Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--16.03.2009
DECIZIA PENALĂ NR.285
Ședința publică din data de 19.03.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timiș este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulată de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.31/CC din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, și pe cale de consecință casarea încheierii și în rejudecare, în principal, revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a interzicerii de a părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală. În susținerea celor solicitate arată că din actele dosarului de urmărire penală nu reiese că inculpatul ar prezenta un pericol social concret pentru societate, fapt care ar putea să justifice privarea de libertate și că acest pericol social concret ar trebui să fie dovedit de către organele de urmărire penală, or în cauză instanța nu poate reține nici un fel de dovadă cu privire la acest aspect deoarece o astfel de dovadă nu există, persoanele care au făcut declarații împotriva sa având interese în cauză, că a fost agresat în repetate rânduri de către organele de poliție care i-au înscenat flagrantul, suferind un traumatism cranian acut deschis astfel că a formulat plângere penală împotriva acestora Mai precizează că lipsa antecedentelor penale, a probelor concludente cu privire la reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, lipsa unui flagrant, imposibilitatea dovedirii pericolului concret pe care l-ar putea prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, coroborate cu obligativitatea respectării principiilor judecării în stare de libertate ca regulă și nu ca excepție, al prezumției de nevinovăție ar trebui să cântărească decisiv în soluționarea recursului în sensul punerii acestuia în stare de libertate. Depune concluzii scrise, o plângere penală împotriva unor lucrători T, fotografie atestând leziunile suferite în urma tratamentului violent, adrese către T și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, fișă de examinare nr. 4688/13.03,2009, practică ÎCCJ, doctrină
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică având în vedere că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, respectiv trafic de droguri de risc.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită instanței să fie cercetat în stare de libertate declarându-se nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 31/CC din 13.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș în baza art. art. 1491alin. 9 Cpp raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. cu aplicarea art. 143.C.P.P.a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
A dispus arestarea preventivă a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 25.01.1990 în mun. T, jud. T, domiciliat în T, Calea nr. 36, bloc 20,. 1, județul T, CNP - -), pe o durată de 29 de zile, de la 13.03.2009 până la 10.04.2009, inclusiv.
În baza art. 136.C.P.P. raportat la art.145/art.145 indice 1.C.P.P.a respins cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulată de inculpat, prin apărător ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa constatat următoarele:
Prin referatul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 13.03.2009, sub număr dosar 30/2009, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13.03.2009, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că, la data de 12.03.2009, ca urmare a solicitării învinuitului A, inculpatul a luat legătura cu concubina sa, căreia i-a solicitat să predea droguri ( 19,2 grame hașiș), învinuitului, în acea seară întâlnindu-se și cu învinuitul pentru predarea banilor, dar a refuzat primirea întrucât a fost avertizat că operațiunea de distribuire a drogurilor a fost supravegheată.
S-a mai precizat că faptele reținute în sarcina inculpatului rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile învinuiților, Dobândă și
În consecință, având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cpp, în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, organele de cercetare penală au apreciat că se impune arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13.03.2009.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 25/D/P/2009 al DIICOT - Biroul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța de reținere din data de 13.03.2009, ora 16,40, s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 de ore, inculpatul fiind depus în Arestul IPJ
Prin ordonanța din data de 13.03.2009 s- pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr.143/2000.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin.1
C.P.P.Art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
În ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit. f C.P.P. pentru a putea dispune arestarea preventivă a inculpatului pentru acest motiv, instanța este obligată ca, pe lângă indiciile sau probele cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, să constate că pedeapsa aplicabilă pentru acea infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și, în același timp, să constate existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de consemnare a efectuării percheziției, declarația învinuitului minor A, declarația învinuitului, declarația învinuitei, declarațiile investigatorului și a colaboratorului sub acoperire, instanța a considerat că în prezenta cauză există suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani.
Astfel, s-a reținut că la data de 12.03.2009, învinuitul a luat legătura cu inculpatul, care a fost de acord să îi predea stupefiante în vederea distribuirii lor către niște clienți găsiți de învinuitul. Inculpatul a luat legătura cu concubina sa, învinuita, căreia i-a solicitat să predea drogurile învinuitului, vărul inculpatului. În aceste sens, inculpatul a luat legătura cu vărul său și i-a solicitat să se deplaseze la domiciliul său din calea în municipiul T, de unde învinuitul a preluat drogurile, fiindu-i predate de învinuita Dobânda și le-a predat mai departe învinuitului minor. Acesta din urmă a distribuit drogurile ( 19,2 grame hașiș) investigatorului și colaboratorului acoperit. La momentul efectuării tranzacției, minorul a fost prins în flagrant. După aceasta, minorul s-a întâlnit cu învinuitul și i-a predat suma de 1000 lei primită pentru cele 19,2 grame hașiș. Deși ulterior învinuitul s-a întâlnit cu inculpatul A, acesta din urmă nu a preluat banii, fiind avertizat de învinuitul că operațiunea a fost supravegheată de organele de poliție.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în prezenta cauză subzistă suficiente indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, respectiv traficul de droguri de risc.
Pe de altă parte, raportându-se la împrejurările cauzei, instanța a apreciat că, referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, prin aceea că există indicii că activitatea infracțională s-a desfășurat prin folosirea unor minori la activitatea de distribuire a drogurilor
Nu în ultimul rând, la luarea măsurii preventive împotriva inculpatului A, instanța a avut în vedere și dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținând că este admisibilă detenția preventivă a unei persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice.
Or, în prezenta cauză, fiind vorba de droguri de risc, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului A, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în traficul de droguri, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a acestui inculpat.
În consecință, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală, deci din cele prevăzute de art. 143 Cpp, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 148 lit. f Cpp, adică faptele reținute în sarcina inculpatului de către organul de urmărire penală sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, materialul probator administrat în cauză atestă împrejurarea că raportat la modalitatea de comitere a faptelor se poate aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 136 alin. 1 lit. d și alin. 8 Cpp, art. 143 Cpp, art. 148 lit. f Cpp, art. 149-151 Cpp, a admis cererea formulată și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
Cu privire la solicitarea inculpatului, prin apărător ales, de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, pentru aspectele menționate mai sus, apreciind că nu se impune luarea unei astfel de măsuri la acest moment procesual, în baza 136.C.P.P. raportat la art.145/art.145 indice 1..C.P.P. a respins-o ca fiind neîntemeiată.
Împotriva încheierii penale nr.31/CC/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 16.03.2009.
În motivarea recursului se solicită, în esență, admiterea acestuia, casarea încheierii penale și punerea în libertate a inculpatului deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că probele administrate nu duc la concluzia comiterii vreunei fapte penale, persoanele care au făcut declarații împotriva sa având interese în cauză, că a fost agresat în repetate rânduri de către organele de poliție care i-au înscenat flagrantul, suferind un traumatism cranian acut deschis astfel că a formulat plângere penală împotriva acestora. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pe. instanța de recurs apreciază că încheierea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat de organele de urmărire penală și care permit presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele cu privire la care s-a început urmărirea penală împotriva lor, respectiv infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc pentru consum propriu.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Astfel, din dosarul de urmărire penală reiese că inculpatul, la data de 12.03.2009 a fost prins în flagrant în timp ce vindea minorului A cantitatea de 19,2 grame hașiș, investigatorului sub acoperire și colaboratorului acoperit.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de trafic și consum de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața.
Împrejurarea că inculpatul este lovit la nivelul obrazului drept nu duce la concluzia că măsura arestării preventive ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale câtă vreme inculpatul are la îndemână posibilitatea de a sesiza organele abilitate, drept exercitat deja urmând a se stabili atât cauza cât și natura acestora și modul de producere.
Astfel În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.31/CC/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.31/CC/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 20.03.2009
Tehnored.
2ex/26.03.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--16.03.2009
MINUTĂ DECIZIA PENALĂ NR.285
Ședința publică din data de 19.03.2009
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.31/CC/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--16.03.2009
CĂTRE,
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM
BIROUL TERITORIAL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 25/D/P/2009 nenumerotat privind pe inculpatul, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 285/R din 19.03.2009 pronunțată de această instanță a fost respins recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.31/CC/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
Tehnored. 20.03.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Codrina Iosana Martin, Anca
