Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 217/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
1553/2009
ÎNCHEIEIREA NR.217/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.07.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTEA D E CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT- a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședința din Camera de Consiliu de la 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales si recurentul inculpat, personal, in stare de arest și asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care:
Recurentul inculpat declară că este de acord să fie asistat de avocatul din oficiu la judecarea recursului.
In temeiul disp.art.140/3 alin.3 Cod Procedură Penală Curtea procedează la ascultarea recurenților inculpați și, aceștia declarând că mențin declarațiile date până în acest moment în cauza și nu au nimic de adăugat acestora.
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință si pe fond, rejudecând, respingerea propunerii privind luarea măsurii arestării preventive și cercetarea acestuia în stare de libertate, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele disp.art.148 lit.f teza a II a Cod Procedură Penală, nu va influența buna desfășurare a urmăririi penale, întrucât a recunoscut si regretă comiterea faptelor și are în întreținere doi copii minori.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicita admiterea recursului, casarea încheierii de ședința și pe fond, rejudecând, respingerea propunerii parchetului privind luarea măsurii arestării preventive, întrucât a recunoscut și regretă comiterea faptelor, neexistând astfel un pericol pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea acestuia in stare de libertate. Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a traficat o cantitate infima de drog, respectiv o doza de 1 gram si poate fi cercetat in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiate recursurile declarate de inculpați și pune concluzii de respingere a acestora si menținerea încheierii de ședință, ca fiind legală si temeinică, apreciindu-se corect incidența disp.art.149/1 si art.148 lit.f Cod Procedură Penală, 136 si urm Cod Procedură Penală precum si existența indicilor temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca aceasta au săvârșit infracțiunile prevăzuta de art.2 alin.1 si 2 si art.4 din Legea nr.140/2000. Având in vedere modalitatea concretă si împrejurările reale ale comiterii faptei, cantitatea de drog găsita, respectiv 5,30 gr heroina si 15 comprimate metadină si, 1,71 gr heroina, fără a aprecia cu privire la vinovăția acestora, considera că judecarea in stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In ultimul cuvânt, recurenții inculpați și solicită sa fie cercetați in stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și n baza 136 Cod procedură penală art. 143, art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 1491Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o perioadă de 29 de zile cu începere de la 24.06.2009 până la 22.07.2009 inclusiv.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului trebuie să fie întrunite: condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. privind existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice (în sensul art.681pr.pen.) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat, să fie îndeplinită condiția prevăzută de art. 136 alin. 6.pr.pen. respectiv ca pentru infracțiunea săvârșită legea să prevadă doar pedeapsa închisorii și să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148.pr.pen. dispozițiile procedurale sus menționate fiind compatibile cu prevederile art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Instanța a constatat că în cauza sunt îndeplinite cerințele presupuse de disp. art.l43Cpp, existând indicii temeinice că inculpați au săvârșit faptele penale pentru care se solicită arestarea lor, nefiind necesar ca în momentul arestării să fie adunate probe suficiente pentru a formula o acuzare completă.
Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului încauza Fox, și Hartley Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, parag. 31- 32).
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143..pr.pen, Tribunalul a reținut că în cauză există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind: denunțurile formulate de martorii denunțători, proces-verbal de verificări și investigații, procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesele verbale de percheziții corporale, declarațiile martori, procesele verbale de redare declarații martori, raportul preliminar de constatare tehnico-științifică precum și declarațiile de recunoaștere date de inculpați în fața instanței de judecată.
In consecință, s-a apreciat că în cauză există probe că lăsarea în libertate a inculpaților tulbură nu numai ordinea juridica, dar și, in primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal si procesual penal, aceasta tulburare fiind susceptibila de a se repeta in viitor, datorita faptului ca generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare in interesul societății însăși, dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. fiind îndeplinite.
Se va avea în vedere în acest sens atitudinea inculpaților, siguranța de care au dat dovadă în executarea actelor materiale care compun latura obiectivă a infracțiunilor reținute în sarcina lor, fapt ce induce presupunerea întemeiată că aceștia vor mai săvârși și alte infracțiuni.
În realitatea obiectivă, faptele inculpaților, ca și atitudinea sa subiectivă, au urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
La adoptarea hotărârii Tribunalul urmează a avea în vedere și disp. art. 136 alin. ultim pr.pen. ținând seama de scopul măsurii preventive, de gradul de pericol social al infracțiunilor, de faptul că inculpații nu au un loc de muncă, nu sunt la primul contact cu legea penală fiind cunoscuți cu antecedente penale conform fiselor de cazier judiciar aflate la dosarul cauzei, nivelul scăzut de pregătire al inculpaților precum și celelalte situații privind persoana inculpaților pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele spre justa ei soluționare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul a susținut că nu sunt îndeplinite cerințele disp.art.148 lit.f teza a II a Cod Procedură Penală, căci cercetarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu va influența buna desfășurare a urmăririi penale, întrucât a recunoscut si regretă comiterea faptelor și are în întreținere doi copii minori.
Inculpatula învederat că a recunoscut și regretă comiterea faptelor, neexistând astfel un pericol pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea sa in stare de libertate. Cât privește antecedentele sale penale, acestea sunt date de faptul că a traficat o cantitate infima de drog, respectiv o doza de 1 gram.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și există, corespunzător, vreunul din cazurile arătate la literele a-
În speță, probele administrate până în prezent, astfel cum au fost expuse detaliat în încheierea recurată, susțin presupunerea rezonabilă că inculpații și au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, fiind așadar întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală, cum corect a reținut judecătorul fondului. De altfel, recurenții inculpați nici nu au înțeles să conteste aceste aspecte, câtă vreme au adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând comiterea infracțiunilor ce li se impută.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală (în raport de care MINISTERUL PUBLICa solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților), acesta prevede două condiții ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani și să existe probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Prima condiție este evident respectată în cauză, câtă vreme atât infracțiunea prev. de art.2 alin.1,2 din Legea nr.143/2000, cât și infracțiunea prev. de art.4 alin.1,2 din aceeași lege sunt pedepsite cu închisoarea mai mare decât cuantumul obligatoriu, de 4 ani.
Referitor la cea de-a doua condiție, Curtea constată că, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat unele criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune. Astfel, se au în vedere mai multe aspecte, printre care circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamentaîn mod singularmăsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedeadacășiîn ce măsurăse justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
În speță, Curtea constată că inculpații au înțeles să adopte o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret, privind faptele imputate; totuși, acest aspect nu poate fi avut în vedere și valorificat în mod singular, ci în coroborare cu celelalte criterii la care s-a făcut referire mai sus. Or, faptele pentru care sunt cercetați inculpații (trafic de droguri de mare risc și respectivșideținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, în cazul inculpatului ) prezintă o gravitate deosebită, afectând în mod grav și direct sănătatea publică. Pe de altă parte, faptul că inculpații nu sunt la primul conflict cu legea penală (în sarcina acestora fiind reținută starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal), denotă o periculozitate sporită a acestora, căci în lipsa unei înțelegeri minime a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, există oricând riscul săvârșirii altor asemenea fapte. Acest risc este cu atât mai mare cu cât ambii inculpați sunt la rândul lor consumatori de droguri (potrivit propriilor declarații), împrejurare pe fondul căreia se susține de altfel, că s-au și comis faptele din prezenta cauză. În acest context, există probe că cercetarea inculpaților în stare de libertate este de natură să în mod efectiv ordinea publică.
Pe de altă parte, alegerea măsurii arestării preventive a inculpaților se justifică și prin prisma dispozițiilor art.136 alin.8 Cod procedură penală, în raport de scopul măsurii preventive (astfel cum este definit de art.136 alin.1 Cod procedură penală), dar și de celelalte criterii mai sus analizate (gradul de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpaților, datele ce caracterizează persoana acestora etc.).
Așa fiind, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de cei doi inculpați, soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpatul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiție și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-15.07.2009
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Andreea Cioată
