Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 544/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-- 18.05.2009

DECIZIA PENALĂ NR.544/

Ședința publică din data de 21.05.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 3: Anca

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulată de inculpatul I, împotriva deciziei penale nr.18 din 16.05.2009, pronunțată de Tribunalul C S, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, fiind prezent și tatăl inculpatului minor,.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare cercetarea inculpatului în stare de libertate. În susținerea celor solicitate arată că în cauză este vorba de legitimă apărare, inculpatul fiind nevoit să se apere, și ca urmare se impune reținerea scuzei provocării. Precizează că inculpatul poate fi încadrat la lovituri cauzatoare de moarte dacă nu i se reține legitima apărare. Solicită să fie pus în libertate pentru a-și termina liceul, precizând că nu avut nici un incident cu legea penală, declarațiile au fost luate în urmă cu trei săptămâni, iar punerea acestuia în libertate nu ar pune societatea în stare de alarmă.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură într-o zonă vitală a corpului, lovitură urmată de părăsirea locului faptei.

Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Tribunalul CSp rin încheierea nr. 18 din camera de consiliu din 16 mai 2009, în baza art. 136, 143, 148 lit.f, art.149¹, art.160 alin.3 Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-

A dispus arestarea preventivă a inculpatului minor I, fiul lui și, născut la 15.08.1991 în DTS, jud.M, domiciliat în mun.Reșița,-,.1,.3,.7, jud.C-S, cetățean român, studii 11 clase, ocupație elev la Grupul Școlar " " din Reșița, necăsătorit, CNP -, pe o durată de 19 zile, începând cu data de 16.05.2009 și până în data de 03.06.2009, inclusiv.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a constatat următoarele:

Prin cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul C- înregistrată la tribunal, sub nr.1350 din 16.05.2009, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.183 Cod penal constând în aceea că, în seara zilei de 30.04.2009 a lovit cu pumnul în zona feței victima, care a căzut pe carosabil lovindu-se la cap, lovitură în urma căreia acesta a decedat.

În drept, se invocă prevederile art.136 și art.148 lit.f Cod procedură penală.

În cauză s-a acvirat dosarul de urmărire penală nr. 114/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S și s-a procedat la audierea inculpatului.

Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța a reținut că:

Prin Referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S, din 16.05.2009, emis în dosarul nr. 114/P/2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul minor, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.183 Cod penal, faptă pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani și în consecință inculpatul a fost reținut pentru 24 ore, din data de 15.05.2009 orele 15,00 și până în data de 16.05.2009 orele 15,00.

Din probele administrate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu declarația dată de inculpat în fața instanței, rezultă că, în seara zilei de 30.04.2009, inculpatul minor se afla la o masă în localul "" din municipiul Reșița, în compania numiților și, agenți de pază în localul respectiv. În local se aflau câțiva consumatori în momentul în care au intrat victima și martorul A, care au comandat câte o bere, achitând în scurt timp consumația și părăsind localul. privind discuția pe care a purtat-o victima în acest scurt interval de timp cu unul dintre agenții de pază ( ) diferă, unele declarații fiind în sensul unei inițiative pe care ar fi avut-o agentul respectiv în a le cere noilor sosiți să se grăbească cu consumația pentru că se apropia ora închiderii, iar altele indicând faptul că victima ar fi venit la masa unde se aflau inculpatul și cei doi agenți de pază pentru a-i întreba dacă "este vreo problemă" în intenția sa de a consuma o bere. Independent însă de această chestiune, care prin specificul ședinței de judecată în care este examinată propunerea instituirii unei măsuri preventive nu poate fi elucidată de judecătorul respectiv, care nu are căderea în a administra nemijlocit probe legate de fondul cauzei, cert este că după plecarea victimei și a însoțitorului său, agentul i-a urmat pentru a se asigura că nu vor produce vreo stricăciune. Inculpatul, care nu cunoștea victima și nu avusese nici un dialog cu aceasta în intervalul petrecut în local, a ieșit la rândul său împreună cu agentul de pază, intenționând - după spusele sale - să ia un taxi pentru a pleca acasă. Constatând că între cei doi consumatori din local și agentul de pază începuse un conflict verbal(declanșat conform declarației singurului martor direct, A, de atitudinea lui ), inculpatul a fost la rândul său implicat într-un conflict, de data aceasta fizic, cu victima. privind începutul acestui conflict diferă de asemenea, martorul declarând că inculpatul ar fi alergat după victimă și l-ar fi lovit cu pumnul o singură dată în zona feței, în timp ce inculpatul și cei doi bodyguarzi au avut o atitudine oscilantă, în sensul că în cuprinsul primelor declarații au indicat faptul că într-adevăr inculpatul ar fi avut o atitudine agresivă față de victimă, lovindu-l fără a fi lovit în prealabil de acesta, într-adevăr o singură dată cu pumnul în zona feței. Însuși inculpatul a recunoscut în cuprinsul declarației luată la data de 01.05.2009 de organele de cercetare penală acest lucru, motivând că era nervos și că în consecință s-a întors din drumul său, a fugit după victimă și ajungându-l din urmă a lovit-o o dată cu pumnul în zona feței (gură), acesta căzând pe spate, pe carosabil, lovindu-se la cap de bordură. Ulterior însă, în declarațiile luate după decesul victimei (acesta survenind la un interval destul de de timp, respectiv la 12.05.2009, în Spitalul Județean de urgență T), aceștia și-au rectificat impresiile inițiale, versiunile lor fiind întrutotul asemănătoare în descrierea firului evenimentelor în modul în care a declarat și inculpatul în fața judecătorului. Conform acestor ultime declarații, victima ar fi încercat să-l lovească pe inculpat, iar acesta doar a replicat în modul descris mai sus. Cert este că, urmare a loviturii aplicate de inculpat (cauză ca element al laturii obiective a infracțiunii) a survenit efectul decesului victimei după câteva zile, la Spitalul Județean Din concluziile preliminare medico-legale ale Institutului de Medicină Legală T din 06.05.2009 rezultat că victima a suferit un traumantism cranio-cerebral cu fractură temporo-parietală dreaptă și occipitală, cu multiple hematoame subdurale, epidurale și epicraniene cu hemoragie subarahnoidiană, leziuni care au cauzat decesul.

Codul d e procedură penală român nu stabilește o ierarhie a declarațiilor date de părți sau de martori în cursul urmăririi penale sau respectiv în fața judecătorului, eventual mai târziu în faza de cercetare judecătorească, adevărul trebuind să rezulte dintr-o coroborare a tuturor probelor administrate. Astfel de chestiuni țin însă de fondul cauzei, iar nu de o fază preliminară construirii ansamblului probator. În acest stadiu procedural însă, judecătorul s-a limitat să observe că există suficiente probe și indicii temeinice în sensul comiterii de către inculpat infracțiunii prev. de art.183 Cod penal, faptă care de altfel nici nu este negată de acesta. Având în vedere cazul de arestare preventivă invocat de organul de urmărire penală, respectiv cel reglementat de art.148 lit.f Cod procedură penală, nu prezintă în acest moment o importanță deosebită nici modul în care se va face încadrarea juridică a faptei, cu reținerea sau nu a unor circumstanțe legale sau judiciare. Judecătorul s-a limitat doar să observe că, din datele preliminare examinate, nu sunt întrunite cerințele cauzei de înlăturare a caracterului penale al faptei prevăzută de art. 44 Cod penal, întrucât așa-zisa apărare pe care o invocă inculpatul ar fi absolut disproporționată față de amploarea eventualului atac atribuit victimei.

Este cert că s-a îndeplinit și cerința menționată în cuprinsul art.148 alin.1 lit. teza I Cod procedură penală, referitoare la cuantumul pedepsei închisorii prevăzut de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul (minimul special fiind de 5 ani, iar Decizia nr. XXVIII/2006 a stipulând că și în cazul inculpaților minori se are în vedere pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârșită în forme consumate, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art.109 Cod penal), iar în opinia judecătorului sunt îndeplinite și cerințele celeilalte condiții impuse de legiuitor în cuprinsul respectivului caz reglementat de art.148 Cod procedură penală, pe de o parte întrucât atitudinea pe care a avut-o inculpatul după comiterea faptei denotă în mod evident nonșalanța și indiferența sa față de urmările deosebit de grave survenite, aspecte care nu au fost prezente doar în perioada imediat următoare comiterii faptei, ci pe parcursul a 12 zile, luarea la cunoștință despre decesul persoanei lovite de el survenind în urma înștiințării organelor judiciare, nicidecum datorită preocupării sale (fapt recunoscut în cuprinsul declarației date în fața judecătorului); pe de altă parte, este elocvent faptul că inculpatul a manifestat și o ignorare deplină a valorilor sociale care ocrotesc integritatea corporală și dreptul la viață al persoanelor, în prezența mai multor oameni el aplicându-i o lovitură victimei într-o zonă vitală a corpului, lovitură urmată de părăsirea imediată a locului faptei. Nu este lipsit de interes în acest sens nici faptul că inculpatul practicase de-a lungul timpului mai multe sporturi, o parte dintre ele fiind din categoria celor care sunt caracterizate în primul rând de forță fizică și de tehnică în aplicarea de lovituri adversarului. În aceste condiții, cu toate că legislația procesual penală din țara noastră menționează faptul că arestarea preventivă a unui minor are caracterul de măsură excepțională, alături de cele expuse mai sus a fost avut în vedere și aspectul că acest inculpat minor este totuși aproape de vârsta majoratului (urmând să împlinească 18 ani peste 3 luni), iar dispozițiile art.160 alin.2 Cod procedură penală prevăd că la stabilirea dispozițiilor aplicabile cu privire la măsura arestării preventive se are în vedere vârsta inculpatului.

Având în vedere așadar că sunt întrunite în speță condițiile prev.de art.136, 143 și 148 alin.1 lit. Cod procedură penală, întrucât pe de o parte infracțiunea pentru care se efectuează cercetarea penală față de inculpatul minor este pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar pe de altă parte la dosarul cauzei există probe certe în sensul că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol determinat pe baza considerentelor expuse mai sus, în baza art.149¹, 160 alin.3 Cod procedură penală s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 19 de zile, începând cu data de 16.05.2009 și până în data de 03.06.2009, inclusiv.

S-a emis în mod corespunzător mandatul de arestare preventivă.

În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva încheierii penale nr.18 din 16.05.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 18.05.2009, sub nr-. Recursul nu a fost motivat în scris.

Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:

Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, constatând că există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, Tribunalul a reținut în mod corect atât pericolul social al faptei săvârșite (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului (față de modul de operare, prin aplicarea unei lovituri puternice victimei atitudinea de ignoranță pe care a avut-o după săvârșirea faptei prin părăsirea imediată a locului, ignorarea valorilor sociale care ocrotesc integritatea corporală și dreptul la viață al persoanelor).

Vor fi înlăturate susținerile inculpatului prin apărător privind reținerea scuzei provocării, deoarece aceste aspecte pot fi analizate cu prilejul soluționării acțiunii penale și nu în cazul analizării măsurii arestării preventive. De asemenea faptul că inculpatul este elev și are examene de susținut nu este de natură să determine punerea în libertate.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.

Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).

Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei).De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).

În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește o faptă gravă, că această faptă are un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.

De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.

În consecință, prima instanță a făcut o justă apreciere a necesității luării față de inculpat a măsurii arestării preventive.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.18 din 16.05.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr-.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.18 din 16.05.2009 a Tribunalului C-S pronunțată în dosarul nr-.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 02.06.2009

Tehnored.;2ex/ 03.06.2009;Prima inst. - Trib. C