Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 67/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
453/2009
ÎNCHEIEREA NR.67/
Ședința publică din data de 09 martie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/02.03.2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat, întrebat fiind de C, arată că este de acord să dea declarație și în fața instanței de recurs.
Curtea procedează la ascultarea recurentului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă a acestuia.
Solicită a se avea în vedere însuși probatoriul administrat, respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, din care nu rezultă că inculpatul trafica stupefiante pentru a-și asigura existența.
De asemenea, arată că inculpatul are trei copii minori în întreținere și un domiciliu stabil, iar, în situația în care va fi lăsat în libertate, nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefundat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Susține că, din actele și lucrările dosarului, rezultă probe și indicii temeinice care justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, precizând totodată că acesta s-a folosit de un copil minor în vânzarea drogurilor. În acest sens, învederează că, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă că inculpatul participa la negocierea tranzacțiilor cu droguri.
Apreciază că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, precum și împrejurarea că inculpatul este acuzat de săvârșirea a două acte materiale de trafic de droguri, aplicându-i-se astfel dispozițiile art.41 alin.2 din Codul penal. De asemenea, inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat și anterior pentru infracțiuni de același gen, astfel că, lăsat în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt potrivit dispozițiilor art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data de 23 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București și, în temeiul art.1491din Codul d e procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 16 octombrie 1971 în B, CNP -) pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 23 februarie 2009 și până la data de 23 martie 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la instanța de fond a reținut că inculpatul este urmărit penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, art.14 alin.1 lit.d din Legea nr.143/2000 și art.37 lit.a din Codul penal, fiind acuzat că, la datele de 30 octombrie 2008 și 31 octombrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, implicându-l și pe minorul, zis "", a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea totală de 0,31 grame de heroină, în schimbul sumei de 160 lei.
În urma analizării actelor dosarului, judecătorul a constatat că există indicii temeinice, în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, apreciind ca relevante în acest sens următoarele mijloace de probă: procesele verbale de redare a declarațiilor colaboratorului " ", procesele verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul sub acoperire " ", rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaboratorul " " cu inculpatul la datele comiterii celor două acte materiale, înregistrările audio-video în mediul ambiental, declarațiile învinuitului și procesul verbal de recunoaștere de pe planșa foto.
Totodată, judecătorul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât legea prevede pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care a avut în vedere că faptele pentru care este cercetat au un grad ridicat de pericol social, relevat de modalitatea și împrejurările concrete de comitere, generând o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Nu în ultimul rând, judecătorul a apreciat că luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 23 februarie 2009, după pronunțarea soluției în ședință publică)inculpatul, fără a-l motiva în scris.
La primul termen acordat în recurs (02 martie 2009), judecarea cauzei a fost amânată pentru termenul de astăzi, pentru lipsă de procedură cu recurentul inculpat, neadus în fața Curții de la locul de deținere.
Cu ocazia judecării recursului, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpatului recurent, în declarația dată (consemnată și atașată la dosar), acesta menținându-și poziția procesuală exprimată în fața judecătorului de la instanța de fond, de nerecunoaștere a săvârșirii faptelor pentru care s-a solicitat arestarea lui preventivă.
În dezbaterile asupra recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru a asigura asistența juridică a recurentului inculpat a criticat încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, pe de o parte, că nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul trafica într-adevăr substanțe stupefiante, iar, pe de altă parte, că acesta are trei copii minori în întreținere, dar și un domiciliu stabil și, lăsat în libertate, nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Judecătorul de la instanța de fond a dispus în mod legal și temeinic, cu respectarea tuturor dispozițiilor art.1491rap. la art.136, art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, soluția pronunțată întemeindu-se pe o evaluare corectă a întregului probatoriu administrat până în prezent în faza de urmărire penală, atât sub aspectul existenței unor indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - care justifică presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către acesta a faptelor penale ce i se rețin în sarcină, cât și sub aspectul stării concrete și actuale de pericol pentru ordinea publică ce ar fi determinată de lăsarea lui în libertate.
Astfel, deși inculpatul că ar fi vândut heroină vreunei persoane, recunoscând doar un consum anterior de droguri, probele administrate de către organele de urmărire penală dovedesc contrariul, în acest sens Curtea reținând, pe lângă declarațiile colaboratorului " " și procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire " ", procesele verbale de redare a convorbirilor directe interceptate în mediul ambiental între cel dintâi, pe de o parte, inculpatul și minorul, zis "" (folosit ca intermediar al vânzării drogurilor), pe de altă parte, din care rezultă fără niciun dubiu obiectul tranzacțiilor realizate de inculpat, confirmat, de altfel, prin rapoartele de constatare tehnico-științifică, ca fiind heroină, declarația neechivocă a minorului (în care acesta afirmă că inculpatul i-a propus să-i aducă clienți pentru vânzarea drogurilor, pe care le vindea, prin intermediul său, la 15-20 de consumatori pe zi, încasând numai el banii), declarația martorului, zis "" (care arată că a cumpărat de la inculpat 4 doze de heroină cu suma de 140 lei), dar și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat în perioada 06 noiembrie 2008 - 23 ianuarie 2009 cu alte persoane suspectate de implicare în fapte similare ("" și "").
În același timp, Curtea constată că, într-adevăr, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în plus față de aspectele deja evidențiate în încheierea recurată, reținând, pe baza declarațiilor martorilor și, dar și a convorbirilor telefonice anterior menționate, amploarea și frecvența activității inculpatului de distribuire de droguri, contra cost, către numeroși consumatori, lipsa de scrupule a acestuia (care nu a ezitat să folosească ca intermediar un minor, mizând pe responsabilitatea scăzută a acestuia), dar și antecedența sa penală (în care - pe lângă condamnări pronunțate pentru o infracțiune de complicitate la furt calificat, în anul 1997 și o infracțiune de deținere de droguri pentru consumul propriu, în anul 2002 - figurează și o ultimă condamnare definitivă la pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată pentru o infracțiune de trafic de droguri de mare risc săvârșită tot prin folosirea unui minor, din executarea acestei ultime pedepse inculpatul fiind liberat condiționat la data de 16 septembrie 2008, cu numai o lună și J în urmă de comiterea faptelor ce fac obiectul prezentei cauze), toate aceste împrejurări, coroborate cu alte date personale ale inculpatului (îndeosebi lipsa unei ocupații și a oricărui loc de muncă), dovedind că, lăsat în libertate, acesta prezintă un risc major de săvârșire a unor fapte similare, fie și pentru a-și asigura mijloacele de subzistență, comunitatea fiind astfel în mod serios amenințată.
De asemenea, Curtea constată că luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive este impusă și de necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, în condițiile în care, în mod repetat, fiind emise chiar pe numele său mandate de aducere, acesta nu a fost găsit la domiciliu și nici la adresa unde locuiește fără forme legale și, mai mult, fiind înștiințat telefonic de mai multe ori despre citarea sa spre audiere, a refuzat în mod constant să se prezinte în fața organelor de urmărire penală.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 17.03.2009
- -
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
