Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 48/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.3233.01/3/2010
294/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.48/
Ședința publică din data de 5 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 02 februarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat, pentru care a răspuns apărătorul ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 312.488/05.II.2010, la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr. 267/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că nu sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, respectiv nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, întrucât convorbirile telefonice interceptate sunt redate în mod trunchiat și li se conferă un anumit sens, încercând a se acredita ideea existenței acelui grup infracțional organizat, în cadrul căruia inculpatul îndeplinea dispozițiile primite de la și niciun alt act de la dosar nu evidențiază că ar fi avut vreo participație, cât de neînsemnată, în derularea activității infracționale. Mai mult decât atât, inculpatul nu are antecedente penale, este încadrat în muncă și realizează venituri oneste și licite, nu s-a putut prezenta la acest termen, familia sa fiind înștiințată prin citație mai târziu, însă se va prezenta în fața organelor judiciare pentru a-și clarifica situația juridică, astfel că, față de situația de fapt reținută și datele sale personale, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că, pe de o parte, există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este învinuit, în acest sens fiind nu numai convorbirile telefonice interceptate în mod autorizat, ci și declarațiile coinculpaților, procesele-verbale de filaj, verificările adreselor IT și celelalte înscrisuri de la dosar, iar, pe de altă parte, sunt îndeplinite și cerințele art.148 alin. 1 lit. a și f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică fiind relevat de gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, inculpatul având un rol bine stabilit în structura grupului infracțional, în cadrul căruia se ocupa de vânzarea dispozitivelor de skimming sub directa supraveghere a coinculpatului, având în vedere și împrejurarea că se sustrage procesului penal, aspect ce este evidențiat de discuția telefonică purtată cu mama sa și redată la filele 30-31 din referat, din care rezultă că aceasta i-a adus la cunoștință efectuarea percheziției domiciliare și, totodată, l-a îndemnat să arunce telefonul mobil spre a nu putea fi localizat, elocventă fiind și lipsa sa în fața instanțelor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 2.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar, în temeiul art. 1491Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în cauză, sunt întrunite atât cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele sub aspectul cărora este cercetat, respectiv declarațiile inculpaților, și, interceptări ale convorbirilor telefonice purtate între inculpați și ale unor date informatice, listingul unor posturi telefonice, perchezițiile domiciliare ce au determinat identificarea unor sisteme informatice și dispozitive de stocare, existând presupunerea întemeiată că acestea au fost folosite în comiterea infracțiunilor pentru care se fac cercetări, investigații și recunoașteri în teren, supravegheri operative cu fixare foto, verificări cu privire la site-uri și link-uri în care s-au transmis date de identificare ale instrumentelor de plată electronică, cât și condițiile prevăzute de art. 148 lit. a) și f) Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire, pedeapsa stabilită de lege pentru fiecare dintre infracțiunile ce fac obiectul cercetărilor penale este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, rezultatul produs.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri de către instanța de fond a propunerii de arestare preventivă formulată de MINISTERUL PUBLIC.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1491alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, convorbirile telefonice interceptate fiind redate de procuror într-un mod trunchiat, cu scopul evident de a acredita ideea existenței unui grup infracțional organizat, și neputând fi coroborate cu nici o altă probă administrată de organele de anchetă. Totodată, s-a mai susținut că inculpatul nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că nu are antecedente penale și este încadrat în muncă, realizând venituri oneste, precum și faptul că nu s-a sustras de la cercetări, neputând fi prezent în instanță la judecarea recursului întrucât familia sa a primit cu întârziere citația.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpatul este urmărit penal pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a) și lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, și de fabricare și deținere de echipamente software și hardware în vederea falsificării de instrumente de plată electronică (cărți de credit), prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2009-2010, alături de, și alte persoane, s-au constituit într-un grup infracțional organizat, cu caracter transfrontalier, specializat în confecționarea artizanală, comercializarea și exploatarea dispozitivelor de fraudare a mijloacelor de plată electronice, a dispus și coordonat, în conexiune ilicită cu alți membri ai grupării aflați pe teritoriul Germaniei, Italiei, Suediei, Olandei, SUA, instalarea de echipamente de "skimming" pe terminale de distribuție a numerarului (-uri, dispozitive de acces incinte etc.), în vederea colectării de informații de pe magnetică a instrumentelor de plată electronică utilizate la acestea (cărți de credit/debit). Totodată, sub coordonarea inculpatului, a supravegheat confecționarea unor echipamente, plasarea sau comercializarea acestora către persoane intermediare, cu scopul instalării în străinătate a dispozitivelor de "skimming" și colectării datelor de identificare necesare confecționării instrumentelor de plată electronică falsificate, iar, în cursul lunii ianuarie 2010, recepționat un colet transmis de un complice din Olanda, conținând părți componente ale unui terminal de plată cu carduri utilizat în benzinării.
Potrivit art. 1491alin. 10 Cod procedură penală, raportat la art. 1491alin. 1 Cod procedură penală, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului,în cursul urmăririi penale, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul din cazurile reglementate de art. 148 Cod procedură penală.
Curtea constată, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, că, în cauză, este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 681Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, relevante în aceste sens fiind: declarațiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul, în cuprinsul cărora acesta a arătat că îl cunoaște pe inculpatul, care, împreună cu inculpatul, îi aduceau piese electronice pentru gurile de bancomat, pe care le asambla pentru inculpatul, tot ei ridicând și gurile asamblate și că inculpații și îl vizitau ori de câte ori aveau dispozitive pentru guri de bancomat de asamblat sau reparat, pentru fiecare operațiune primind de la inculpatul suma de 100 de euro; declarațiile date în cursul urmăririi penale de inculpatul, în care acesta a arătat că l-a cunoscut pe "" (inculpatul ) cu aproximativ 1 an și J în urmă, iar, începând din luna august 2008, contra unor sume de bani (30-40 lei pentru fiecare montaj), a făcut mai multe montaje electronice pentru acesta, spunându-i că le folosește pentru confecționarea unor dispozitive necesare fraudării jocurilor de noroc, în urmă cu 4 luni dându-și seama că respectivele montaje electronice pe care le confecționa erau folosite la fabricarea unor dispozitive de clonare a cardurilor bancare, aspect ce i-a fost confirmat verbal de, și că aceleași operațiuni le-a efectuat și pentru "" (inculpatul ), acesta și aducându-i componentele electronice necesare montajului, respectiv cablaj, procesoare, memorii și o piesă care se găsea foarte greu denumită, din această activitate realizând un venit de aproximativ 500-600 lei lunar; procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la locuința inculpatului la data de 24.01.2010, din care rezultă că au fost identificate și ridicate mai multe bunuri, respectiv sisteme informatice, medii de stocare a datelor informatice și două plăci ce conțin diverse circuite electronice; procesele-verbale de supraveghere operativă, însoțite de planșe foto, privind întâlnirile dintre inculpații - - din 3.12.2009, - - din 11.11.2009; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul cu coinculpații, și, interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță, din care rezultă implicarea inculpatului în activitatea infracțională. Într-adevăr, Curtea constată, pe baza proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, că discuțiile purtate de inculpați sunt evazive și că aceștia, pentru desemnarea operațiunilor pe care le au de îndeplinit, a persoanelor cu care urmează să vorbească sau să se întâlnească, folosesc, prin asemănare, diferite sintagme sau porecle ("", "finul", "", "", "nea " etc.), însă această împrejurare nu este de natură să excludă participarea lor la comiterea faptelor, ci, dimpotrivă, să constituie indicii ale săvârșirii infracțiunilor, în contextul în care termenii respectiv sunt folosiți în mod repetat, de toți inculpații ("Citroen" - pentru dispozitivele de "skimming" confecționate pentru bancomatele Siemens, "aia roșie, aia, vampir, tricouri" - pentru alte dispozitive, "șurub" - pentru pin, etc.), în același context, cu scopul evident de a ascunde activitatea infracțională desfășurată.
Așadar, contrar celor susținute de recurent, Curtea constată că, în cauză, există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele penale sub aspectul cărora este cercetat, în sensul art. 5 paragr. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, din actele premergătoare și probele administrate până la acest moment procesual rezultând suficiente fapte și informații apte să convingă un observator obiectiv că inculpatul poate să fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
Astfel cum, în mod constant, a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 paragr. 1 lit. c) din Convenție nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul privării de libertate, rolul măsurii arestării preventive fiind tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor.
Curtea apreciază, totodată, că în mod corect Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. a) Cod procedură penală, față de faptul că, deși avea cunoștință de efectuarea unor acte de cercetare penală împotriva sa, aspect ce rezultă din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu mama sa, la data de 24.01.2010, inculpatul s-a ascuns, cu scopul evident de a se sustrage de la urmărire, refuzând să se prezinte inclusiv în fața instanței de judecată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și a recursului ce formează obiectul cauzei de față, deși a fost legal citat.
În ceea ce privește condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, Curtea constată, în acord cu instanța de fond, că și acestea sunt îndeplinite, având în vedere, pe de o parte, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul urmăririi penale, iar, pe de altă parte, existența probelor ce dovedesc pericolul concret la care ar fi expusă ordinea publică în situația lăsării în libertate a inculpatului, aspectele relevante din acest punct de vedere fiind deja evidențiate în încheierea recurată și fiind pe deplin întemeiate. În plus, mai sunt de menționat și frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul economic și de afaceri, circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică, caracterul continuat și amploarea activității desfășurate, cu ramificații transfrontaliere, apartenența inculpatului la o rețea organizată care se ocupa cu falsificarea mijloacelor de plată electronică, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de circulația și folosirea instrumentelor de plată electronică o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, situație care se regăsește și în speță, având în vedere că faptele penale de care este acuzat inculpatul nu au avut un caracter accidental, ci au reprezentat manifestarea unei îndeletniciri aducătoare de venituri pentru acesta. Sub acest aspect, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului, că, deși are o situație materială prosperă, fapt ce reiese din constatările făcute cu ocazia percheziției domiciliare și a supravegherilor operative, acesta nu are ocupație și loc de muncă, împrejurare din care rezultă că a realizat mari sume de bani din activități ilegale și care justifică temerea că, odată pus în libertate, va relua activitatea infracțională ca o sursă de obținere în mod obișnuit a veniturilor necesare întreținerii sale și a familiei, ordinea publică fiind, astfel, pusă în pericol.
Având în vedere aceste considerente și apreciind că luarea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, Curtea constată că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 2.II.2010 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5.II.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- a
GREFIER,
ta-
Red./Dact
Ex.2/12.02.2010
Red.escu --
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Vasile
