Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 309/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
2121/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.309
Ședința publică din data de 09 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 03 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.274.209/09.IX.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, arătând, în primul rând, că este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.2 Cod procedură penală, întrucât pentru infracțiunea de tâlhărie pentru care inculpații sunt cercetați competența materială în primă instanță și, implicit, competența judecării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, revenea judecătoriei, astfel că hotărârea pronunțată de Tribunalul București este nulă.
În egală măsură, în referatul cu propunere de arestare preventivă, procurorul a invocat incidența prevederilor de art.148 lit.f Cod procedură penală și faptul că infracțiunea este flagrantă, cu toate că această împrejurare nu mai constituie un caz de luare a măsurii arestării preventive, precum și existența indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este învinuit, cu toate că în declarațiile sale constante acesta a arătat că la momentul la care a aflat că ceilalți inculpați urmează să comită o infracțiune a coborât din autoturism. Mai mult decât atât, din declarațiile coinculpaților nu reiese că inculpatul ar fi participat de la început până la sfârșit la săvârșirea infracțiunii, din procesele-verbale de cercetare a locului faptei nu rezultă că amprentele sale ar fi fost prelevate, nu există declarații ale persoanelor din spital cu privire la participarea inculpatului și nici imaginile din interiorul unității sanitare nu confirmă participarea sa. Pe de altă parte, inculpatul s-a prezentat la organul de poliție pentru a semna un document în legătură cu o infracțiune de furt comisă în județul G cu mai mult timp în urmă și, abia după reținere, a aflat de învinuirea din această cauză.
În ceea ce privește circumstanțele sale personale, trebuie avut în vedere că inculpatul este tânăr, este elev în clasa a XI-a și nu are antecedente penale, considerente pentru care reiterează concluziile de admitere a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.a, b și c, alin.21lit.a și alin.3 Cod penal, competența materială de judecare în primă instanță revine tribunalului și există suficiente probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este învinuit, în acest sens fiind declarațiile inculpaților, procesele-verbale de cercetare la locul faptei, declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, procesul-verbal de percheziție a autoturismului, imaginile surprinse de camerele de supraveghere, din care rezultă faptul că, la data de 22.VIII.2009, inculpatul, împreună cu alte persoane, purtând cagule, au pătruns în interiorul unității spitalicești și, după ce au imobilizat și lovit două persoane, au sustras un bancomat, fără a reuși scoaterea sumei de 380.000 lei, elemente în raport cu care apreciază că sunt realizate și condițiile impuse de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, considerente pentru care reiterează concluziile de respingere a recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, solicită să fie cercetat în stare de libertate, pentru a-și continua studiile, arătând că se va prezenta la organele judiciare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 03.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 03.09.2009 și până la data de 01.10.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 alin.1 lit.b Cod procedură penală, în sensul că inculpatul nu este recidivist, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, împrejurările și mijloacele de comitere a faptei, urmările socialmente periculoase produse, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei dispuneri în cauză de către instanța de fond a luării măsurii arestării preventive.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Susținerea recurentului inculpat în sensul că tribunalul nu era competent să judece propunerea de arestare preventivă, se contată a fi nefondată.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1,2 lit.a,b și c, alin. 21lit.a și alin. 3 Cod penal, fapt ce atrage competența materială a tribunalului dea soluționa cauza pe fond în primă instanță.
În această situație, competența materială de a soluționa propunerea de arestare preventivă revine instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, respectiv tribunalul.
Potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală.
În cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul, în data de 22.08.2009, în jurul orelor 03,40, acționând cu premeditate și după o prealabilă coordonare, împreună cu încă cinci persoane, toate purtând cagulă pe față, au pătruns în incinta Spitalului situat în B, str. - -, sector 5, unde, după ce au imobilizat și lovit doi angajați ai unității menționate, au sustras un bancomat, fără a reuși să sustragă și suma de 380.000 lei.
Totodată, Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.b Cod procedură penală, în sensul că inculpatul nu este recidivist în modalitatea prev. de art.37 lit. b Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care acesta este cercetat (prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. a,b și c, alin. 21lit. a, alin. 3 Cod penal) este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei, la modalitatea concretă de comitere a acesteia și la circumstanțele reale ale săvârșirii ei, precum și la persoana inculpatului și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.
Cu privire la susținerile invocate în apărare, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere stadiul procesual actual.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 03.09.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./23.09.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Sofica Dumitrașcu, Damian Dolache