea vătămată cât și tatăl său, au semnat " antecontractul ".
Din probele administrate, nu a rezultat că și partea vătămată a primit un exemplar din acel antecontract.
La semnarea înscrisului, partea vătămată i-a cerut inculpatului să taie peste cuvântul " imobil" și să scrie, în locul lui, cuvântul " teren", întrucât doar acesta urma să facă obiectul contractului.
Din antecontractul de vânzare cumpărare, rezultă însă, că partea vătămată împreună cu tatăl său, se obligau să înstrăineze inculpatului, atât casa cât și suprafața de teren aferentă - 4216.- cu prețul total de 25.000 Euro, preț din care, 20.000 Euro s-au dat părții vătămate.
Pe lângă părți, antecontractul a fost semnat la rubrica martori, de alte două persoane, respectiv de martorii și, care însă nu au fost prezenți la momentul semnării contractului de către părți, ci au semnat ulterior,la cererea inculpatului, care i-a chemat telefonic.
În prezența martorului, cu titlu de avans, inculpatul a dat părții vătămate suma de 500 lei, urmând să se întoarcă a doua zi cu topograful. Inculpatul nu a venit nici a doua zi, nici zilele următoare, astfel că, partea vătămată împreună cu martorul, s-au deplasat de mai multe ori la sediul firmei inculpatului pentru se interesa de contract, însă inculpatul i-a spus că nu a găsit cumpărător.
Cu prima ocazie inculpatul i-a spus părții vătămate că a distrus înscrisul, pe care l-au semnat, întrucât acesta nu a fost valabil, deoarece conținea adăugiri, astfel că inculpatul i-a cerut părții vătămate să scrie un act din care să rezulte că a primit 500 lei ROL,cu titlu de arvună, și că, în cazul în care se răzgândește cu privire la vânzarea terenului,partea vătămată se obligă să-i restituie dublu arvunei, respectiv 10.000 lei ROL, astfel încât partea vătămată a scris înscrisul de la fila 30- 31
În săptămânile ce au urmat, partea vătămată a așteptat să fie contactat de inculpat, însă acesta nu a mai procedat la vânzarea terenului către terțe persoane, în calitate de agent imobiliar și nici nu a mai contactat partea vătămată. Acesta, la rândul lui, nu l-a mai căutat pe inculpat, considerând că nu i-a fost găsit cumpărător.
La începutul anului 2007, inculpatul s-a prezentat la domiciliul părții vătămate, ocazie cu care partea vătămată i-a spus că nu mai dorește să vândă terenul, astfel că inculpatul i-a atras atenția că trebuie să-i restituie suma de 10.000 lei ROL, respectiv dublu arvunei, așa cum s-a obligat partea vătămată. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să se oblige în scris,astfel că partea vătămată a întocmit înscrisul de la fila 30-31
La scurt timp, după aceea, la data de 31.01.2007, sub nr-, inculpatul, a formulat, împotriva părții vătămate, o acțiune civilă, prin care solicită ca partea vătămată, în calitate de pârât să fie obligat la încheierea contractului de vânzare cumpărare asupra imobilului înscris în CF 2936, iar, în caz contrar, hotărârea să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
În motivarea acestei acțiuni, inculpatul a arătat că acest contract trebuia să se încheie "până la data de 21.04.2005. dar pârâtul nu s-a prezentat la notar"
Aceste afirmații au fost total contrazise de probatoriul administrat în cauză și, chiar de inculpat, care în fața instanței a declarat că ar fi aflat că partea vătămată s-ar fi răzgândit, pentru că voia să vândă unui cetățean italian, care a cumpărat în vecinătăți întreg imobilul și că partea vătămată s-ar fi obligat să-i restituie suma de 40.000 Euro, ce reprezintă, în opinia sa, dublul sumei pe care a dat-o părții vătămate.
În ultimul cuvânt, inculpatul a arătat că nu s-a întocmit contract de vânzare cumpărare in formă autentică, pentru că, oricum partea vătămată era numai nud proprietar, iar tatăl său dispune de uzufruct viager și că, oricum nu a dorit încheierea contractului în formă autentică înainte de moartea tatălui părții vătămate.
Urmare a acestei acțiuni civile, partea vătămată a depus plângerea penală, urmare a căreia inculpatul a fost trimis în judecată.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a dat o declarație olografă, din care rezultă că antecontractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la sediul firmei sale, în prezența părții vătămate și a tatălui său, în prezența angajaților săi și, precum și a martorilor semnatari a acesteia și. Această declarație este susținută doar de inculpatul. Martorul nu a putut fi audiată, întrucât este plecată în străinătate.
Martorii semnatari ai convenției de vânzare cumpărare, au declarat că inculpatul, le-a cerut să semneze acel contract dar că, în momentul semnării, nu au fost de față alte persoane, că nimeni nu a mai semnat antecontractul, în prezența lor, că nu cunosc părțile vătămate, locația imobilului și că nu l-au văzut pe inculpatul achitând sume de bani vreunei persoane.
În fața instanței, martorul, și-a menținut declarația dată la urmărire penală, ceea ce confirmă că antecontractul a fost întocmit în lipsa persoanelor vătămate. Martorului, i s-a cerut să recunoască, în sala de judecată, dacă vreuna dintre persoanele aflate în sală ( printre care și partea vătămată ) s-a aflat la sediul firmei când a semnat contractul de vânzare cumpărare. Martorul a declarat:" cu excepția inculpatului ( ), nu cunosc nici persoană."
Martorul, a declarat că " nu mai rețin să fi văzut pe cineva să semneze acel antecontract în prezența noastră" și " nu am văzut ca să dea vreo sumă bani vânzătorilor, cu toate că am văzut să dea bani unor persoane, însă aceasta se petrecea la locuința lui ."
În declarația dată în fața instanței, martorul a revenit asupra declarației dată la urmărire penală spunând că, la momentul când a dat declarație, în fața organelor de urmărire penală, nu cunoștea anumite date, dar și le-a amintit între timp, respectiv, că " l-am auzit pe inculpatul când a spus părții vătămate că îi dă suma de 20.000 Euro", iar diferența de 5000 Euro, în momentul în care se încheie contractul în formă autentică.
S-a apreciat că declarația dată la urmărire penală, corespunde realității, mai ales că aceasta este mai aproape de momentul depunerii plângerii, astfel, încât, instanța va înlătura din declarația dată la instanță, aspectele care nu se coroborează cu propria sa declarația, anterioară.
De asemenea, s-a constatat că declarația martorului se contrazice și cu declarația martorului, care a declarat că s-a aflat tot timpul în secretariat, unde ar fi observat semnarea contractului de către părți și nu l-a văzut pe când a semnat.
S-a apreciat că susținerea inculpatului, că antecontractul de vânzare cumpărare s-a încheiat la sediul firmei sale, nu se coroborează nici cu declarația martorului și, din care rezultă că, avea o vârstă înaintată, că era foarte bolnav,aproape nevăzător și era netransportabil, fapt confirmat și de înscrisurile medicale depuse la dosar.
În ce privește sumele la care face referire inculpatul și condițiile încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, s-a reținut că partea vătămată a declarat că la momentul perfectării acordului de voință, inculpatul i-a dat suma de 500 lei ROL, cu titlu de arvună, fapt confirmat de martorul, care a fost de față la negocieri, că toate discuțiile s-au purtat la casa părții vătămate; martorul mai declară că, partea vătămată urma să vândă doar 1000 mp. Din totalul suprafeței, că urma să fie martor până la finalizarea contractului de vânzare cumpărare, că nu a auzit nimic despre suma de 20.000 Euro, că, după câteva zile, inculpatul l-a contactat pe partea vătămată din nou și i-a cerut să întocmească înscrisul sub semnătură privată de la fila 30-31, prin care se obliga să restituie dublul arvunei, respectiv 1000 lei. Acest înscris a fost întocmit de partea vătămată după dictarea inculpatului, în prezența martorului,.
Inculpatul a susținut că i -a dat părții vătămate suma de 20.000 Euro, cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare, ulterior acestui moment, " mergând să vadă terenul", când, la cererea părții vătămate, i-a dat 500 lei arvună.
În fața instanței de fond inculpatul a declarat că "nu am considerat necesar să întocmesc o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare, deși am dat suma de 20.000 Euro părții vătămate. Am mizat pur și simplu pe antecontractul de vânzare cumpărare, pentru că așa am procedat și în alte ocazii."
S-a considerat că este greu de crezut o asemenea variantă, cu atât mai mult, cu cât inculpatul este agent imobiliar, calitate în care trebuia să-și constituie o garanție, pentru a evita orice situație neplăcută, ce putea să apară ulterior.
Inculpatul a declarat că dublul arvunei se referea la dublul sumei de 20.000 Euro și cu toate că, el cunoaște despre situația materială precară a părții vătămate, a crezut că partea vătămată, îi va restitui dublul arvunei, respectiv 40.000 Euro. El mai știa că, în situația în care partea vătămată nu-i va da banii, îi va putea lua terenul.
Pe de altă parte din convenție, s-a reținut că prețul pe metrul pătrat era de 25 Euro.
S-a constatat că în condițiile în care partea vătămată ar fi fost de acord cu vânzarea întregului imobil, teren 4216 mp și casă, așa cum susține inculpatul, prețul ar fi fost cu totul altul, nu suma totală de 25.000 Euro.
Prima instanță a apreciat că nu s- confirmat nici afirmația inculpatului, că partea vătămată s-ar fi răzgândit, pentru că voia să vândă vecinului italian, care construiește case. Din înscrisurile depuse azi la dosar de către partea vătămată, reținem că este vorba despre SC " 2000 " SRL A, persoană juridică, cu asociați persoane fizice, de naționalitate română, care au obținut autorizații de construire, înainte de demararea proceselor dintre părți, astfel că nu există nici un interes ca persoana vătămată să vândă terenul altor persoane.
În scopul aflării adevărului, s-a dispus testarea părții vătămate și a martorului, cu aparatul poligraf. Din raportul de constatare tehnico-științifică a rezultat că comportamentul acestora, nu s-a evidențiat modificări semnificative, care să poate fi interpretate ca indicii ai comportamentului simulat, la întrebările să stabilească voința reală a părților.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa.
Prin decizia penală nr. 160/A din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat din considerentele deciziei rezultând că nu sunt motive de desființare a acesteia, starea de fapt și încadrarea juridică fiind corect reținute.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele de apel.
Prin decizia penală nr. 1053/R din 13.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b a C.P.P. fost respins ca nefundat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 160/A/28.055.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a falsificat antecontractul de vânzare -cumpărare atât cu privire la obiectul acestuia, cât și cu privire la predarea către părțile vătămate a sumei de 20.000 Euro. Voința reală a părților vătămate a fost de a vinde parcela de 10002aferent imobilului situat în A-, înscris în CF nr. 2936 A, compus din casă și grădină în suprafață totală de 42162. după semnarea antecontractului de vânzare - cumpărare, inculpatul a predat cu titlu de preț părții vătămate doar suma de 5.000.000 lei ROL, după care nu le-a mai contactat pe părțile vătămate până la data de 31 ianuarie 2007 când a promovat acțiunea civilă având ca obiect prestație tabulară.
S-a reținut că în cursul procesului civil, partea vătămată a constatat că antecontractul conține date false privind aceste clauze, motive pentru care a formulat plângere penală împotriva inculpatului, în urma căreia inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar.
Așadar, s-a apreciat că în mod corect cele două instanțe au reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni și i-a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, urmare contopirii pedepsei de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune, cu pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals.
Cum la individualizarea pedepselor aplicate s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.p și s-a considerat că nu există motive de casare a celor două hotărâri judecătorești, în temeiul prevederilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal recursul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei penale nr.1053 din 13.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- a formulat contestatorul contestație în anulare solicitând, în esență achitarea sa deoarece nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Analizând legalitatea și temeinicia contestației în anulare formulată din prisma motivelor invocate precum și în conformitate cu dispozițiile legale în materie reglementate de art.386 și urm. pr.pen. instanța de recurs apreciază că demersul judiciar al contestatorului este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de recurs care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Astfel, în vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art.386 lit.a-c pr.pen. legiuitorul a fixat o etapă procesuală în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege, dacă cererea este motivată și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege.
Contestația în anulare privește o decizie pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestator împotriva unei decizii a Tribunalului Timiș prin care s-a respins ca tardiv recursul declarat de același contestator împotriva sentinței prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată în temeiul art.278/1 pr.pen.
Față de cele mai sus prezentate, având în vedere dispozițiile legale mai sus interpretate și motivele invocate de contestator, în temeiul art. 386 și următoarele pr.pen. va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1053/R/13.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În temeiul art. 192 al. 2.pre.pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 386 și următoarele pr.pen. respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr. 1053/R/13.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În temeiul art. 192 al. 2.pre.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-30.01.2009
Tehnored.-02.02.2009
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Instanța de recurs - ,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
