Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 52/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
295/2010
ÎNCHEIERE NR. 52/
Ședința publică din 08 februarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER - ---
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de recurenții-inculpați (fost ) și împotriva încheierii din data de 26.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat (fost ), aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, și recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită lăsarea cauzei la a doua strigare învederând că avocatul recurentul-inculpat se află la Tribunalul București unde asigură asistența juridică în altă cauză penală.
Curtea încuviințează cererea apărătorului și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați (fost ) și, aflați în stare de arest, personal.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere lipsa apărătorilor aleși ai inculpaților-recurenți, arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Curtea lasă cauza la urmă, stabilind orele 11.15 pentru soluționarea acesteia.
La cea de-a treia strigare cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați (fost ) și, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. 7070/08.02.2010, depusă la dosarul cauzei (fila 11).
Apărătorul ales al recurenților-inculpați depune motive scrise de recurs cu privire la inculpatul (filele 12-17) și un memoriu din partea inculpatului (filele 18-19) și solicită a se încuviința depunerea de înscrisuri noi în circumstanțiere, respectiv extrase din ziare reprezentând cazuri asemănătoare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune și solicită a se încuviința cererea apărării.
Curtea încuviințează cererea formulată de apărare și administrează înscrisurile, aceste fiind depuse la dosar (filele 20-26).
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați (av. ), având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate în temeiul disp. art. 159 alin 8 din Codul d e procedură penală și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
În ceea ce îl privește pe recurentul-inculpat apărarea arată că s-au reținut trei temeiuri de drept în baza cărora s-a prelungit această măsură de excepție, și anume dispozițiile art. 148 lit. b,d și f din Codul d e procedură penală.
În combaterea temeiului prev. de art. 148 lit. b din Codul d e procedură penală, apărarea solicită a se avea în vedere data și conținutul declarațiilor părților vătămate și lipsa elementelor din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea acestor persoane (care fie au calitatea de părți vătămate, constituite părți civile, fie au calitatea de martori în cauză) să-și modifice poziția procesuală și să relateze alte fapte decât cele care corespundeau realității, încercând să denatureze cursul anchetei și să-și creeze o situație mai favorabilă.
Învederează că persoanele care au formulat plângeri și le mențin și au motive de natură patrimonială să se declare nemulțumite, însă cei care au relatat altă viziune a situației de fapt și au arătat că există elemente de natură obiectivă care au împiedicat finalizarea proiectelor de construcții, au avut de la început aceeași poziție și nu au fost influențați de către inculpat.
Mai mult, urmărirea penală este aproape finalizată și nu mai poate intra în discuție o asemenea tentativă a inculpatului de a influența părțile din dosar.
Asupra temeiului prev. de art. 148 lit. d din Codul d e procedură penală, conform căruia este posibilă luarea măsurii arestării preventive atunci când "inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune", avocatul susține că nu a existat niciodată un astfel de element, iar această ipoteză reținută de instanța de fond este lipsită de logică juridică și nu poate fi reținută în cauză.
Referitor la dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, în acest caz unificând concluziile și pentru inculpatul, apărătorul consideră că nu poate fi reținut un astfel de temei legal având în vedere că la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte că lăsați în libertate inculpații ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Și, prezentând pe scurt situația de fapt așa cum a fost reținută de acuzare, avocatul inculpaților arată că se reține că ambii inculpați, în mod fraudulos, au încheiat contracte de antrepriză pentru construcția unor apartament în blocuri de locuit de pe raza orașului T și că "animusul" lor a fost fraudulos, infracțional de la bun început, că au avut reprezentarea subiectivă din momentul încheierii contractelor că aceste lucrări se vor finaliza și că scopul în care au acționat a fost acela, prin publicitate mincinoasă, de a atrage amatori pentru încheierea contractelor. Se mai arată că au încasat banii în avans de la potențialii utilizatori ai acestor apartament, că ulterior și-au însușit în interes personal și cheltuit banii astfel obținuți și au fost în imposibilitate de rambursare a avansului.
Apărarea relevă însă că situația de fapt nu este cea expusă de acuzare, susținând că activitatea inculpaților din domeniul construcțiilor nu trebuie interpretată prin prisma codului penal și a unei intenții infracționale care a generat comiterea acestor fapte întrucât piața imobiliară a cunoscut un declin.
Arată că, pentru că nu au reușit să facă rost de fondurile necesare demarării lucrării, inculpații s-au împrumutat la un întreprinzător privat, de origine arabă, de la care au luat 600 mii euro cu dobândă de 1% pe zi de întârziere față de scadență.
Astfel, folosind acești bani, au ridicat și finalizat un bloc de locuințe, estimat de inculpați la 2,5 milioane euro, la un preț al actualei piețe imobiliare. Între timp, la momentul când creditorul a solicitat împrumutul, pentru că nu au avut să restituie suma împrumutată împreună cu dobânzile și comisioanele foarte mari, s-a trecut la executare și blocul a fost adjudecat acestuia în contul creanței, cu suma de 1 milion euro.
Ulterior, susține că inculpații din rațiunea de a nu construi pe terenul altuia și a suporta cheltuieli foarte mari, proprietarul terenului având propriile lui pretenții, au cumpărat un teren de aprox. 47003în centrul urbei, gândind că-i va crește prețul și posibil să se fi întâmplat astfel, dacă piața imobiliară se menținea la nivelul anilor 2006-2007, când a fost făcută investiția.
Apărătorul arată că inculpații urmau să construiască trei blocuri în T, unul a fost finalizat, însă aceștia l-au pierdut astfel cum a relatat mai sus și cum rezultă de altfel și din piesele dosarului, dar, ulterior cumpărând terenul au început să încheie alte contracte pentru a demara construcția. Or, aici intervine primul element de înșelăciune pe care îl susține Parchetul și pe care și-l însușește instanța, respectiv faptul că inculpații nu i-au informat pe clienți care este situația juridică a terenului, că nu există certificat de urbanism și că nu au autorizație de construcție.
Solicită a se observa că existau autorizația de construcție și certificatul de urbanism, însă pentru amplasarea unui bloc mai înalt decât cele înconjurătoare era necesar să se modifice planul zonal.
Susține că din examinarea actelor dosarului rezultă că inculpații au continuat să folosească în interesul firmei banii primiți și nu să-i utilizeze în interes personal, în referatul Parchetului menționându-se despre inculpatul că nu avea nicio sursă de venit și trăia strict din banii celor trei societăți. Acest aspect este combătut însă de apărare care solicită a se observa că inculpatul a mai vândut anterior imobile și din extrasele de cont obținute rezultă că au intrat în conturile personale ale acestuia sume mari de bani.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a creditat societatea după ce și-a vândut aceste apartamentele pentru a se procura materialele de construcție.
Referitor la împrejurarea că s-a imputat inculpaților faptul că nu au făcut compartimentarea corespunzătoare a apartamentelor, precum și faptul că nu au respectat clauzele privitoare la construcția balcoanelor, apărarea precizează că suprafața acestor apartamente depășea suprafața de 2002întrucât erau construite într-o viziune nouă, modernă.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor plângerilor efectuate către organele de urmărire penală, această cauză a fost soluționată printr-o rezoluție de neîncepere a urmăriri penale la structura teritorială din T, arătându-se motivul pentru care nu se poate reține reaua credință a inculpaților. Această rezoluție face o trecere în revistă a fiecărei clauze contractuale în parte și reprezintă dovada faptului că inculpații au acționat corect.
La momentul când s-a luat măsura arestării preventive față de inculpați, în 2009, situația de pe piața imobiliară era grea și aceștia nu aveau soluții, deși au încercat să protejeze terenul pentru a nu ajunge în situația de a fi executați siliți și să piardă din valoarea acestuia.
Solicită a se observa că în faza de urmărire penală prealabilă luării măsurii arestării preventive inculpații s-au prezentat ori de câte ori au fost citați în fața organelor și nu există elemente de fraudă fiscală din care să rezulte operațiuni de spălare de bani sau de transferuri de sume în străinătate.
Conchizând, solicită Curții să analizeze această speță din perspectiva unor realități de netăgăduit care au flancat piața construcțiilor din România în perioada 2005-2008, în care exista tentația de a cumpăra cât mai mult și perioada de după anul 2008, când piața imobiliară s-a prăbușit și nu mai există pentru investitorii din acest domeniu niciun fel de perspectivă de redresare.
Se prezintă apărătorul ales al recurentului-inculpat (av. ), care, luând cuvântul, solicită a i se încuviința să aducă câteva critici în plus față de antevorbitorul său, încheierii instanței de fond, recurată azi de inculpat.
Astfel, apărătorul susține că această încheiere este nelegală sub aspectul soluționării cererii cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Învederează că a solicitat o astfel de măsură pentru a se oferi garanția continuării procesului în bune condiții, însă judecătorul a apreciat că este investit numai cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Apreciază că soluția dată de instanța de fond este una nelegală si se raportează la două chestiuni pe care această instanță le-a considerat fundamentale, astfel: limita în care instanța poate să evalueze situația dedusă judecății, susținând că nu poate să controleze aspecte care au fost deja soluționate irevocabil prin hotărâri judecătorești în mod definitiv și pe cale de consecință nu poate să aprecieze asupra elementelor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dar în aceeași măsură a făcut apreciere asupra temeiurilor în sensul că se menține cele care au fost avute în vedere la momentul luării acestei măsuri.
Or, în opinia apărării această soluție este nelegală pentru că, limitându-și pe de o parte prin raționament investirea asupra cauzei, dar discutând și apreciind asupra întregii situații, încă de la momentul luării măsurii arestării preventive, instanța intră într-o contradicție a raționamentului propriu.
Referitor la periculozitatea socială care ar fi produsă de inculpat dacă ar fi lăsat în libertate, apărarea combate motivarea primei instanțe, precizând că inculpatul s-a repatriat după ce s-a început urmărirea penală împotriva sa sub aspectul infracțiunii de înșelăciune din "afacerea ", interesul acestuia fiind să participe la proces, să-și lămurească situația și s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, neexistând nicio temere că ar putea să părăsească teritoriul României.
Un alt aspect criticat de apărător este cel referitor la nemotivarea referatului cu propunere a arestării preventive în raport de disp. art. 155 alin. 1 din Codul d e procedură penală.
Astfel, susține că nu există motive a se prelungi această măsură în situația în care urmărirea penală este finalizată, urmând a se prezenta materialul, inculpatul nu ar putea îngreuna în niciun mod urmărirea penală, mai ales că interesul acestuia este vădit în a lua cunoștință de conținutul elementelor probatorii care îl acuză.
De asemenea, susține că nu există probe în dosar care să demonstreze că inculpatul reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică și ar crea o stare de temere prin propria sa participare la viața socială în stare de libertate.
Invocă în același timp principiul egalității de tratament judiciar întrucât una dintre persoanele care a semnat multe contracte, și anume numitul, se află în stare de libertate, iar numitul a fost pus în libertate de instanță pe considerentul că nu ar putea să îngreuneze aflarea adevărului și bunul mers al anchetei penale.
În ceea ce privește reținerea disp. art. 148 lit. d din Codul d e procedură penală, apărarea solicită instanței de control judiciar să reflecteze dacă acest temei de drept poate fi reținut în sarcina inculpatului.
Referitor la motivarea instanței de fond prin reținerea disp. art. 148 lit. b din Codul d e procedură penală în sensul că inculpatul ar influența un martor, apărarea consideră că prin comportamentul său inculpatul nu se poate încadra în aceste dispoziții legale.
Conchizând, apreciind că recursului inculpatului este întemeiat, solicită a fi admis și să se respingă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, susținând și cererile solicitate prin motivele scrise de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că nu se poate solicita o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive în recurs, câtă vreme la fond nu s-a avut în vedere o astfel de cerere, instanța apreciind că nu o poate judeca, trimițând-o spre a fi soluționată în mod separat, soluția pe care o consideră corectă, întrucât potrivit disp. art. 155 din Codul d e procedură penală instanța nu putea fi sesizată decât cu propunerea de prelungire a arestării preventive.
Precizează că în art. 159 alin. 7 din Codul d e procedură penală se arată căudecătorul soluționează propunerea și se pronunță asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, fiind evident că acesta poate să se pronunțe numai cu privire la propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește subzistența temeiurilor care au sta la baza măsurii arestării preventive, reprezentantul Parchetului susține că din probele administrate rezultă că inculpații au avut de la bun început intenția de a înșela părțile vătămate și de a proceda în mod fraudulos, provocând astfel un prejudiciu de peste 3 milioane euro.
Precizează că inculpatul, ca administrator societății SC, a încheiat șapte lucrări de contracte de antrepriză, pretinzând că este proprietarul terenului din Parcul, deși la momentul respectiv nu avea decât o promisiune de vânzare cumpărare, însă acesta nu a ajuns să dețină acest teren,a stfel că părțile vătămate au fost vătămate.
Referitor la inculpatul, arată că deși nu era implicat în nici un fel în această firmă, a efectuat acte alături de inculpatul, în sensul că a prezentat ofertele, a luat avansurile de la părțile vătămate, aspecte ce denotă intenția frauduloasă a inculpaților.
Mai arată că inculpații au reușit să convingă părțile vătămate ca, după ce reziliază contractele cu firma mai sus menționată, să încheie noi contracte cu firma SC SRL, nou înființată, ai cărei administratori fiind ambii inculpați, împrejurare în care traseul sumelor de bani primite ca avans din patrimoniul primei societăți în patrimoniul celei din urmă a fost menționat în mod nereal în registrele contabile, astfel banii nu au fost înapoiați niciodată părților vătămate.
În ceea ce privește imobilele din- din T susține că situația este aproximativ similară, observându-se că inculpații fie nu au efectuat lucrări, fie au făcut doar câteva demersuri, obținând numai autorizații, al căror preț era mult mai mic decât sumele de bani primite ca avans.
Mai mult, susține că inculpații și-au însușit, din banii societății, sume mari (un milion euro), împrejurare dovedită cu acte și prin declarațiile martorului care avea calitatea de contabil la firma respectivă.
Apreciază că intenția inculpaților a fost vădit de la început de a frauda și de a induce în eroare părțile vătămate, astfel încât în mod corect s-a reținut în sarcina acestora infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, constând în prejudicierea a peste 100 de părți vătămate, cu o sumă totală de peste trei milioane euro.
Susține că temeiurile care au condus la luarea arestării preventive față de inculpatul sunt cele prevăzute de art. 148 lit. b, d, f din Codul d e procedură penală, precizând în combaterea apărării că potrivit disp. art. 148 lit. b din Codul d e procedură penală trebuie săexiste date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
Or, din actele existente în cauză rezultă că inculpatul, în cursul anului 2009, încercat să-l determine pe martorul să declare contrar adevărului, în contractul de vânzare cumpărare a terenului din-, fiind menționată, în mod nereal, ca preț al tranzacției suma de 940.800 euro, această valoare fiind cu 200.000 euro mai mare decât cea care a fost remisă în realitate vânzătorului.
Referitor la disp. art. 148 lit. d din Codul d e procedură penală, acuzarea apreciază că acest temei este prezent în cauză, în sensul că inculpatul a mai săvârșit infracțiuni după reținerea celei din prezentul dosar penal și date fiind caracteristicile arestării preventive nu se pune problema de a se dovedi printr-o hotărâre definitivă că inculpatul a mai fost condamnat pentru o altă infracțiune.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, pentru ambii inculpați, reprezentantul Parchetului apreciază că acesta subzistă în continuare, fiind evident pericolul social pentru ordinea publică, având în vedere nu numai limitele de pedeapsă foarte mari (de la 10 la 20 de ani), dar și modalitățile de săvârșire a faptei, care denotă o ingeniozitate a inculpaților, care au acționat pe o perioadă mare de timp, chiar și după începerea urmăririi penale pentru unele dintre fapte, prejudiciul cauzat fiind deosebit de mare.
Mai arată faptul că inculpatul este recidivist, găsindu-se în situația prev. de art. 37 lit. b din Codul penal, a declarat mincinos, făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, că nu are antecedente penale pentru a putea obține calitatea de administrator în cadrul a patru societăți comerciale.
În ceea ce privește împrejurarea reținută de instanța de fond, în sensul că inculpatul a fost rezident pe teritoriul, reprezintă un element important, existând posibilitatea ca în situația în care ar fi pus în libertate să părăsească teritoriul României și să se sustragă urmăririi penale.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că procesul penal nu se termină o dată cu urmărirea penală, începând cercetarea judecătorească care este o etapă foarte importantă, astfel că susținerile apărării în sensul că nu se mai justifică prelungirea măsurii arestării preventive întrucât s-a finalizat urmărirea penală, nu pot fi reținute de instanța de control judiciar, susținând că prezentarea materialului și întocmirea rechizitoriului nu au putut fi efectuate datorită atitudinii șicanatorii manifestate de inculpați.
În concluzie, apreciind soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală, solicită a se menține și a se respinge recursurile inculpaților ca fiind nefondate.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, arată că este de acord cu cele prezentat de apărătorul său. Solicită a se avea în vedere faptul că este inginer or, cu 24 de ani de activitate, precizând că a revenit în țara unde și-a întemeiat și o familie și nu are intenția de a se reîntoarce în Susține că nu a avut nicio intenție de a induce în eroare părțile vătămate, precizând că în contractele de antrepriză este menționat faptul că nu exista autorizație de construcție, certificatul de urbanism. Precizează că pentru terenul din Parcul a plătit un avans, însă nu a putut obține autorizația de construire, învederând că acei clienți care nu au dorit să continue cu societatea le-au fost returnați banii. Solicită a se observa ca s-a efectuat o expertiză tehnico-științifică unilaterală de către, fără să aibă toate datele și toată contabilitatea societății. Susține că s-a reținut în mod greșit faptul că nu au dorit să construiască, însă trebuiau respectat anumite etape, începând cu obținerea autorizației de construcție, faze pe care le-au respectat până în anul 2008, când piața imobiliară a început să cunoască un declin fulminant, moment în care societatea î început să aibă dificultăți financiare. Solicită a se avea în vedere faptul că are trei copii minori în întreținere, mama sa este grav bolnavă și se află în arest de aprox. 120 de zile, perioadă destul de îndelungată în opinia sa.
Rcurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, arată că este arestat de 120 de zile, fiind asimilat cu un infractor care a săvârșit o infracțiune de omor. Precizează că la data de 29.03.2009 procurorul a dispus efectuarea unei expertize tehnico - științifice, iar după șase luni s-a dispus începerea urmăririi penale. Solicită a se avea în vedere actele aflate la fila 173 din vol. 54 al dosarului de urmărire penală, precum și cele de la pagina 348 din vol. 48. Susține că a avut calitatea de asociat, și nu administrator al firmei așa cum s-a reținut și putea să dețină această calitate chiar dacă avea antecedente penale. Arată că terenul care se află în proprietatea societății (vol. 54) va fi vândut și astfel se va putea acoperi prejudiciul. Solicită de asemenea a se avea în vedere declarați comisarului Gărzii Financiare (vol. 50 - fila 249) și extrasele de cont aflate în vol. 3, filele 35,36,37 din care rezultă că a depus un milion de euro pentru a face plăți furnizorilor și a cumpăra materiale. Mai arată, că există dovezi în dosar din care rezultă că a deținut imobile și un autoturism, combătând ideea Parchetului în sensul că nu ar fi avut nici un venit și ar fi folosit banii societății în nume propriu.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față,reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.01.2010, Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-) a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției și, în temeiul art.155 Cod procedură penală, a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților (fost și, pe o perioadă de 30 zile,de la data de 03.02.2010 până la 04.03.2010, inclusiv.
S-a reținut că față de învinuitul, prin ordonanța din 06.10.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, fiecare faptă fiind comisă în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(7acte materiale),art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(48 acte materiale) și art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (56 acte materiale),toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că, în cursul anului 2005, inculpatul a indus în eroare 7 părți vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe,referitoare la construirea unui bloc de locuințe, prin intermediul,în T,zona Parcul,provocând un prejudiciu de 109.700 de EURO; în cursul anilor 2005-2007, împreună cu inculpatul, a indus în eroare un număr de 48 de persoane vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, referitoare la construirea unui bloc de locuințe prin intermediul, în T,-, provocând un prejudiciu de 1.359.149,47 EURO, și în perioada 2006-2008, împreună cu inculpatul, a indus în eroare 56 de părți vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, referitoare la construirea unui bloc de locuințe prin intermediul MENT,în T,-, provocând un prejudiciu de 1.471.885,56 EURO.
De asemenea, s-a arătat că, prin ordonanța din 07.10.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva aceluiași inculpat, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, ambele fapte fiind comise în formă continuată și infracțiunea de fals în declarații, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (48 acte materiale)și art. 37 lit. b Cod Penal, art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(56 acte materiale) și art. 37 lit. b și Cod Penal art. 292.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (4 acte materiale)și art. 37 lit. b Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, constând în aceea că, în cursul anilor 2005-2007, împreună cu inculpatul, inculpatul a indus în eroare un număr de 48 de persoane vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, referitoare la construirea unui bloc de locuințe prin intermediul, în T,-, provocând un prejudiciu de 1.359.149,47 EURO și în perioada 2006-2008, împreună cu inculpatul, a indus în eroare 56 de părți vătămate cu ocazia încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, referitoare la construirea unui bloc de locuințe prin intermediul MENT, în T,-, provocând un prejudiciu de 1.471.885,56 EURO; iar în cursul anului 2005 declarat necorespunzător adevărului în cuprinsul a patru înscrisuri autentificate că nu are antecedente penale și condamnări penale, înscrisuri folosite ulterior de inculpat la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru a dobândi calitatea de asociat la,. MENT și
S-a constatat că probele administrate relevă existența indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale ale faptei, fiind întrunite astfel cumulativ dispozițiile art.136 alin.ultim Cod procedură penală, art.143 alin.1 Cod procedură penală, raportate la art. 148 lit. f Cod procedură penală, indicii ce rezultă din declarații părți vătămate - volumele nr. 19 și nr. 20;
- declarații martori;raport de constatare întocmit în cauză de specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție; înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș privind societățile, MENT, și - volumele nr. 2 și nr. 3;
- declarații depuse la Oficiul Registrul Comerțului T și autentificate la notar de către învinuitul;
- înscrisuri puse la dispoziție de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T ( extrase de carte funciară, caiete de sarcini, încheieri, cereri de înscriere );
- înscrisuri emise de Primăria T - Direcția Urbanism ( adeverințe, autorizații de construire, autorizații de desființare, certificate de urbanism, memorii justificative în arhitectură etc. );
- înscrisuri emise de Primăria comunei, județul T, serviciul de impozite și taxe locale;
- înscrisuri reprezentând contracte de vânzare-cumpărare și de garanții imobiliare privind achiziționarea terenurilor din -,- și- din municipiul T;
- contract de împrumut cu garanție imobiliară dintre și;
- contract de garanție imobiliară dintre și MENT;
- documente financiar-contabile ridicate de către T și Garda Financiară T de la și MENT (balanțe de verificare, bilanțuri contabile, registru de casă, jurnal pentru vânzări și cumpărări, facturi, chitanțe, etc.);
- note de constatare și alte verificări efectuate de organele financiare și fiscale locale ale județului T;
- promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare și contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză încheiate de, și MENT cu părțile vătămate în cauză, împreună cu facturile și chitanțele aferente care atestă achiziționarea unor apartamente în T și plata acestor imobile, precum și actele adiționale la aceste contracte;
- documente ridicate de la lichidatorul judiciar T al;
- documente ridicate de la societatea civilă profesională de executori judecătorești;
- documente ridicate de la lichidatorii judiciari MANAGEMENT și EXPERT A;
- documente ridicate de la diverse bănci ( BANK, BANCA ROMÂNEASCĂ, ROMANIA, BANK ROMANIA, BANK, BANCA TRANSILVANIA etc.)privind rulajul conturilor ale, MENT, precum și ale inculpaților și și ale învinuitului și a altor persoane fizice care și-au desfășurat activitatea în cadrul acestor societăți comerciale;
- documente (facturi, chitan țe etc. ) ridicate de la T;
- documente (facturi,chitan țe,bilete de avion,contracte de comercializare a pachetelor de servicii turistice, adrese de prelungiri rezervări etc. ) ridicate de la INTERNAȚIONAL,;
- înscrisuri (contracte de prestări servicii, schițe, proiecte de arhitectură, planuri de situație și de amplasament, planul urbanistic general, planul urbanistic zonal, planul urbanistic de detaliu etc.) puse la dispoziție de STUDIO 3 D și STATIC 5 T;
- documente puse la dispoziție de Inspectoratul de Stat în Construcții (cereri, autorizații de desființare, autorizații de construire, procese-verbale de control, procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, procese-verbale de control al calității lucrărilor în faze determinante, procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor etc.);
- înscrisuri ridicate de la GENERAL BETON ROMANIA ( facturi fiscale, avize de însoțire a mărfurilor, fișe analitice partener );
- înscrisuri aparținând mai multor societăți de leasing ( LEASING, LEASING, LEASING, C LEASING ) cu care inculpații și aveau încheiate contracte pentru achiziționarea unor autovehicule;
- declarațiile învinuitului;
În raport de actele de urmărire penală menționate în referatul cu propunerea de prelungire,ce urmează a fi efectuate Tribunalul a constatat că, aceste motive pentru care s-a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive sunt întemeiate.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de inculpați, modalitatea concretă de comitere a acestora, gradul concret de pericol social,perioada mare în care inculpații au realizat activitatea infracțională,din 2006 până în 2009,cât mai ales perseverența acestora și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 148.f Cod procedură penală, pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut, în ceea ce privește insecuritatea relațiilor sociale, amploarea deosebită pe care o cunoaște acest gen de infracțiuni, rezonanța negativă a acestui gen de infracțiuni și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
Împotriva acestei încheierii au declarat recurs inculpații (fost )și.
Apărătorul recurenților-inculpați având cuvântul,solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate în temeiul disp. art. 159 alin 8 din Codul d e procedură penală și respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive,întrucât inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică, invocându-se și circumstanțele personale ale acestora.
Curtea,examinând recursurile inculpaților,prin prisma art.3856alin.3 Cod procedură penală,constată că acestea nu sunt întemeiate.
Din probele administrate se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp.art.155-159 Cod procedură penală constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive se mențin în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților.
Sunt regăsite cerințele art.681și art.143 Cod procedură penală în sensul că există indicii temeinice și dovezi care configurează participarea inculpaților la comiterea infracțiunilor reținute.
De asemenea, se regăsesc și cerințele art.148 lit.b,d,f Cod procedură penală existând un pericol concret pentru ordinea publică,prin lăsarea în libertate a inculpaților relevat nu doar de natura și gravitatea faptelor,dar și modalitățile de săvârșire a acestora,care denotă o ingeniozitate a inculpaților,are au acționat pe o perioadă mare de timp,chiar și după începerea urmăririi penale pentru unele dintre fapte,prejudiciul cauzat fiind deosebit de mare.
Aceste elemente justifică,de asemenea,prelungirea arestării preventive, nefiind depășite nici limitele termenului rezonabil prev.de art.159 alin final Cod procedură penală.
Elementele ce caracterizează persoana inculpaților invocate de inculpați în susținerea recursului nu pot constituit temei al revocării arestării preventive.
Așa fiind,urmează a respinge ca nefondate recursurile inculpaților potrivit at.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Cu majoritate:
Respinge,ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fost ) și împotriva încheierii de ședință din data de 26.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală,în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 9.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR
GREFIER
Red.
Dact GP/22.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Am opinat în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara pornind de la dispozițiile legale incidente în materie, respectiv art.139 alin.1 proc. pen. ("măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii"), art.155 proc. pen. și art.5 par.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ("orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere").
În speță inculpații și au fost reținuți la data de 6.10.2009 și arestați preventiv la 7.10.2009, măsura arestării preventive fiind apoi prelungită succesiv în cursul urmăririi penale, fiind acuzați de faptul că în cursul anilor 2005-2008 au indus în eroare un număr de 111 persoane cu prilejul încheierii contractelor având ca obiect construirea sau vânzarea de locuințe, cauzând un prejudiciu în sumă de circa 3.000.000 Euro.
Ca temei al arestării s-a reținut în sarcina inculpatului existența cazului prevăzut de art.148 lit.f proc. pen. iar în cazul inculpatului art.148 lit.b, d și f proc. pen.
acuzării:
Urmărirea penală a început la data de 22.09.2005, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, inculpații fiind acuzați la acel moment de evaziune fiscală și fals intelectual în referire la legea contabilității. Ulterior, la datele de 12.04.2006, 10.05.2006, 22.06.2006, 10.11.2006 și 27.12.2006 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul (fost ) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții. La data de 20.03.2007 cauza a fost preluată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, iar la data de 20.02.2008 a fost confirmată începerea urmăririi penale față de inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată.
Prin ordonanța din 27.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișs -a dispus extinderea cercetărilor față de același inculpat tot pentru înșelăciune, la care s-a adăugat și evaziunea fiscală.
La data de 27.08.2008 cauza a fost declinată la Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Timișoara, unde prin rezoluția din 12.01.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului (învinuit la acel moment) sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată și neînceperea urmăririi penale față de, și alții, pentru comiterea aceleiași infracțiuni.
Urmare a plângerii formulate de petenta, prin ordonanța nr.69/II-2/10.02.2009 procurorul-șef al Secției de Combatere a Corupției a infirmat ordonanța emisă de către Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Timișoara și a dispus reluarea urmăririi penale de către DNA-Structura Centrală. Ulterior au mai fost înregistrate alte 81 plângeri penale ale părților vătămate, care au fost conexate la dosar.
La data de 30.09.2009 s-a dispus, prin ordonanța procurorului, extinderea cercetărilor față de cei doi inculpați pentru alte acte materiale de înșelăciune în convenții, toate fiind comise în intervalul 2005-2007 și respectiv 2006-2008.
Ulterior dispunerii arestării preventive de către judecător, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul pentru comiterea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, fapte săvârșite în intervalul 2006-noiembrie 2007, care însă exced limitelor mandatului de arestare emis în cauză.
II. Echitatea procedurii:
Ne aflăm în fața unei cauze în care acuzația inițială a fost formulată la data de 22.09.2005 (rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara ), extinsă în cursul anilor 2006-2009 prin multiple rezoluții și ordonanțe ale diferitelor structuri de parchet la care a fost mutat dosarul, pentru ca acuzarea să constate, la finalul unei prime etape (rezoluția din 12.01.2009 a Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Timișoara ) că acuzațiile nu se confirmă, dispunând scoaterea de sub urmărire penală.
Doar în urma demersului legal al uneia dintre persoanele vătămate s-a dispus reluarea urmăririi penale, situație ce denotă că organele de anchetă ar fi considerat dosarul închis în lipsa acestei plângeri.
Ca atare, apreciez că atâta vreme cât în intervalul 22.09.2005-7.10.2009 cercetarea penală a fost efectuată cu inculpații în stare de libertate, acuzarea nu poate veni în acest moment să solicite prelungirea măsurii arestării preventive atât prin prisma duratei foarte mari în care dosarul s-a aflat în atenția organelor de anchetă, cât și din perspectiva faptului că nu a considerat oportună ori necesară luarea unei măsuri preventive față de inculpați. Chiar dacă acuzațiile au căpătat o consistență sporită în timp, împrejurarea imputabilă organelor de anchetă referitoare la închiderea procedurii în cauză (scoaterea de sub urmărire penală), nu poate constitui temei pentru formularea ulterioară a unei solicitări de privare de libertate a inculpaților.
Mai mult, raportat la exigențele art.155 proc. pen. constat că instanța fondului a analizat numai cea de-a doua condiție cumulativă cerută pentru prelungirea acestei măsuri, respectiv persistența în cauză a temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, nu însă și motivele pe care își întemeiază parchetul cererea, respectivnecesitateaprelungirii stării de arest. De altfel, ar fi fost o sarcină grea în fața primei instanțe, în condițiile în care procurorii de caz învederează faptul că urmărirea penală a fost finalizată și doar atitudinea șicanatoare a inculpaților a împiedicat prezentarea materialului de urmărire penală.
Chiar dacă aș accepta ca veridică această concluzie a procurorilor de caz, în sensul că inculpații încearcă să împiedice finalizarea anchetei, nu pot accepta însă ca acest unic temei să justifice prelungirea stării de arest, în condițiile în care prezentarea materialului de urmărire penală a început pe data de 19.01.2010 iar măsura arestării preventive expira la 2.02.2010. Așadar, acuzarea avea la dispoziție un interval de două săptămâni în care trebuia să gestioneze prezentarea materialului de urmărire penală (chiar și în situația atitudinii deloc cooperante a inculpaților), iar formularea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive cu 8 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive s-a bazat doar pe presupunerea organului de anchetă că nu va reuși finalizarea prezentării materialului de urmărire penală, situație foarte puțin probabilă. Apreciez că în condițiile date procurorii de caz nu au vrut "să riște", însă această motivare nu constituie temei pentru a considera că prelungirea măsurii arestării preventive este necesară în cauză, repet, în condițiile în care activitatea de strângere a probelor în dovedirea acuzațiilor a fost finalizată.
Ca atare, măsura arestării preventive a inculpaților nu se mai impune, însă în raport de gravitatea acuzațiilor ce le sunt aduse, pentru asigurarea prezenței acestora în fața organelor judiciare se impunea înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Damian Dolache, Stan Mustață
